Un răsad de roșii care pornește bine îți face viața ușoară tot sezonul. Unul subțire, palid și chinuit se vede în recoltă, indiferent cât îl îngrijești după plantare. De aici vine întrebarea corectă; cu ce îl hrănești, când și cât. Ai la dispoziție îngrășăminte simple, complexe, organice și rețete populare. Dacă le folosești corect, rezultatul poate fi la fel de bun. Problema la început este că sunt prea multe opțiuni și e ușor să greșești doza sau momentul.
De ce are nevoie răsadul de roșii de fertilizare
Unii spun că nu trebuie hrănit, fiindcă au pus pământ bun și compost în substrat. În realitate, răsadul crește rapid și consumă repede ce găsește în ghiveci. În plus, nu e vorba doar de „hrană” în general, ci de micro și macroelemente care țin de imunitate, rădăcini, grosimea tulpinii și culoarea frunzelor. Fără ele, răsadul stagnează, își pierde vigoarea, se îmbolnăvește mai ușor și, chiar dacă supraviețuiește până la plantare, pornește greu și dă producție mai slabă.
Important este ca elementele să vină la timp și în doza potrivită. Dacă ai elementul bun, dar îl dai prea devreme, prea târziu sau prea concentrat, nu ajută. Uneori chiar strică.
Cum îți dai seama că îi lipsește ceva
Răsadul îți arată singur, prin frunze și tulpină, ce nu primește.
La lipsă de azot, apar mai întâi îngălbeniri pe nervuri, apoi pe toată frunza. Procesul începe de jos și urcă spre vârf. Creșterea încetinește.
La lipsă de potasiu, frunzele capătă o margine brună, ca și cum ar fi arsă. Mai târziu apar pete maronii pe frunze.
La lipsă de fosfor, frunzele de jos se înroșesc ușor, uneori se ridică în sus și par mai rigide.
La lipsă de calciu, frunzele pot începe să se usuce și să cadă, iar frunzele noi apar mici, slabe, cu dezvoltare lentă.
Când vezi aceste semne, alegi un îngrășământ care are mai mult din elementul lipsă. Nu bagi „de toate”, fiindcă poți agrava problema.
Ce tipuri de îngrășăminte poți folosi
În practică, ai două direcții; produse cumpărate și rețete din casă.
Îngrășămintele cumpărate pot fi simple, adică au un singur element principal, sau complexe, adică au două-trei elemente plus alte substanțe utile. La complexe, regula este simplă; respecți strict instrucțiunea de pe ambalaj. Dacă improvizezi, efectul scade sau apare arsură la rădăcini.
Dintre cele simple, la răsaduri se folosesc îngrășăminte cu azot, fosfor și potasiu. În categoria azot intră produse ca azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu. Pentru fosfor există superfosfat, dublu superfosfat, făină de oase, ammofos, diamofos, făină fosforitică. Pentru potasiu se folosesc sulfat de potasiu, nitrat de potasiu, monofosfat de potasiu, kalimagnezia.
Dintre complexe, sunt populare produse pentru răsad precum Agricolă pentru răsad, Malyșok, Orton-răsad, Răsad-rost, Azotovит. În magazine găsești și organice gata pregătite; gunoi granulat de pasăre, diferite tipuri de bălegar procesat, biohumus. Unele se dizolvă în apă, altele se aplică direct, depinde de forma lor. Doza e pe ambalaj, iar la răsad doza se reduce.
Rețete din casă care chiar funcționează
Cenușa este una dintre cele mai sigure soluții. Se poate face infuzie; 200 g cenușă de lemn la 10 litri apă călduță, se amestecă, se lasă o zi, apoi se strecoară și se udă la rădăcină. Mai există varianta de a cerne cenușa fin și de a pudra ușor pământul și plantele.
