Compostul făcut repede nu ține de noroc și nici de un praf minune turnat peste resturile din grădină. Ține de felul în care este construită grămada. Dacă arunci iarba cosită, tulpinile vechi, frunzele și resturile din bucătărie într-un colț al curții și aștepți să se transforme singure în pământ bun, procesul poate dura luni întregi. Uneori chiar un an.
Compostul rapid este altceva. Este un proces biologic controlat, în care microorganismele primesc exact ce au nevoie: aer, umezeală, hrană variată, volum suficient și temperatură. Când aceste lucruri se leagă între ele, materia vegetală se descompune mult mai repede.
În condiții bune, se poate obține o masă parțial descompusă în 4-8 săptămâni. Aceasta poate fi folosită la mulcire, lăsată la maturat sau încorporată din timp în straturi goale. Compostul matur, negru, sfărâmicios, cu miros de pământ curat, cere mai mult timp. Chiar și la metoda caldă, poate avea nevoie de 2-3 luni.
De ce o grămadă obișnuită de compost se face greu
Descompunerea resturilor vegetale este făcută de bacterii, ciuperci și alte microorganisme. Ele există deja în sol, pe plante, în frunze, în compostul vechi. Problema nu este lipsa lor. Problema este că, de multe ori, grămada nu le oferă condiții bune de lucru.
Prima greșeală este materialul prea mare. Crengile întregi, tulpinile groase de porumb, cotoarele, resturile tari de varză sau lăstarii lemnificați se descompun greu. Microorganismele lucrează pe suprafața lor. Cu cât bucata este mai mare, cu atât procesul merge mai încet.
A doua greșeală este folosirea unui singur tip de material. Iarba cosită, pusă în strat gros, se tasează repede. Se face ca o pătură udă, lipicioasă, prin care aerul nu mai circulă. În loc de compostare apare putrezirea. Mirosul devine acru, greu, de baltă. Masa se înnegrește, se lipește și nu mai lucrează corect.
A treia problemă este umezeala. După ploi, grămada poate fi prea udă. Vara, la suprafață, se poate usca până ajunge praf. Nici una dintre variante nu ajută. Când este prea multă apă, lipsește oxigenul. Când este prea uscat, microorganismele își încetinesc activitatea sau se opresc.
A patra problemă este volumul mic. O grămadă caldă are nevoie de masă suficientă ca să se încălzească. Căldura apare din activitatea microorganismelor. Dacă resturile sunt puține și împrăștiate, căldura se pierde repede și compostarea merge încet.
De aici apare confuzia multor gospodari. Au resturi vegetale, au iarbă, au frunze, dar compostul nu se face. Nu pentru că procesul nu ar funcționa, ci pentru că grămada este prea udă, prea compactă, prea rece sau prea săracă în amestec.
Compostul rapid este un proces cu aer
Pentru compostarea rapidă vorbim despre compostare aerobă, adică descompunere cu oxigen. Nu este același lucru cu o groapă în care resturile fermentează fără aer. Nu este nici vermicompost, unde lucrează râmele. Nu este nici compostare industrială.
În grădină, compostul rapid se poate face într-o grămadă bine construită sau într-un compostor aerisit. Important este ca materialul să nu se transforme într-o masă sufocată. Când aerul circulă, descompunerea merge repede și fără miros urât. Când aerul lipsește, începe putrezirea anaerobă. Aceasta este lentă, neplăcută și dă acel miros de nămol.
Prima condiție: mărunțirea materialelor
Mărunțirea este una dintre cele mai simple metode prin care poți grăbi compostul. Diferența dintre o tulpină întreagă și una tăiată în bucăți este mare. Cu cât materialul este mai fragmentat, cu atât microorganismele au mai multă suprafață pe care să lucreze.
Tulpinile de roșii, vrejurile groase, resturile de porumb, floarea-soarelui, varza, buruienile mari sau plantele uscate se taie cu foarfeca, se toacă cu sapa, se rup cu mâna sau se trec printr-un tocător de crengi, dacă există.
