Compostul – o practică simplă și plină de satisfacții care poate îmbunătăți considerabil experiența ta de grădinărit. Compostul, adesea considerat cel mai bun prieten al grădinarului, este o substanță bogată și plină de nutrienți care poate transforma grădina ta. Este un miracol universal pentru hrănirea florilor, copacilor, arbuștilor și legumelor și este surprinzător de ușor de creat chiar în curtea ta.
Descompunerea Materialelor: Bazele Preparării Compostului
La baza sa, compostarea presupune descompunerea materiei organice într-o formă pe care plantele o pot utiliza cu ușurință. Materialul descompus este plin de nutrienți cu eliberare lentă, oferindu-le plantelor tale o dietă constantă de nutrienți, exact atunci când au nevoie. Compostul poate, de asemenea, să îmbunătățească structura solului, ajutând solurile argiloase să se dreneze mai bine și solurile nisipoase să rețină mai eficient apa.
Metoda Simplă: Compostare Făcută Ușor
Contrar a ceea ce ai putea găsi pe forumurile de grădinărit, compostarea nu trebuie să fie complicată. Iată o abordare simplă și eficientă:
Cei Patru Esențiali:
- Materiale Verzi (Azot): Resturi de bucătărie (coji de fructe, resturi de legume), resturi de gazon. Acestea sunt surse excelente de azot, esențial pentru hrănirea bacteriilor benefice.
- Materiale Maro (Carbon): Frunze uscate, carton, ziare mărunțite, rumeguș. Acestea furnizează carbon, care este necesar pentru a echilibra raportul carbon-azot și pentru a preveni mirosurile neplăcute.
- Umiditate: Menținerea unui nivel adecvat de umiditate este crucială. Compostul ar trebui să fie la fel de umed ca un burete stors. Dacă este prea uscat, descompunerea va încetini; dacă este prea umed, poate duce la putrezirea materialelor.
- Aerare: Aerul este esențial pentru a menține bacteriile aerobe active și pentru a preveni apariția mirosurilor. Răsucirea regulată a grămezii de compost ajută la aerare și accelerează procesul de descompunere.
Ce să Incluzi:
- Resturi de Bucătărie: Coji de fructe și legume, zaț de cafea, coji de ouă.
- Resturi de Gazon: Iarbă proaspăt tăiată, care adaugă o doză mare de azot.
- Materiale Maro: Carton mărunțit (fără vopsea sau bandă adezivă), ziare fără cerneluri colorate, rumeguș de lemn natural.
Ce să Eviți:
- Materiale Inadecvate: Hârtie lucioasă, materiale chimice, resturi de carne, lactate. Acestea pot atrage dăunători și pot întârzia descompunerea.
- Resturi de plante bolnave sau infestate: Acestea pot răspândi boli în grădină.
Construirea Grămezii de Compost:
Începe prin stratificarea materialelor maro și verzi. Nu te îngrijora prea mult de raporturile exacte; un amestec aproximativ de 50/50 în volum este un punct de plecare bun. Amintește-ți să menții grămada umedă și să o răsuci regulat pentru a introduce aer și a preveni compactarea materialelor.
Alegerea Locului și Gestionarea Compostului
- Locația: Ideal ar fi să menții grămada de compost direct pe sol, astfel încât viermii și alte organisme benefice să poată participa la procesul de descompunere.
- Gestionarea Pilelor Multiple: Gestionarea a trei grămezi diferite poate fi utilă – una pentru adăugarea de material nou, alta care se descompune și o a treia gata de utilizare.
Compostarea: Răbdare și Observare
Crearea compostului este un proces continuu care necesită răbdare și puțină încercare și eroare. Nu te stresa să obții totul perfect. Natura are un mod de a echilibra lucrurile în timp. Răsucește regulat compostul și observă cum se schimbă. Ajustează materialele verzi și maro după nevoie și asigură-te că grămada rămâne umedă, dar nu îmbibată.
