Proprietarii de locuințe plătesc în 2026 impozite mai mari, după modificarea valorilor folosite la calcularea clădirilor. Creșterea nu este însă identică în toată țara și nu înseamnă automat 80% pentru fiecare apartament sau casă. Suma finală depinde de suprafață, materialele construcției, utilități, zona fiscală, rangul localității și cota aprobată de consiliul local.
Pentru o locuință construită din beton armat, cărămidă arsă sau alte materiale tratate termic ori chimic, dotată cumulativ cu apă, canalizare, electricitate și încălzire, valoarea impozabilă folosită în 2026 este de 2.677 de lei pentru fiecare metru pătrat. Pentru aceeași categorie de clădire, dar fără toate aceste instalații, valoarea este de 1.606 lei pe metru pătrat. Totodată, cota stabilită de primării pentru 2026 nu poate fi mai mică decât cea aplicată în 2025.
Cum se calculează impozitul pe locuință
Calculul pornește de la suprafața construită desfășurată, nu neapărat de la suprafața utilă pe care proprietarul o vede în anunțul de vânzare sau în contract.
Formula simplificată este:
Suprafața construită × valoarea impozabilă pe metru pătrat × coeficientul zonei și al localității × cota de impozitare stabilită de primărie.
Coeficientul diferă în funcție de rangul localității și de zona fiscală în care se află clădirea. Un apartament din centrul unui municipiu poate avea un coeficient mai mare decât o locuință aflată într-o zonă marginală sau într-o comună.
Să luăm un exemplu orientativ. Pentru un apartament cu suprafața construită de 50 de metri pătrați, valoare impozabilă de 2.677 lei, coeficient 2,20 și cotă locală de 0,1%, calculul este:
50 × 2.677 × 2,20 × 0,1% = 294,47 lei pe an.
Dacă primăria acordă bonificația maximă de 10% și impozitul a fost plătit integral până la 31 martie, suma scădea la aproximativ 265 de lei.
Atenție la diferența dintre suprafața utilă și cea construită
În unele documente apare numai suprafața utilă. Atunci când dimensiunile exterioare nu pot fi măsurate efectiv, legislația permite stabilirea suprafeței construite prin înmulțirea suprafeței utile cu coeficientul 1,4.
Astfel, un apartament cu 50 de metri pătrați utili poate fi luat în calcul fiscal cu o suprafață construită de 70 de metri pătrați.
În același exemplu, impozitul ajunge la:
70 × 2.677 × 2,20 × 0,1% = 412,26 lei pe an.
Cu o eventuală bonificație de 10%, suma ar fi fost de aproximativ 371 de lei.
De aici apar uneori diferențe mari între calculele făcute de proprietari acasă și suma trecută în evidența primăriei. Proprietarul folosește suprafața utilă, iar administrația fiscală locală lucrează cu suprafața construită din cadastru sau din evidențele fiscale.
Reducerile pentru clădirile vechi nu au dispărut complet
Afirmația potrivit căreia toate reducerile acordate clădirilor vechi au fost eliminate în 2026 nu mai este corectă.
Prin OUG nr. 9 din 27 februarie 2026, reducerea valorii impozabile a fost reintrodusă, dar la niveluri mai mici decât cele aplicate în trecut. Pentru clădirile cu o vechime cuprinsă între 50 și 100 de ani inclusiv se acordă o reducere de 15%. Pentru clădirile mai vechi de 100 de ani, reducerea este de 25%.
O locuință construită în 1975 împlinește 51 de ani în 2026 și poate intra, în principiu, în categoria reducerii de 15%. Anul exact trebuie să fie însă înregistrat corect în evidența fiscală.
Dacă asupra clădirii au fost făcute lucrări de renovare majoră, inclusiv intervenții la structura de rezistență, anul fiscal al finalizării poate fi considerat anul recepției lucrărilor. Într-o asemenea situație, reducerea pentru vechime poate să nu mai fie aplicată.
Bonificația de 10% nu este garantată în toate localitățile
Codul fiscal permite consiliilor locale să acorde o bonificație de cel mult 10% pentru plata integrală a impozitului până la 31 martie. Formularea importantă este „de până la 10%”. Primăria poate aproba 10%, un procent mai mic sau poate să nu acorde bonificația.
Impozitul se plătește anual în două rate egale, cu termene la 31 martie și 30 septembrie. La începutul lunii august 2026, termenul pentru obținerea bonificației a trecut deja, iar proprietarii care mai au sume neachitate trebuie să verifice valoarea celei de-a doua rate scadente în septembrie.
Majorările se aplică după fiecare scadență
Pentru taxele și impozitele locale neachitate la timp se aplică o majorare de întârziere de 1% pentru fiecare lună sau fracțiune de lună. Calculul începe din ziua imediat următoare termenului de plată și continuă până la achitarea datoriei.
Asta înseamnă că majorările nu încep abia după 30 septembrie pentru întreaga sumă. Dacă prima rată nu a fost achitată până la 31 martie, majorarea se calculează deja pentru partea restantă.
Impozit suplimentar pentru proprietățile foarte scumpe
Separat de impozitul local obișnuit, clădirile rezidențiale cu o valoare impozabilă mai mare de 2,5 milioane de lei intră și sub incidența impozitului special pentru bunurile de valoare mare.
În 2026, cota este de 0,9% și se aplică numai asupra diferenței care depășește plafonul de 2,5 milioane de lei. De exemplu, la o valoare impozabilă de trei milioane de lei, cota se aplică asupra diferenței de 500.000 de lei, nu asupra întregii valori a locuinței.
Cum verifici dacă primăria a calculat corect
Proprietarul trebuie să compare decizia de impunere cu actul de proprietate și documentația cadastrală. Trebuie verificate suprafața construită, anul finalizării clădirii, zona fiscală, rangul localității, coeficientul aplicat și cota aprobată prin hotărârea consiliului local.
Cifra de 80% poate fi întâlnită în anumite comparații și în anumite localități, dar nu reprezintă o creștere uniformă stabilită pentru toți proprietarii. Două apartamente cu aceeași suprafață pot avea impozite diferite dacă se află în zone fiscale diferite, dacă unul beneficiază de reducerea pentru vechime sau dacă primăriile aplică alte cote locale.