Pentru o grămadă rapidă, bucățile de 5-10 centimetri sunt potrivite. Nu trebuie făcute praf. O masă prea fină, udă și uniformă se poate lipi și tasa. Mărunțirea trebuie combinată cu amestecarea. Compostul are nevoie și de structură, nu doar de particule mici.
Crengile mai groase de 2-3 centimetri nu sunt bune pentru compost rapid, dacă sunt puse întregi. Ele vor rămâne în grămadă mult după ce restul materialului s-a descompus. Pot fi tocate separat sau folosite într-o grămadă de compost mai lent.
A doua condiție: amestecul dintre materiale verzi și materiale uscate
Compostul are nevoie de două tipuri de materiale: verzi și maro.
Materialele verzi sunt cele bogate în azot și umezeală. Aici intră iarba proaspăt cosită, buruienile verzi fără semințe, resturile vegetale din bucătărie, frunzele tinere, plantele moi, vrejurile fragede. Ele pornesc repede activitatea microbiană, dar dacă sunt puse singure, se transformă într-o masă udă și lipicioasă.
Materialele maro sunt cele bogate în carbon. Aici intră frunzele uscate, paiele, cartonul simplu, fără luciu și fără plastic, tulpinile uscate, tocătura de crengi, rumegușul din lemn netratat, crenguțele subțiri. Ele dau structură, absorb umezeala și lasă aerul să intre în grămadă.
O grămadă făcută doar din iarbă se strică repede. O grămadă făcută doar din frunze uscate și crengi lucrează foarte încet. Raportul bun vine din amestec: verdele aduce azot și umezeală, maroul aduce carbon și aer.
În literatura de specialitate se vorbește despre raportul carbon-azot, cu o valoare orientativă de 25-30 la 1 pentru compostarea caldă. În gospodărie nu stă nimeni să calculeze exact. Mai simplu: la un volum de iarbă proaspătă sau resturi verzi, pui aproximativ același volum de materiale uscate, uneori chiar puțin mai mult dacă iarba este foarte umedă.
A treia condiție: umezeala corectă
Compostul nu trebuie să fie nici uscat, nici înecat. Umezeala bună seamănă cu cea a unui burete bine stors. Iei o mână de material, o strângi în palmă și trebuie să simți că este umedă, dar să nu curgă apă din ea.
Dacă grămada este prea uscată, se udă ușor în timpul montării sau la întoarcere. Nu se toarnă apă în exces, ca într-o groapă. Se umezește treptat, astfel încât apa să intre în material.
Dacă grămada este prea udă, se adaugă frunze uscate, paie, carton rupt, tocătură de crengi sau rumeguș. Acestea absorb excesul de apă și refac structura aerată.
O greșeală des întâlnită este acoperirea completă cu folie de plastic, fără aerisire. Ploaia nu mai intră, dar nici aerul nu mai circulă bine. Mai potrivite sunt pânza de sac, cartonul, un capac aerisit sau un material care protejează de ploaie puternică, dar nu sufocă grămada.
A patra condiție: aerul
Aerul este esențial. Compostarea rapidă are nevoie de oxigen. Când materialele sunt amestecate corect, iar grămada nu este tasată, aerul pătrunde prin golurile dintre paie, frunze, tocătură și resturi vegetale.
Aerul intră și prin laterale, dacă grămada sau compostorul nu sunt complet închise. Un strat de bază mai grosier, făcut din crenguțe subțiri sau tulpini uscate, poate ajuta la drenaj și la circulația aerului.
Când grămada miroase urât, acru, a putred, este un semn că lipsește oxigenul sau că masa este prea udă. Soluția nu este să mai torni un activator peste ea. Soluția este să o desfaci, să o amesteci cu materiale uscate și să o aerisești.
A cincea condiție: volumul
Pentru compostul cald este nevoie de volum. Un reper bun este o grămadă de aproximativ un metru cub. Nu trebuie măsurată la milimetru, dar ideea este clară: materialul trebuie să fie destul de mult ca să păstreze căldura produsă de microorganisme.
