ANAF începe controalele în agricultură. Ce urmărește Fiscul și la ce să se aștepte fermierii
Agenția Națională de Administrare Fiscală pregătește o campanie amplă de controale în sectorul agricol, cu accent pe fermierii care încasează subvenții consistente de la APIA și pe cei care lucrează terenuri în arendă. Scopul declarat este verificarea modului în care sunt respectate obligațiile fiscale, în special în zonele unde s-au constatat neconcordanțe între banii încasați și situația fiscală declarată.
Primele semnale au apărut după ce inspectorii ANAF au identificat fermieri care încasau sume foarte mari din subvenții, dar nu erau înregistrați în scop de TVA și nu aveau o evidență clară a veniturilor și cheltuielilor. Practic, banii intrau, producția se făcea, terenurile erau lucrate, însă în evidențele fiscale fermierul apărea mai degrabă „mic producător”, nu beneficiar de sute de mii de lei anual.
În paralel, Fiscul are în vizor și firmele care vând utilaje agricole. Suspiciunea este că unele companii folosesc artificii comerciale pentru a evita plata TVA. Schema suspectată este simplă: utilajele sunt declarate ca fiind vândute din Bulgaria sau din alt stat membru UE, livrarea apare ca intracomunitară, deci scutită de TVA în România, dar, în realitate, marfa ajunge direct la cumpărătorul român, iar lanțul de livrare este folosit doar pe hârtie.
Campania anunțată ridică multe întrebări în rândul fermierilor, mai ales într-un sector deja apăsat de costuri mari, prețuri volatile și birocrație. De data aceasta, însă, miza pentru ANAF este clară: să identifice situațiile în care subvențiile și veniturile din agricultură nu se regăsesc în declarațiile fiscale, unde activitatea reală este de fapt una comercială, nu ocazională.
Fermierii care lucrează suprafețe mari, încasează subvenții semnificative, folosesc utilaje performante și vând producția către silozuri, fabrici sau comercianți mari intră natural în zona de interes a Fiscului. Orice diferență între ceea ce intră în cont (subvenții, plăți pentru producție) și ceea ce se declară la stat devine un semnal de alarmă. În plus, acolo unde există terenuri în arendă, ANAF poate verifica dacă arenda este plătită corect, dacă se rețin și se virează impozitele aferente, dar și dacă veniturile din arendă sunt declarate de proprietari.
Pentru mulți fermieri mijlocii și mari, controalele nu vor însemna doar verificarea unor hârtii, ci și clarificarea statutului lor fiscal: activitate independentă, microîntreprindere, PFA sau societate comercială. De aici decurg obligații diferite de TVA, de impozit pe venit sau pe profit, de evidență contabilă și de raportare.
În ceea ce privește comercianții de utilaje, ANAF urmărește fluxul complet: de la producător sau importator până la fermierul care folosește utilajul în teren. Dacă pe documente apare că marfa a trecut prin Bulgaria pentru a beneficia de tratament de livrare intracomunitară, Fiscul va căuta să vadă dacă există transport real, facturi reale, depozitare, sau doar trasee scriptice menite să „sară” peste TVA-ul datorat în România.
Pentru fermierii corecți, campania poate aduce o clarificare a regulilor jocului și, eventual, o triere între cei care lucrează legal și cei care își bazează competitivitatea pe „optimizări” fiscale. Pentru cei care au amânat la nesfârșit discuția cu contabilul, nu și-au făcut calculele la TVA sau au tratat subvențiile ca pe niște bani „în plus”, fără urmări fiscale, vizita ANAF poate însemna recalculări, penalități, chiar reîncadrarea activității.
În mod realist, presiunea se va muta tot mai mult pe documente, nu doar pe ogor. Contractele de arendă, facturile pentru inputuri și utilaje, documentele de vânzare a producției, declarațiile depuse la ANAF, înregistrarea sau nu în scop de TVA, toate vor fi puse cap la cap. Fiscul nu vine să măsoare brazda, ci să vadă dacă fiecare leu care intră și iese are un traseu fiscal clar.
Pentru micii producători, care vând în piață câteva lădițe de legume sau câteva sute de kilograme de cereale pe an, discuția este alta. Acolo unde nu există subvenții mari, nu sunt suprafețe întinse și nici fluxuri mari de bani, interesul ANAF este mai redus. Problema este la cei care, pe hârtie, par „fermieri mici”, dar în conturi intră anual sume care îi plasează clar în categoria afacerilor agricole.
În fond, campania ANAF pune față în față două realități. Pe de o parte, discursul public, în care agricultura este „subfinanțată”, fermierul este „sufocat de costuri”, iar subvenția este văzută ca o gură de aer. Pe de altă parte, realitatea fiscală, unde statul se uită la orice flux de bani, fie că se numește salariu, contract de prestări, chirie sau subvenție, și se întreabă ce impozite s-au plătit pentru el.
Pentru fermieri, mesajul implicit este clar: agricultura nu mai este de mult doar „mod de viață”, ci activitate economică urmărită la fel ca orice alt sector. Cine primește bani de la stat și din piață va trebui să arate și către stat, la sfârșit de an, care sunt veniturile și ce taxe s-au plătit pentru ele.
În lunile care vin, vom vedea probabil primele concluzii ale acestor controale, cazuri concrete, amenzi sau, dimpotrivă, exemple de fermieri care au trecut verificările fără probleme. Între timp, cei vizați direct au de ales: fie își pun singuri actele la punct, cu contabil și calcule clare, fie așteaptă ca ANAF să le explice, cu proces-verbalul pe masă, ce nu a fost în regulă.