Florile care se usucă și cad înainte de formarea fructelor reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite la tomate, atât în grădină, cât și în solarii. Mulți cultivatori cred că este vorba despre o boală, însă în cele mai multe cazuri cauza este stresul plantei, provocat de apă, temperatură, fertilizare sau polenizare deficitară.
Atunci când florile cad, planta nu mai poate forma fructe, iar pierderile de producție pot deveni importante chiar dacă tomatele par sănătoase.
Iată cele mai frecvente șapte cauze care duc la căderea florilor și soluțiile recomandate de specialiști.
1. Lipsa sau excesul de apă
Tomatele au nevoie de o umiditate constantă în zona rădăcinilor.
În perioadele secetoase, plantele intră în stres hidric și renunță la flori pentru a-și reduce consumul de energie.
La fel de periculos este și excesul de apă. Solul permanent îmbibat reduce oxigenul disponibil pentru rădăcini, acestea încep să se asfixieze, iar planta reacționează prin avortarea florilor și a fructelor abia formate.
Cum verifici dacă trebuie udate
Un test simplu este să iei în palmă o mână de pământ de la 10-15 cm adâncime.
Dacă acesta nu se leagă deloc și se sfărâmă imediat, planta are nevoie de apă.
Udarea trebuie făcută rar, dar abundent, astfel încât apa să pătrundă adânc în sol.
În zilele caniculare se recomandă udarea dimineața devreme, iar în perioadele răcoroase în timpul zilei, pentru ca solul să se încălzească până seara.
2. Dezechilibrul de nutrienți
O altă cauză frecventă este fertilizarea incorectă.
Excesul de azot determină dezvoltarea unei mase vegetative bogate, însă planta produce mai puține fructe.
În schimb, lipsa unor elemente precum:
- potasiul;
- borul;
- calciul;
afectează polenizarea și formarea fructelor.
Rolul potasiului
În perioada înfloririi, tomatele consumă cantități mari de potasiu.
Acesta:
- favorizează fecundarea florilor;
- îmbunătățește transportul zaharurilor;
- reduce stresul provocat de temperaturi ridicate.
Fertilizarea trebuie adaptată fazei de vegetație și realizată numai pe un sol bine umezit.
Deficitul de calciu
Primele simptome apar pe frunzele tinere.
Marginile acestora devin gălbui, apoi se răsucesc și se deformează.
Ulterior poate apărea și putregaiul apical al fructelor.
Deficitul de bor
Borul participă direct la germinarea polenului.
Dacă lipsește, florile pot cădea înainte ca fructul să înceapă să se dezvolte.
3. Diferențele mari dintre temperaturile de zi și de noapte
Tomatele preferă temperaturi relativ constante.
Atunci când ziua sunt peste 32-35°C, iar noaptea temperatura scade sub 13-14°C, polenizarea este afectată.
În câmp, plantele pot fi protejate temporar cu materiale textile speciale în nopțile reci.
În solarii, problema este opusă.
Supraîncălzirea și umiditatea excesivă reduc viabilitatea polenului.
De aceea este foarte importantă aerisirea permanentă în timpul zilei.
4. Apa foarte dură și excesul de săruri din sol
Nu doar fertilizanții pot încărca solul cu săruri.
Apa foarte dură, bogată în calciu și magneziu, poate modifica treptat echilibrul chimic al solului.
În timp, rădăcinile absorb mai greu apa și elementele nutritive, iar planta începe să elimine florile.
Dacă analiza apei indică o duritate ridicată, aceasta poate fi corectată prin acidifiere controlată, folosind produse recomandate de specialiști.
5. Atacul bolilor și al dăunătorilor
Numeroși dăunători înțeapă florile și frunzele tinere.
Printre cei mai întâlniți se numără:
- musculița albă de seră;
- acarienii;
- tripsul.
Aceștia slăbesc plantele și reduc procentul de legare a fructelor.
În același timp, boli precum:
- mana;
- alternarioza;
- infecțiile bacteriene;
pot provoca uscarea florilor și compromiterea inflorescențelor.
Monitorizarea culturii trebuie făcută săptămânal.
Capcanele lipicioase galbene sunt utile pentru depistarea timpurie a musculiței albe și a altor insecte zburătoare.
6. Vântul puternic și pulverizarea incorectă
Florile de tomate sunt sensibile.
Un jet foarte puternic în timpul tratamentelor poate desprinde florile sau poate afecta polenizarea.
Același lucru se întâmplă și în cazul curenților puternici de aer.
În solarii este recomandat ca deschiderea pentru aerisire să fie făcută astfel încât vântul să nu lovească direct plantele.
La efectuarea tratamentelor fitosanitare trebuie folosite duze care produc picături fine și o presiune moderată.
7. Utilizarea greșită a îngrășămintelor și a stimulatorilor
Dorind să obțină producții cât mai mari, unii cultivatori aplică doze mai mari decât cele recomandate.
Aceasta este o greșeală frecventă.
Excesul de fertilizanți sau de regulatori de creștere poate provoca:
- arsuri pe flori;
- deformări;
- căderea inflorescențelor;
- dezvoltare vegetativă exagerată.
Toate produsele trebuie utilizate strict conform instrucțiunilor producătorului.
Cum stimulezi legarea fructelor
În perioada înfloririi, polenizarea poate fi îmbunătățită prin câteva măsuri simple:
- aerisirea zilnică a solarului;
- menținerea unei umidități moderate;
- scuturarea ușoară a inflorescențelor în prima parte a zilei;
- fertilizarea echilibrată;
- eliminarea stresului hidric.
În serele profesionale sunt utilizate și bondarii pentru polenizare naturală, deoarece aceștia asigură o fecundare mult mai eficientă decât curenții de aer.
Greșeli care duc frecvent la căderea florilor
Mulți cultivatori repetă aceleași greșeli:
- udă puțin și foarte des;
- fertilizează excesiv cu azot;
- lasă temperatura din solar să depășească 35°C;
- nu aerisesc suficient;
- aplică tratamente în plin soare;
- folosesc concentrații mai mari decât cele recomandate;
- ignoră atacul dăunătorilor.
Căderea florilor nu este o boală, ci un semnal că planta se află sub stres. În cele mai multe situații, problema poate fi corectată dacă este identificată la timp. O udare corectă, o fertilizare echilibrată, temperaturi cât mai stabile și monitorizarea atentă a bolilor și dăunătorilor sunt factorii care influențează cel mai mult legarea fructelor. Atunci când planta beneficiază de condiții optime în perioada înfloririi, fiecare floare are șanse mult mai mari să se transforme într-o roșie sănătoasă și bine dezvoltată.
