ANAF se uită la transferurile dintre persoane fizice mai ales când banii intră în cont, iar explicația lipsește sau nu stă în picioare. Nu contează dacă suma vine de la o rudă sau de la un prieten; contează dacă, la o verificare, poți arăta clar ce a fost: împrumut, cadou, returnare de datorie, bani pentru o achiziție comună, avans, donație. Când nu poți dovedi sursa, intri pe zona dură: „venituri a căror sursă nu a fost identificată”, impozitate cu 70%.
Aici apare fraza care sperie: „poți pierde până la 70%”. Nu înseamnă că orice transfer între prieteni e taxat. Înseamnă că, dacă ANAF îți găsește bani pe care nu îi poți justifica și îi califică drept venituri neidentificate, cota de impozit ajunge la 70% aplicată bazei impozabile ajustate, în urma procedurii de verificare. Practic, dacă nu ai documente și explicații coerente, riști să ți se emită decizie de impunere cu această cotă.
De ce ajungi în vizor. De regulă, nu începe de la „un transfer de 200 de lei”. Începe când există diferențe între ce declari și ce cheltuiești, când intră sume mari sau repetate în cont, când apar depuneri de numerar, când cumperi mașină, teren, apartament și veniturile declarate nu acoperă nivelul de trai. Atunci ANAF poate cere explicații și acte, în cadrul verificărilor pe persoane fizice.
Ce spune ANAF, pe scurt, când a apărut discuția publică. Impozitul de 70% nu se aplică „automat” transferurilor între oameni; se aplică doar când sursa banilor nu poate fi identificată. În clarificările din martie 2025, ANAF a subliniat că nu intră la această cotă sursele de fonduri identificate, iar banii din evenimente familiale și darurile primite sunt, în principiu, neimpozabile. Ideea rămâne însă aceeași: trebuie să poți arăta sursa și natura sumelor.
Unde se împotmolesc oamenii, în practică. Nu la „lege”, ci la dovadă. Prietenul îți trimite 20.000 lei „să te ajute”; tu nu scrii nimic la detalii; nu aveți niciun înscris; peste un an cumperi ceva scump; ANAF te întreabă de unde ai avut banii. Dacă răspunsul e doar „mi-a dat un prieten”, fără contract de împrumut, fără declarație, fără logică a returnării, fără traseu clar al banilor, explicația devine fragilă. În astfel de situații apar reîncadrări și decizii de impunere.
Ce te apără, concret, când e vorba de bani între prieteni. Nu ai nevoie de roman. Ai nevoie de urme simple și coerente: mențiune clară în transfer; un înscris de împrumut sub semnătură privată cu suma, data și termenul; dovada returnării, dacă e împrumut; dacă e cadou, o declarație simplă și logică, mai ales la sume mari; pentru sume foarte mari, forma notarială îți reduce riscul de discuții. Important e să existe o poveste verificabilă: cine a dat, cui, de ce, când, în ce condiții.
Merită spus și diferența dintre ANAF și bancă. Banca poate cere documente din motive de conformitate și anti spălare a banilor, chiar înainte să ajungi la ANAF. Asta se întâmplă mai ales la sume mari sau transferuri externe. Dacă ai actele puse la punct, treci mai ușor și peste filtrul băncii, și peste orice întrebare ulterioară.
Ce rămâne de reținut. ANAF nu „taxează prietenia”. Taxează banii pe care nu îi poți explica. Cota de 70% este pentru veniturile cu sursă neidentificată, iar discuția reală se poartă pe documente, traseu și coerență. Dacă faci transferuri între prieteni pentru sume serioase, pune o mențiune clară, păstrează dovada și fă un înscris simplu. În ziua în care te întreabă cineva „de unde sunt banii?”, răspunsul trebuie să încapă într-o pagină, nu într-o poveste.