Recompensa: Compost Bogat și Nutritiv
În timp, grămada ta se va transforma într-un compost întunecat, sfărâmicios, cu miros de pământ – hrana perfectă pentru grădina ta. Este o concluzie satisfăcătoare a unui proces care nu doar că aduce beneficii plantelor tale, dar contribuie pozitiv și la mediu prin reciclarea deșeurilor organice.
Greșeli Comune în Compostare și Cum să Le Eviți
- Prea Mult Azot sau Carbon: Un dezechilibru între materialele verzi și maro poate duce la probleme. Prea mult azot (materiale verzi) poate cauza un miros de amoniac, iar prea mult carbon (materiale maro) poate încetini descompunerea. Soluția este să ajustezi proporțiile pentru a menține un echilibru.
- Lipsa Aerării: O grămadă de compost neîntoarsă poate deveni anaerobă, ceea ce duce la mirosuri neplăcute și la o descompunere lentă. Asigură-te că răsucești compostul cel puțin o dată pe săptămână.
- Umiditate Neadecvată: Prea puțină apă poate încetini descompunerea, iar prea multă apă poate duce la putrezirea materialelor. Monitorizează umiditatea și reglează-o după nevoie.
- Includerea Materialelor Nerecomandate: Adăugarea de materiale neadecvate, cum ar fi resturile de carne, lactatele sau resturile de plante bolnave, poate introduce dăunători sau boli în grămada de compost.
DE CE ELEMENTE AVEM NEVOIE PENTRU A PRODUCE COMPOST?
AERUL
Microbii implicati in procesul de compostare sunt aerobi, adica au nevoie de aer pentru a-si duce lucrul la capat. Fara aer, microbii anaerobi, care nu au nevoie de aer, pun stapanire pe gramada de deseuri. Acestia fac ca descompunerea sa se petreaca foarte lent, emanand un miros de gunoi mucegait. Din acest motiv e foarte important ca amestecul de deseuri sa fie bine aerisit. Te poti asigura ca becteria din compost primeste suficient aer prin simpla omogenizare a ingredientelor, cat mai des si cat mai bine. Unele ingrediente, precum iarba tunsa sau frunzele umede se lipesc intre ele formand straturi compacte prin care aerul nu poate trece. Alte ingrediente, precum fanul, nu se descompun usor, permitand ventialtia compostului. Ideal este ca dintru inceput ingredientele, in special cele lemnoase, sa fie maruntite, iar in timp intregul amestec sa fie omogenizat cat mai bine.
APA
Umiditatea ideala a amestecului de deseuri poate fi comparata cu cea a unui burete stors, astfel incat sa asigure un mediu propice bacteriilor aerobe. Acestea se pot inmulti si dispersa in voie printre materialele din compost. Un amestec prea uscat nu e un mediu propice pentru microbi, ceea ce va intarzia procesul de compostare. In schimb, daca amestecul e foarte umed, ingredientele ude vor fi atat de grele incat se vor lipi intre ele blocand patrunderea aerului si la fel, incetinind compostarea si eventual creand probleme cu mirosurile anaerobe.
Procentul de umiditate optim este in functie de cantitatea de materii organice existente in deseuri. O regula simpla: cu cat pui mai mult material verde (iarba tunsa, buruieni,frunze), cu atat mai putina apa va trebui sa adaugi. Iar daca ai la dispozitie o cantitate mai mare de ingrediente uscate precum paie sau fan, inmoaie-le intai in apa pentru a nu-ti usca restul materialului de compostat.
In zonele sau anotimpurile cu clima ploioasa, cantitatea de apa trebuie redusa si eventual recipientul de compostat sa fie acoperit cu o prelata. Tot astfel, cand clima e secetoasa, compostul trebuie udat pentru a mentine o umiditate potrivita. Materialul pentru compost trebuie sa fie ferit de ploaie, deoarece cresterea umiditatii duce la accentuarea proceselor de fermentare anaeroba.