O grămadă bine făcută poate ajunge în centru la 50-60 de grade Celsius. Această temperatură accelerează descompunerea și poate reduce viabilitatea unei părți din semințele de buruieni și din agenții patogeni. Nu este o garanție totală, dar ajută.
Temperaturile foarte mari, peste 65 de grade Celsius, nu sunt de dorit. Procesul poate încetini, pentru că o parte dintre organismele utile nu mai lucrează bine. Compostul nu trebuie ars, ci încălzit natural.
Dacă grămada este prea mică, nu se va încălzi suficient. Va funcționa, dar mai lent. Pentru gospodăriile mici, soluția este adunarea materialelor câteva zile și construirea unei grămezi mai compacte, nu aruncarea zilnică a câte unei mâini de resturi într-un colț.
A șasea condiție: întoarcerea grămezii
Dacă vrei compost rapid, trebuie să întorci grămada. Întoarcerea aduce oxigen, uniformizează umezeala, mută marginile reci spre centru și repornește încălzirea.
Prima întoarcere se face de obicei după 5-7 zile de la formarea grămezii. Apoi se mai întoarce de 1-3 ori, la intervale de 7-14 zile. Nu este nevoie să o răscolești zilnic. Prea mult deranj poate răci masa. Dar fără întoarcere, compostul rapid devine compost lent.
La întoarcere se verifică și umezeala. Dacă materialul este uscat, se stropește. Dacă este ud și lipicios, se adaugă frunze uscate, paie sau carton rupt.
Cum se construiește corect o grămadă rapidă de compost
Cea mai bună metodă este amestecarea materialelor de la început, nu așezarea lor în straturi groase și compacte. Straturile mari de iarbă se lipesc. Straturile mari de frunze uscate se descompun greu. Amestecul lucrează mai bine.
La bază se pune un material mai uscat și mai aerat: frunze uscate, paie, tulpini tocate, carton rupt, crenguțe subțiri. Peste el se adaugă iarba, buruienile fără semințe și resturile vegetale din bucătărie. Tot ce este mare se taie înainte.
Materialele uscate se umezesc ușor. Materialele prea ude se amestecă imediat cu ceva uscat. Grămada trebuie să aibă aer și umezeală, nu să fie o pastă.
La final, se poate acoperi cu pânză de sac, carton sau un capac care lasă aerul să circule. Acoperirea ajută la păstrarea umezelii și protejează de ploi puternice, dar nu trebuie să blocheze aerul.
Ce resturi se pot pune în compost
Pentru compostarea rapidă de grădină sunt potrivite resturile vegetale. Se pot pune iarbă cosită, frunze, buruieni fără semințe, tulpini tocate, resturi de legume și fructe, coji, plante ofilite, paie, carton simplu rupt, rumeguș din lemn netratat și tocătură de crengi.
Buruienile cu semințe trebuie evitate, mai ales dacă grămada nu ajunge sigur la temperaturi ridicate. Rădăcinile de buruieni perene, cum ar fi pirul sau alte plante care se refac ușor, trebuie tratate cu grijă. Dacă intră vii în compost rece, pot ajunge înapoi în grădină.
Gunoiul de grajd proaspăt poate fi folosit doar cu prudență, în cantitate moderată, și doar de la animale erbivore. Compostul care conține gunoi proaspăt trebuie lăsat la maturat bine înainte de folosire.
Nu se pun în compostul obișnuit resturi de carne, pește, grăsimi, lactate, mâncare gătită cu mult ulei, excremente de câine sau pisică. Acestea pot atrage animale, pot produce mirosuri neplăcute și pot aduce riscuri sanitare.
Ce rol au acceleratorii de compost
Activatorii microbiologici pot ajuta, dar nu fac minuni. Ei pot porni mai repede procesul dacă grămada este deja bine construită. Dacă însă ai doar iarbă udă, tasată, fără aer, acceleratorul nu rezolvă problema.
