„Netanyahu este pe cale să piardă puterea executivă”, a declarat liderul opoziției Gadi Eisenkot, după ce alianța post-electorală pe care a reușit să o formeze a obținut sprijinul unui număr record de parlamentari, inclusiv al partidelor arabe din Knesset.
Alegerile din Israel au redefinit complet peisajul politic al țării. Eisenkot, fost șef al statului major al armatei israeliene și acum lider al partidului Yashar, s-a dovedit a fi un negociator de excelenție în forjarea unei coaliții largi care reunește forțe ideologic diferite. Ceea ce face această alianță cu adevărat remarcabilă este faptul că include și Piața comună, o mișcare de stânga care apără drepturile palestinienilor și care, tradițional, era considerată incompatibilă cu actorii mai conservatori din politica israeliană.
Consultările oficiale cu partidele politice au fost finalizate de președintele Isaac Herzog joi seara. În timpul acestor discuții, s-a cristalizat clar că majoritatea parlamentarilor consideră că Eisenkot are cele mai mari șanse să construiască o guvernare viabilă și acceptabilă pentru o majoritate largă. Aceasta e o schimbare dramatică pentru Netanyahu, care a dominat politica israeliană timp de peste o decadă și care a venit la aceste alegeri cu speranța de a consolida poziția sa în ciuda scandurilor și problemelor legale cu care se confruntă.
Reacțiile asupra acestei perspective sunt deosebit de semnificative în contextul fricțiunilor istorice din politica din Orient Apropiat. Partidul B’Yachad, condus de Naftali Bennett, care făcuse parte din coaliția lui Netanyahu, a schimbat calculul și i-a anunțat public susținerea lui Eisenkot. Aceiași pas l-au făcut și forțele mai moderate, cum sunt Democrații lui Yair Golan și Yisrael Beytenu a lui Avigdor Liberman. Fiecare din aceste partide a considerat că o coaliție condusă de Eisenkot ar fi mai stabilă și mai representativă pentru votanții israelieni decât continuarea administrației Netanyahu.
Poate că cel mai șoc pentru Netanyahu a fost anunțul că Lista comună a partidelor conduse de arabi, care a obținut 19 mandate – un rezultat istoric pentru reprezentanții arab-israelieni – se aliniază și ea în spatele lui Eisenkot. Această decizie semnalează nu doar un vot de nepăsare față de prim-ministrul actual, ci și o acceptare a faptului că orice viitor guvern israelian care se dorește stabil va trebui să găsească modalități de dialog cu comunitatea arabă din țară. Netanyahu, în schimb, a reușit să adune în spate doar partidele strict de dreapta și ultraortodoxe – Sionismul Religios-Zehut, Shas și Otzma Yehudit –, o coaliție mult mai restrânsă și mai exclusivă.
Cine este Gadi Eisenkot și ce îl deosebește pe el de Netanyahu nu e o întrebare ușoară. Eisenkot are o carieră militară de peste patru decenii, a fost șef al statului major între 2014 și 2019, iar după retragere a ales o cale politică progresivă, fundând Yashar alături de alți generali retrași care cred în soluții mai dialogante cu palestinienii. Nu e un revoluționar – e un pragmatist cu legitimitate într-un mediu, armata, care în Israel deține un prestigiu imens. Asta îl face acceptabil atât pentru stânga dorită de reforme, cât și pentru dreapta care cere stabilitate.
Procesul care urmează e deja clar în ceea ce privește mecanismul instituțional. Președintele Herzog va desemna duminică pe candidatul pe care dorește să-l vadă încercând să formeze guvernul. Acel candidat – în mod extrem de probabil Eisenkot – va avea la dispoziție 28 de zile pentru a realiza acest lucru. E un termen strict, dar Herzog are posibilitatea să acorde o prelungire de până la 14 zile dacă negocierile se blochează. Dacă chiar nu se ajunge la o coaliție stabilă, procedura are prevăzute o serie de etape suplimentare: poate veni rândul unui al doilea candidat care primește din nou 28 de zile, sau, în caz de eșec total, se reiau alegerile.
Ceea ce se pun acum pe masă sunt miezi ale politicii interne israeliene. O coaliție construită în jurul lui Eisenkot ar trebui să satisfacă dorințele unei stângi care vrea reforme sociale, ale unei extreme drepte care vrea stabilitate și siguranță, și ale comunității arabe care cere, în sfârșit, o reprezentare reală a preocupărilor sale în procesele de decizie. Asta nu e ușor. Compromisurile vor fi dureroase pentru fiecare tabără. Dar tocmai de aceea funcția unei figuri militare, neutre din punct de vedere ideologic, devine invaluabilă. Eisenkot nu e susținut pentru că e un visionitar, ci pentru că e văzut ca un administrator capabil care nu e luat pește cu niciuna dintre facțiuni.
Netanyahu, pe de altă parte, se găsește cu spatele la perete. Partidele lui au pierdut putere în aceste alegeri. Alianța sa potențială e prea restrânsă și prea polarizată. Și pe măsură ce peisajul se clarifică, o întrebare devine tot mai stringentă pentru fostul prim-ministru: ce se va întâmpla cu procesele legale care-i țin, dacă pierde protecția pe care o-a avut prin ocuparea unei funcții de putere?
Duminică, președintele Herzog va face anunțul oficial. Cu toate probabilitățile pe masă acum, acel anunț va fi asupra lui Gadi Eisenkot. Ceea ce urmează va fi o luptă de trei săptămâni pentru a convinge, a negocia și a construi o coaliție în condiții extrem de grele. Israelul intră în faza cea mai impredictibilă a acestei crize politice, iar viitorul guvernării rămâne, în orice caz, radical incert.