HRANA
In sens larg, exista doua tipuri mari de hrana de care au nevoie microbii. Hrana “bruna” o reprezinta plantele moarte si uscate, precum paiele, buruienile uscate, frunzele cazute, crengile uscate ale copacilor sau rumegusul rezultat din taierea lemnelor. Structura chimica a acestor materiale o constituie catene lungi de molecule de zahar legate intre ele si care sunt o sursa de energie pentru microbi. Intrucat tind sa se usuce, materiile brune trebuie inmuiate in apa inainte de a fi integrate in compost.
Hrana “verde” o reprezinta plantele proaspete, adesea verzi, precum buruienile, frunzele sau iarba verzi, resturile de fructe sau legume de la bucatarie, zatul de cafea sau plicurile de ceai si multe altele asemenea. Spre deosebire de cele brune, materiile verzi contin mai mult nitrogen, care e un element esential pentru aminoacizi si proteine si poate fi considerat o sursa necesara pentru miliardele de microbi care lucreaza la compost.
TEMPERATURA
Daca locuiesti intr-o zona cu clima rece sau temperata, cum e cea de la noi, compostul probabil va stagna in timpul iernii, insa primavara bacteriile isi continua munca. E adevarat ca deseurile care ajung la temperaturi ridicate se descompun foarte repede, insa procesul decurge la fel de bine, chiar daca mai incet, la temperaturi de 50 °C. Un compost de deseuri evolueaza foarte bine la temperaturi de 60-70 °C. La aceste temperaturi aproape orice samanta de buruiana sau boala a plantelor e distrusa. Caldura dintr-o gramada fierbinte de desuri este rezultatul energiei emanate de corpul colectiv de microbi ocupati cu digerarea materialelor. Am putea spune ca un teanc mai fierbinte de deseuri inseamna mai multi microbi sau conditii care sa permita acestora sa aiba un metabolism mai rapid si prin urmare procesul compostarii sa se incheie mai repede. Pentru a mentine constant o temperatura ridicata, dimensiunea minima si recomandata pentru un compostor este de un metru cub. Acesta are suprafata si inaltimea potrivita pentru a inmagazina suficiente deseuri in care miliardele de microbi sa poata trai si de asemenea reuseste sa izoleze centrul pentru a se pastra caldura.
Locatie potrivita in gradina sau livada.
Cutie de compost.
Furca, sapaliga sau orice alta unealta pentru amestecare.
Resturi de bucatarie (resturi de fructe, legume, resturi de la prepararea cafelei sau ceaiului, praf de la curatarea locuintei etc).
Deseuri vegetale din gradina (resturi toaletare, ramuri, frunze uscate, iarba, resturi de flori etc)
CUTIA DE COMPOST
Cutia de compost, figura 1, este un vas in care este pusa materia organica pentru a se transforma in compost. Cutiile de compost permit aerului sa treaca prin gramada si controlul temperaturii si umiditatii, evitand dispersarea deseurilor si patrunderea rozatoarelor si insectelor. Un alt avantaj al cutiei este acela ca permite amestecarea deseurilor cu usurinta in interiorul sau cu ajutorul unor unelte precum aeratorul de compost sau o sapaliga ingusta.
CE MATERIALE POT FI PUSE IN CUTIA DE COMPOST?
Scopul cutiei de compost este dublu. Pe de o parte, acela de a evita ca cea mai mare parte a deseurilor sa ajunga la depozitele de deseuri sau sa fie arse, iar pe de alta parte, de a obtine ingrasamant natural de inalta calitate. Pentru aceste motive este important ca deseurile pe care le punem in cutia de compost sa fie deseuri organice selectate cu atentie, care sa nu contina elemente de plastic, conserve, baterii sau orice alt produs care ar putea contamina ingrasamantul pe care il vom produce. In ceea ce priveste hartia, putem pune in cutia de compost doar hartia in care au fost impachetate alimente, hartie care nu prezinta urme de cerneala.