Un astfel de produs nu poate înlocui mărunțirea, nu poate scoate apa în exces, nu poate crea aer într-o masă lipită și nu poate compensa lipsa materialelor uscate.
Cel mai simplu starter rămâne o lopată de compost matur, pământ de grădină sau compost vechi. Acestea aduc microorganismele necesare direct în grămadă. Restul ține de condițiile pe care le creezi.
Cum îți dai seama că grămada lucrează
O grămadă bună începe să se încălzească în interior. Dacă bagi mâna aproape de centru sau folosești un termometru de compost, simți diferența. Volumul începe să scadă, materialele își pierd forma, iar mirosul rămâne curat, de pământ umed, nu de putregai.
Dacă miroase urât, grămada este prea udă sau nu are aer. Dacă nu se întâmplă nimic, poate fi prea uscată, prea mică sau prea săracă în materiale verzi. Dacă este plină de iarbă lipită, trebuie desfăcută și amestecată cu materiale maro.
Un compost bun miroase a sol reavăn și a pădure după ploaie. Nu trebuie să miroasă a canal, a acru sau a resturi stricate.
Cât durează până obții compost
Trebuie făcută diferența între compost semi-matur și compost matur.
Compostul semi-matur este o masă închisă la culoare, parțial descompusă, în care se mai văd bucăți de tulpini, frunze sau resturi vegetale. Dacă grămada a fost făcută corect și întoarsă, poate apărea în 4-8 săptămâni.
Compostul matur este altceva. Este închis la culoare, sfărâmicios, relativ uniform, fără resturi ușor de recunoscut și cu miros plăcut de pământ. Prin metoda caldă, poate fi obținut în 2-3 luni. Prin metoda rece, poate dura șase luni, un an sau chiar mai mult.
Compostul semi-matur nu trebuie pus direct în contact cu rădăcinile sensibile sau în gropile de plantare. El este încă activ biologic. Descompunerea continuă, iar microorganismele pot lega temporar azotul din sol. Mai sigur este să fie folosit ca mulci la suprafață, să fie lăsat la maturat sau să fie încorporat din timp în straturi goale.
Pentru răsaduri, ghivece, gropi de plantare și culturi sensibile, cel mai sigur este compostul matur.
Greșeli care încetinesc compostul
Cea mai frecventă greșeală este grămada făcută numai din iarbă. Iarba este bună, dar numai dacă este amestecată cu materiale uscate. Altfel se lipește, se încălzește prost și începe să miroasă.
A doua greșeală este lipsa întoarcerii. O grămadă lăsată complet neatinsă poate deveni compost, dar nu repede. Dacă scopul este viteza, trebuie aerisită.
A treia greșeală este materialul prea mare. Crengile groase și tulpinile tari nu au ce căuta întregi într-o grămadă rapidă.
A patra greșeală este excesul de apă. Un compost prea ud nu lucrează bine. Se transformă într-o masă grea, compactă, fără oxigen.
A cincea greșeală este încrederea prea mare în soluții cumpărate. Un accelerator poate ajuta, dar numai într-o grămadă corect făcută. Nu repară lipsa de aer, lipsa de materiale uscate sau volumul prea mic.
Regula simplă pentru compost rapid
Dacă vrei compost mai repede, nu trata grămada ca pe un loc unde arunci resturi. Construiește-o ca pe un amestec viu.
Taie materialele mari. Amestecă verdele cu uscatul. Ține umezeala ca la un burete stors. Lasă aerul să circule. Fă grămada suficient de mare. Întoarce compostul după prima săptămână și apoi de câteva ori, la intervale de 7-14 zile.
Acestea sunt lucrurile care grăbesc compostul. Nu promisiunile de pe ambalaje și nici rețetele miraculoase. Microorganismele lucrează repede doar când au condițiile potrivite. Când le primesc, grămada se încălzește, scade în volum și începe să se transforme într-un material util pentru grădină.