Drojdia se folosește pentru impuls de creștere, dar cu măsură. Rețeta din text; un plic de drojdie uscată se dizolvă într un pahar cu apă, se adaugă două linguri de zahăr, se amestecă și se lasă 30–45 minute. Apoi se diluează în 5 litri apă și se udă răsadul.
Coaja de ou poate fi folosită sub formă de infuzie. Se strâng coji într un borcan de 2 litri, se usucă în cuptor, se mărunțesc fin, apoi se amestecă pulberea cu 2 litri apă și se lasă două zile. Se strecoară și se udă răsadul.
Coaja de banană se transformă într un macerat scurt; coaja de la o banană se taie, se pune în 1 litru de apă și se lasă o zi. Apoi se strecoară și se udă cu lichidul rezultat.
Un detaliu important; rețetele din casă nu se fac „pe stoc”. Organicul se strică repede. Dacă rămâne lichid, nu îl păstrezi. Fermentează, își pierde calitățile și poate deveni periculos pentru răsad.
Un program simplu de fertilizare, fără exagerări
În mod normal, pe perioada răsadului sunt suficiente maximum trei fertilizări.
Prima etapă este după răsărire. Nu e obligatorie. De cele mai multe ori, răsadul își ia primele resurse din substrat și își face două-trei frunze adevărate, apoi urmează repicarea. Dar dacă ai semințe slabe, pământ sărac sau condiții proaste în cameră, se poate face o hrănire ușoară. La această vârstă răsadul este fragil, deci merg biostimulatori blânzi și soluții ușoare; stimulente de rădăcini, humate în concentrație mică, sau cenușă. Dacă alegi un complex mineral, concentrația se reduce de patru ori față de recomandarea pentru plante mature.
A doua etapă este după repicare. Aici se greșește cel mai des. Nu se fertilizează imediat după repicare, fiindcă rădăcinile sunt rănite și se ard ușor. Se așteaptă până când răsadul se prinde și pornește din nou în creștere, în medie 1,5–2 săptămâni. În perioada asta poți ajuta cu un biostimulator slab. Ca hrană, după repicare răsadul are nevoie mai ales de fosfor și potasiu. Azotul se reduce, ca să nu forțezi creșterea frunzelor în detrimentul rădăcinilor.
A treia etapă este înainte de plantare. Cu 10–14 zile înainte de mutarea în grădină, se face ultima fertilizare, pentru întărire. Dacă răsadul arată bine, e compact și verde sănătos, nu are nevoie de „tunuri”. Poate fi suficientă o soluție cu cenușă sau o organică blândă. Dacă răsadul este mai slab, poți folosi un complex mineral pentru răsad.
Reguli simple, ca să nu arzi răsadul
Îngrășămintele se diluează exact cum scrie pe ambalaj. Pentru răsad, dacă produsul e pentru plantă matură, doza se reduce la jumătate. Fertilizarea se face dimineața. Cu una-două ore înainte, răsadul se udă cu apă simplă. La fertilizare la rădăcină, lichidul se pune la baza plantei, nu pe frunze. Dacă ajunge pe frunze, se clătește cu apă curată din pulverizator. După două-trei ore, pământul se afânează ușor. La fertilizare prin stropire, planta se umezește uniform cu soluția nutritivă.
Ce faci când răsadul are probleme
Dacă tulpinile sunt subțiri și răsadul se alungește, de obicei problema este lipsa luminii. Plantele se întind după lumină, devin fragile, se rup ușor și se prind greu după plantare. Ca ajutor, se poate folosi un produs special numit Atlet, care reduce alungirea și stimulează dezvoltarea rădăcinilor. Ajută și fertilizările cu fosfor și potasiu. Azotul se oprește temporar, fiindcă exact el împinge creșterea în înălțime. Totuși, fără lumină corectă nu rezolvi nimic doar cu îngrășământ.
