Un pensionar din România a avut parte de o surpriză neplăcută după ce a primit decizia de pensionare. După mai bine de 40 de ani de muncă și cu un salariu net de aproximativ 7.000 de lei în ultimii ani de activitate, bărbatul a constatat că pensia stabilită de Casa de Pensii este de aproximativ 3.300 de lei.
Pentru familie, suma a părut greu de înțeles. Omul muncise peste patru decenii, avusese ani în grupa a II-a de muncă, iar spre finalul carierei ajunsese la un venit considerat bun pentru România. Totuși, decizia de pensionare arată altceva: pensia nu se calculează după ultimul salariu, nici după cei mai buni ani de muncă, ci după contribuțiile și punctajele acumulate pe întreaga viață profesională.
Aici apare șocul pentru mulți români care ies acum la pensie. Un salariu bun în ultimii 5 sau 10 ani poate ridica punctajul, dar nu poate șterge 25 sau 30 de ani în care veniturile au fost mici, raportate la salariul mediu brut din perioada respectivă.
Cazul pensionarului cu peste 42 de ani stagiu
Potrivit datelor din decizia de pensionare, bărbatul are un stagiu total de cotizare de peste 42 de ani. Din această perioadă, aproape 38 de ani reprezintă stagiu contributiv efectiv. A lucrat și în grupa a II-a de muncă, lucru care i-a permis reducerea vârstei standard de pensionare.
În decizie apar și puncte de stabilitate, acordate persoanelor care au muncit peste 25 de ani contributivi. Pentru un stagiu contributiv de aproape 38 de ani, aceste puncte pot conta semnificativ. Ele sunt un bonus introdus pentru cei care au stat mult timp în câmpul muncii.
Cu toate acestea, pensia finală a ajuns la aproximativ 3.300 de lei. Pentru cine se uită doar la salariul net de 7.000 de lei din ultimii ani, suma pare mică. Pentru cine se uită la formula legală, explicația devine mai clară.
Cum se calculează pensia
În prezent, pensia se calculează prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință. În anul 2026, valoarea punctului de referință este 81 de lei.
Formula este simplă:
pensia = numărul total de puncte x 81 lei.
Asta înseamnă că o pensie de aproximativ 3.300 de lei corespunde unui total de aproximativ 40,7 puncte. Dacă decizia arată în jur de 41 de puncte totale, calculul este apropiat de suma rezultată.
Atenție însă la o diferență importantă: dacă cele 41 de puncte includ deja punctele de stabilitate, pensia de 3.300 de lei se explică matematic. Dacă, în schimb, cele 41 de puncte ar fi puncte contributive, iar peste ele s-ar adăuga încă 9 puncte de stabilitate, totalul ar trece de 50 de puncte, iar pensia ar trebui să fie de peste 4.000 de lei. Într-un astfel de caz, decizia trebuie verificată atent, punct cu punct.
De aceea, la orice decizie de pensionare contează nu doar suma finală, ci și buletinul de calcul: câte puncte contributive sunt, câte puncte de stabilitate s-au acordat, ce perioade au fost valorificate și dacă toate veniturile apar corect.
De ce salariul mare din ultimii ani nu ridică decisiv pensia
Mulți români cred că pensia se raportează la ultimul salariu. Nu este așa. Sistemul public de pensii funcționează pe baza punctajelor realizate în fiecare lună și în fiecare an de muncă.
În fiecare lună, venitul asiguratului se raportează la salariul mediu brut din economie. Dacă într-un an ai avut venituri peste medie, obții punctaj mai bun. Dacă ai avut venituri sub medie, punctajul scade. La final, toate aceste punctaje se adună.
Aici se rupe așteptarea multor oameni. Un salariu net de 7.000 de lei în ultimii ani sună bine, dar el contează doar pentru acei ani. Dacă în anii ’80, ’90 sau 2000 salariile au fost mici, dacă au existat perioade cu venituri reduse, dacă unele sporuri nu au fost trecute corect sau dacă lipsesc adeverințe, pensia finală poate fi mult sub ce se așteaptă familia.
Practic, sistemul nu spune: „ai avut 7.000 de lei net înainte de pensie, deci vei avea o pensie apropiată”. Sistemul spune: „vedem toate veniturile pentru care s-au datorat contribuții, pe toată perioada de muncă, le transformăm în puncte și aplicăm valoarea punctului de referință”.
Anii vechi trag media în jos
Pentru cei care au muncit înainte de 2001, documentele contează enorm. În multe cazuri, carnetul de muncă nu arată toate veniturile reale. Unele sporuri, prime, acorduri globale, ore suplimentare sau al 13-lea salariu pot lipsi din calcul dacă nu există adeverințe corecte.
Noua lege permite valorificarea unor venituri și sporuri nepermanente, dar numai dacă există acte care dovedesc faptul că asupra acelor sume s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Fără adeverințe, casa de pensii nu are ce să valorifice.
Asta poate face diferența între o pensie corect calculată și una mai mică decât ar fi trebuit. Nu pentru că funcționarul „taie” din pensie, ci pentru că sistemul lucrează cu documentele existente.
De aceea, oamenii care au lucrat în fabrici, întreprinderi, șantiere, unități industriale sau instituții înainte de 2001 ar trebui să verifice dacă toate veniturile au fost prinse. În unele cazuri, arhivele foștilor angajatori pot schimba pensia.