Exista si o serie de materiale care nu pot fi utilizate intr-un compost. In tabelul urmator sunt prezentate materialele care pot fi utilizare sau nu intr-un compost.
BENEFICIILE COMPOSTULUI
Cateva studii indica faptul ca atunci cand dispar gospodariile si modul rural de viata solurile incep sa piarda continut organic. Pe de alta parte, solurile tratate doar cu ingrasaminte chimice sufera pe termen mediu o pierdere a materiei organice din continut si o scadere a productivitatii.
Utilizarea compostului ca ingrasamant contribuie la:
• Imbunatatirea structurii solului si a rezistentei sale la eroziune
• Furnizarea elementelor nutritive necesare pentru dezvoltarea plantelor. Pentru ca eliberarea substantelor nutritive in sol se face in mod treptat, compostul furnizeaza ingrasaminte solului in permanenta.
• Cresterea faunei solului, in special in cazul ramelor, care contribuie la aerare.
• Diminuarea efectelor negative a agentilor toxic precum pesticidele sau metalele grele, datorita nefolosirii ingrasamintelor chimice.
• Evitarea consumului de turba.
• Rezolvarea problemei schimbarilor climatice, deoarece compostul retine dioxidul de carbon la nivelul solului.
Cele mai bune 7 metode de compostare la scara larga
Pentru fiecare dintre noi, gestionarea deseurilor din propria gospodarie reprezinta o problema. Poate in zona in care locuim deseurile nu sunt ridicate la timp sau poate nu se realizeaza colectarea selectiva…insa v-ati intrebat cum fac fata acestor situatii orasele mari ?
Compostarea reziduurilor a reprezentat o provocare, in S.U.A. In 1989 au fost implementate 400 de programe de reciclare a acestora, prin compostare si utilizare in agricultura.
In Europa, preocuparile au fost similare; cantitati mari de reziduuri municipale, rezultate ca urmare a dezvoltarii urbane din ultimele decenii, au determinat comunitatile stiintifice sa caute solutii optime de eliminare a acestor materiale. Au fost proiectate si puse in aplicare diferite sisteme de compostare, dintre care, in prezentul articol, le voi prezenta pe cele mai performante.
1. Sistemul de Biodegradare Herhof – un sistem foarte raspandit, care a fost implementat pe scara larga in Germania, in 1987, avand capacitate de productie de aproximativ 27.000 de tone de compost pe an. In anul 1996, acest sistem era utilizat in 34 de statii de tratare din Germania, 8 din Austria, una in Luxemburg si una in Belgia. In Finlanda, circa 30% din cantitatea de namol orasenesc produsa anual este compostata si acceptata pentru a fi utilizata in agricultura.
2. Compostarea pasiva in gramada deschisa implica formarea gramezii de material organic rezidual si pastrarea pana in momentul in care materia organica este descompusa in produse finale stabile. Acest tip de gramezi, avand dimensiuni mici, au avantajul fluxului de aer in mod natural.
3. Compostarea pe platforma, in sir sau gramezi, care sunt intoarse cu graiferul sau cu ajutorul unui echipament special. Este cea mai raspandita forma de compostare.
4. Compostarea pe platforma folosind echipamente de remaniere specializate – se practica in statiile producatoare de compost de capacitate mare. Modul de organizare a acestui procedeu este similar cu cel prezentat anterior.
5. Sistemul de gramezi statice aerate, folosind conducte perforate – este realizat in spatii deschise sau inchise. In gramada, sunt incorporate la baza conducte perforate pentru aerare. Gazele calde din interiorul gramezii se degaja, ridicandu-se la suprafata, iar aerul rece patrunde prin conducte in interiorul gramezii, realizandu-se aerarea ei.
6. Sistemul de compostare in container – implica inchiderea materialelor reziduale pentru compostarea activa intr-un container. Sistemul in container are cel mai activ management si, in general, necesita cea mai mare investitie.