Dacă răsadul este prea deschis la culoare, iar nu e specificul soiului, cel mai probabil îi lipsesc elemente precum azot, fier și potasiu. În acest caz ajută un îngrășământ cu azot, ca uree sau azotat de amoniu, sau un complex mineral echilibrat. Dacă planta e palidă și în același timp se alungește, problema e din nou lumină insuficientă; îngrășământul singur nu o repară.
Dacă răsadul crește greu, cel mai des se întâmplă după repicare. Cauzele tipice sunt un substrat slab sau rădăcini afectate. Substratul poate fi îmbunătățit printr o ușoară presărare cu cenușă. Dacă se vede o carență clară, se fertilizează țintit. Dacă problema e la rădăcini, ajută un stimulator de înrădăcinare, precum Kornevin.
Schema de fertilizare și biostimulare pentru răsad de roșii folosind produse pe care le găsești în mod normal în magazine
După răsărire (2-3 frunze)
Folosești ceva blând ca să nu arzi plantele.
Producție uzuală:
Complex pentru răsad tip Agricola pentru Răsad
Doză: ~0,3-0,5 g la 1 l de apă.
Udă o singură dată la rădăcină.
Dacă ai biostimulator: Kornevin (se găsește în magazine de grădinărit)
Doză: ~1 ml/1 l apă.
Se aplică dimineața, la rădăcină.
După repicare (1,5-2 săptămâni după ce l-ai mutat în ghiveci mai mare)
Răsadul are nevoie acum de nutrienți pentru rădăcini și frunze.
Folosește un complex mineral pentru răsaduri sau tomatele tinere. La noi găsești de obicei: Agricola Starter, Tomato Mix pentru răsaduri, sau Complex cu microelemente pentru tomate.
Doză orientativă: 0,7-1 g la 1 l de apă.
Poți alterna cu biostimulator de rădăcini: Zircon sau Epin Extra (se găsesc la magazine de grădinărit).
Doză: 1-2 picături/1 l apă, o singură udare.
Udă dimineața la rădăcină. Nu peste frunze.
Cu 10–14 zile înainte de plantare în grădină
Plantele trebuie să fie solide, să aibă rădăcini bune, port sănătos.
Fertilizant complex cu potasiu și microelemente (de exemplu, Tomato Mix sau Agricola Tomate)
Doză: 1 g la 1 l de apă.
Dacă nu ai complex, poți folosi sulfat de potasiu (~0,5 g/1 l) + un mic aport de fosfor (dacă ai superfosfat mica doză).
Ca biostimulator pentru întărire, poți folosi Epin sau Zircon o dată: 1 ml/1 l apă.
Udă dimineața, la rădăcină.
Câte fertilizări în total?
Trei: după răsărire, după repicare, înainte de plantare. La răsad nu e nevoie să bagi mai mult.
Reguli simple ca să meargă bine
Uzi cu apă simplă cu 1-2 ore înainte de fertilizare.
Diluarea se face exact — dacă produsul e pentru plante mari, la răsad redu doza la jumătate.
Nu aplici soluții vechi. Le prepari proaspete.
Nu pulveriza soluțiile minerale pe frunze — dacă se întâmplă, clătești cu apă.
Cea mai periculoasă este supradozarea, mai ales la îngrășăminte minerale. Arde rădăcinile, declanșează boli și poate pierde răsadul complet. A doua este fertilizarea la moment nepotrivit, când răsadul e stresat sau nu are nevoie. A treia este folosirea exclusivă a rețetelor populare; ele sunt bune ca ajutor, dar nu ar trebui să fie singura sursă, mai ales la răsad. Și mai e o greșeală simplă; folosirea soluțiilor vechi, făcute cu zile în urmă. Nu mai sunt eficiente și pot deveni dăunătoare.
Înainte să pui orice îngrășământ, te uiți la plantă. Dacă răsadul e verde, compact, cu tulpină groasă și frunze normale, nu îl îndopi doar fiindcă „a venit timpul”. La răsad, excesul se plătește repede.