Punctele de stabilitate ajută, dar nu fac minuni
Punctele de stabilitate au fost introduse pentru cei care au muncit mult. Ele se acordă pentru stagiul contributiv de peste 25 de ani. Cu cât omul a lucrat mai mult peste acest prag, cu atât primește mai multe puncte.
Pentru perioada dintre 25 și 30 de ani contributivi se acordă 0,50 puncte pe an. Pentru perioada dintre 30 și 35 de ani se acordă 0,75 puncte pe an. Pentru ce depășește 35 de ani se acordă câte 1 punct pe an.
În cazul unui stagiu contributiv de aproape 38 de ani, punctele de stabilitate pot ajunge la aproximativ 9 puncte. La valoarea de 81 de lei, acestea pot aduce peste 700 de lei în plus la pensie.
Este un ajutor real. Dar nu poate transforma o pensie de 3.300 de lei într-una apropiată de ultimul salariu net. Punctele de stabilitate repară parțial diferențele pentru vechime lungă, dar nu schimbă principiul de bază al calculului.
Grupa a II-a reduce vârsta, nu dublează pensia
Un alt detaliu care produce confuzie este grupa de muncă. Mulți cred că anii lucrați în grupa a II-a aduc automat o pensie mult mai mare. În realitate, efectul principal este reducerea vârstei standard de pensionare, în funcție de perioada lucrată în astfel de condiții și de regulile aplicabile.
Grupa poate influența calculul, dar nu înseamnă că pensia se dublează. Omul se poate pensiona mai devreme, însă suma rămâne legată de punctajele realizate, de veniturile dovedite și de formula legală.
În cazul prezentat, cei șapte ani lucrați în grupa a II-a au ajutat la reducerea vârstei de pensionare. Nu au anulat însă efectul anilor cu salarii mai mici sau cu venituri insuficient valorificate în documente.
Ce ar trebui verificat într-o astfel de decizie
Primul lucru de verificat este numărul total de puncte. Apoi trebuie văzut dacă punctele de stabilitate sunt incluse în total sau apar separat. Aceasta este una dintre cele mai importante clarificări.
Al doilea lucru este stagiul contributiv. Dacă omul are aproape 38 de ani contributivi, punctele de stabilitate trebuie să fie calculate în funcție de perioada de peste 25 de ani.
Al treilea lucru este grupa de muncă. Trebuie verificat dacă toți anii au fost valorificați corect și dacă reducerea vârstei a fost aplicată conform actelor depuse.
Al patrulea lucru este venitul din perioadele vechi. Pentru anii anteriori datei de 1 aprilie 2001, adeverințele pot conta foarte mult, mai ales dacă au existat sporuri, prime, acord global sau alte venituri care nu apar complet în carnetul de muncă.
Al cincilea lucru este dacă salariile din ultimii ani apar corect în sistem. Pentru perioadele de după 2001, informațiile sunt preluate, de regulă, din declarațiile depuse de angajatori. Dar și aici pot exista erori, mai ales dacă angajatorul a declarat greșit sau incomplet.
De ce diferența dintre salariu și pensie pare atât de mare
Un salariu net de 7.000 de lei nu înseamnă o pensie de 7.000 de lei. Pensia publică nu este o prelungire a ultimului salariu, ci rezultatul unei formule care ține cont de contribuțiile din toată cariera.
În plus, salariul net este ceea ce primește omul în mână, după taxe. Calculul pensiei pornește de la veniturile asigurate și de la raportarea lor la salariul mediu brut din economie. Nu se compară direct netul din ultimii ani cu pensia finală.
Pentru o persoană care a avut salarii mici o mare parte din viață și salarii mai bune doar spre final, pensia poate părea disproporționat de mică. Dar sistemul public nu premiază doar ultimii ani buni, ci întreaga istorie de contribuții.
Ce poate face pensionarul dacă suma pare greșită
Dacă decizia pare greșită, pensionarul poate cere explicații de la casa de pensii și poate solicita buletinul de calcul. Acesta arată cum s-a ajuns la suma finală.
Dacă apar perioade lipsă, grupe nevalorificate sau venituri care nu au fost prinse, se pot depune documente suplimentare. Pentru veniturile vechi, adeverințele trebuie să fie întocmite corect, pe baza statelor de plată, de angajatori, deținători legali de arhivă sau operatori autorizați.
Dacă pensionarul consideră că decizia este nelegală, o poate contesta în termenul prevăzut de lege. Este important ca verificarea să fie făcută repede, nu după luni sau ani.
Cazul acestui pensionar arată o problemă pe care mulți români o descoperă abia la finalul carierei: nu contează doar cât ai câștigat în ultimii ani, ci ce ai avut trecut și contribuit pe toată durata muncii.
O pensie de 3.300 de lei după 40 de ani de muncă poate părea nedreaptă când o compari cu un salariu net recent de 7.000 de lei. Dar, în sistemul actual, comparația corectă nu se face cu ultimul salariu, ci cu punctele acumulate în toți anii de activitate.
Iar dacă în decizie apar neclarități, mai ales între punctele contributive și punctele de stabilitate, pensionarul nu trebuie să se mulțumească doar cu suma finală. Trebuie verificat calculul. Acolo se vede dacă pensia este mică pentru că așa rezultă din lege sau mică pentru că nu au fost prinse toate drepturile.