7. Metoda Berkeley – una dintre cele mai rapide si eficiente metode de compostare la temperaturi mari, studiata la Universitatea din California. Aceasta metoda produce compost de calitate superioara in doar 18 zile.Foloseste urmatoarea tehnica:
– se formeaza gramada de compost;
– 4 zile se lasa fara sa se intoarca;
– timp de 14 zile se intoarce la fiecare doua zile.
Centrala bio cu compost este o invenție atribuită francezului Jean Pain (1928-1931) și poate fi construită de către orice gospodar, cu o investiție minimă.
Sistemul inovativ pe bază de compost poate să asigure fermei, casei de la țară și solarului toată clădura și apa caldă necesară pe timp de iarnă, facilități generate în mod 100% natural.
La baza centralei verzi se află, așa cum vă puteți da seama, proprietatea compostului de a genera căldură, temperaturile din interior putând atinge și 65 de grade Celsius. Mai este nevoie de o pompă, de țeavă și de plasă de oțel, iar sistemul bio poate asigura nevoile de încălzire pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați, timp de cel puțin 12-16 luni – după care compostul trebuie schimbat.
Dimensiunea standard recomandată pentru acest sistem este cea cu un diametru de 5 metri și înălțime de 2,5 metri.
Sistemul este folosit în multe gospodării și ferme din întreaga lume, iar în străinătate se organizează chiar și seminarii în care toți cei interesați învață cum să își contruiască singuri sursa de apă caldă și căldură.
Ca și material de bază apreciat ca fiind cel mai eficient, fermierii europeni recomandă frunzele și lemnul tocat de foioase (se pot folosi ramurile rămase în urma lucrărilor sezoniere din livezi sau parcuri). Cel mult 15% din compost poate fi reprezentat de lemn de pin, considerat mult prea ”acru” pentru microorganismele ”angajate” în descompunere.
În general, ca materiale de bază se folosește lemn verde bine tocat, o țeavă care conduce ușor căldura, o pompă și oțel de construcție folosit la garduri sau chiar gard din oțel galvanizat.
Odată ce lemnul este tocat, ridicarea sistemului se poate face în doar 6 ore, dacă se folosește și tractor cu un încărcător de mici dimensiuni.
Cum se construiește
Deloc de ignorat, ”centrala” este construită având la bază o folie de plastic groasă, precum cele folosite la amenajarea iazurilor, și care va asigura mai ales succesul primei faze de amenajare, când compostul este bine alimentat cu apă pentru a determina putrezirea lemnului. Peste folia de plastic se pune lemn tocat, apoi țeava în formă circulară și fixată de structură pentru a-și menține forma concentrică. Se repetă apoi procedeul pentru alte patru straturi de țeavă și cinci de lemn tocat (ultimul deasupra).
În privința secretelor care asigură funcționarea centralei cu compost, fermierii francezi spun că este important ca lemnul să nu fie tocat foarte fin, pentru ca bucățile să permită oxigenarea în interior și stimularea procesului de descompunere. Un alt element important este udarea permanentă în primele patru zile, în așa fel încât compostul să fie cel puțin 70% bine înmuiat. Se pare că o greșeală frecventă ce poate da peste cap planurile fermierului este ca acesta să nu ude suficient sau să nu aibă lemn crud în componența ”centralei”.
Frumusețea acestui sistem este că materiale inițiale – țeava, gardul, pot fi refolosite timp de 10-15 ani, cu aceeași eficiență.
Centrala cu compost este o soluție și pentru încălzirea solariilor pe timp de iarnă.
Este o practică fundamentală pentru orice grădinar care dorește să creeze o grădină sustenabilă și prosperă. Cu acești pași simpli, ești pe drumul cel bun spre crearea „aurului negru” care va îmbogăți solul și va aduce vitalitate grădinii tale.
