Marile companii din industria modei nu mai pot distruge hainele, accesoriile și încălțămintea rămase nevândute. Măsura se aplică din 19 iulie 2026 în toate statele Uniunii Europene, inclusiv în România, și schimbă modul în care retailerii își gestionează colecțiile vechi, retururile și stocurile care nu mai au căutare.
Interdicția apare în Regulamentul european privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile. Actul normativ vizează hainele tricotate sau croșetate, celelalte articole de îmbrăcăminte, accesoriile din piele, pălăriile și principalele categorii de încălțăminte. Sunt incluse atât produsele care nu au fost cumpărate, cât și cele returnate de clienți și rămase în afara circuitului comercial.
Marile magazine nu mai pot trimite stocurile direct la gunoi
Până acum, unele companii puteau considera mai convenabil să distrugă produsele nevândute decât să le depoziteze, să le reducă prețul sau să le distribuie prin alte canale. Regulamentul european urmărește să oprească această practică, pe care o consideră o risipă de materii prime, energie, transport și bani. Hainele erau produse, ambalate și aduse în magazine, apoi eliminate fără să fi fost purtate vreodată.
Interdicția se aplică în prezent întreprinderilor mari. Firmele mijlocii vor intra sub aceeași regulă de la 19 iulie 2030, iar întreprinderile mici și microîntreprinderile sunt, deocamdată, exceptate. Companiile mari nu pot evita regula trimițând produsele către firme mai mici pentru a fi distruse în locul lor.
Pentru piața din România, măsura îi afectează în primul rând pe marii retaileri internaționali, lanțurile de magazine, importatorii și operatorii care gestionează volume importante de haine și încălțăminte. Regulamentul este direct aplicabil în toate statele membre, deci nu este nevoie ca fiecare țară să adopte o lege separată pentru ca interdicția să producă efecte.
Reciclarea este considerată tot distrugere
Una dintre cele mai importante prevederi este legată de sensul cuvântului „distrugere”. Regulamentul nu se referă numai la arderea sau aruncarea hainelor la groapa de gunoi. Și transformarea produsului în deșeu pentru reciclare este considerată distrugere.
Nu intră însă în această categorie pregătirea pentru reutilizare, repararea, recondiționarea sau refabricarea. Cu alte cuvinte, o haină poate fi curățată, reparată și repusă în vânzare, dar nu poate fi mărunțită automat doar pentru că nu s-a vândut în sezonul pentru care a fost produsă.
Magazinele vor fi împinse astfel să găsească alte soluții pentru colecțiile rămase pe rafturi. Pot prelungi perioadele de reduceri, pot transfera produsele în magazine outlet, le pot vinde prin platforme speciale, le pot recondiționa sau le pot dona. Regulamentul nu obligă firmele să aleagă o singură variantă și nici nu impune donarea tuturor produselor. Interdicția privește distrugerea nejustificată.
Când mai poate fi distrusă o haină
Regula are și excepții. Produsele pot fi distruse atunci când sunt periculoase, contaminate, grav deteriorate sau au defecte care nu pot fi reparate. Sunt prevăzute situații speciale și pentru produsele contrafăcute, cele care încalcă drepturi de proprietate intelectuală sau cele care nu respectă legislația.
Un produs returnat de client poate fi distrus numai dacă deteriorarea sau contaminarea îl face nepotrivit pentru folosire, iar repararea ori recondiționarea nu este posibilă sau ar costa mai mult decât înlocuirea produsului și gestionarea lui ca deșeu. Compania trebuie să poată demonstra acest lucru prin documente.
Există și o excepție pentru produsele care nu au putut fi donate. Înainte să le distrugă, operatorul trebuie să le ofere direct către cel puțin trei organizații potrivite din economia socială sau să publice oferta pe propriul site timp de minimum opt săptămâni. Dacă nimeni nu acceptă produsele, distrugerea poate fi permisă.
Documentele care justifică folosirea unei excepții trebuie păstrate timp de cinci ani. La cererea autorităților, firma trebuie să le pună la dispoziție în format electronic, de regulă în cel mult 30 de zile.
Companiile trebuie să spună ce fac cu marfa nevândută
Marile firme au și obligații de transparență. Ele trebuie să publice anual numărul și greutatea produselor nevândute eliminate, motivele pentru care au fost scoase din circuit și modul în care au fost tratate.
Informațiile trebuie prezentate clar, într-o pagină ușor accesibilă de pe site-ul companiei. Trebuie menționat ce cantitate a fost pregătită pentru reutilizare, ce parte a ajuns la reciclare, ce produse au fost valorificate energetic și ce cantitate a fost eliminată definitiv. Întreprinderile mici și microîntreprinderile nu intră, în prezent, sub această obligație.
Pentru clienți, aceste date pot arăta diferența dintre companiile care doar folosesc mesaje despre sustenabilitate și cele care își schimbă efectiv activitatea. Pentru autorități, raportările vor permite verificarea cantităților de produse distruse și identificarea firmelor care folosesc abuziv excepțiile.
Ce se poate schimba în magazinele din România
Efectele nu se vor vedea neapărat printr-o ieftinire generală a hainelor. Magazinele pot răspunde prin reduceri mai mari la final de sezon, dar pot decide și să comande cantități mai mici, să păstreze mai puține modele sau să renunțe mai repede la produsele care se vând slab.
Este de așteptat să crească importanța magazinelor outlet, a platformelor de revânzare, a centrelor de recondiționare și a organizațiilor care pot prelua donații. Acesta este un efect probabil al interdicției, nu o obligație expresă de a reduce prețurile sau de a dona fiecare articol rămas nevândut. Regulamentul lasă companiilor libertatea de a alege soluția, atât timp cât nu distrug marfa fără un motiv legal.
Schimbarea pune presiune și pe sistemul colecțiilor lansate foarte des, în cantități mari. Dacă distrugerea stocurilor devine interzisă și mai ușor de verificat, firmele trebuie să estimeze mai atent cererea și să suporte costurile propriilor greșeli de producție.
Pentru piața românească, noua regulă poate însemna mai multe haine păstrate în circulație, mai multe produse vândute în afara sezonului și mai puține stocuri noi transformate direct în deșeuri. Interdicția nu rezolvă singură problema risipei din industria modei, dar închide una dintre cele mai controversate practici: distrugerea produselor perfect utilizabile doar pentru că nu s-au vândut la timp.
