Pe 3 septembrie, credincioșii ortodocși și greco-catolici din România îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei — un om care, în fața morții, nu a cedat un centimetru. Și care, pe drumul spre execuție, a schimbat mințile celor trimiși să-l aresteze.
Antim a trăit în ultimele decenii ale secolului al III-lea, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian — o perioadă în care creștinismul nu era o opțiune acceptată, ci un motiv de condamnare la moarte. Nicomidia, oraș important în Imperiul Roman, astăzi Izmit în Turcia, era unul dintre centrele în care prigoanele loveau cel mai dur. În anul 288, potrivit surselor creștine, aproximativ 20.000 de creștini au fost uciși acolo din ordinul împăratului Maximian. Antim alegea, în acel climat, să rămână episcop, în loc să dispară.
O scrisoare care i-a adus condamnarea la moarte
Sfântul Antim se retrăsese în satul Semana, unde continua să-i însuflețească pe creștinii din comunitate, pregătindu-i pentru ce putea urma. A trimis o epistolă creștinilor închiși la Nicomidia — un gest pastoral firesc, dar riscant. Scrisoarea a ajuns în mâinile lui Maximian. Atât a fost nevoie. Împăratul a dat ordinul de arestare, iar 20 de soldați au pornit spre Semana să-l aducă pe episcop.
Pe drum, soldații l-au găsit pe Antim. Dar în loc să asiste la ce se așteptau — un om speriat, poate fugind, poate supus — au văzut cu totul altceva. Episcopul nu s-a ascuns, nu a negociat, nu a cerut îndurare. A vorbit cu ei deschis, cu blândețe și fără teamă. Cei 20 de soldați, trimiși să-l aresteze, au ajuns să-l asculte. Și, potrivit tradiției creștine, toți au cerut să fie botezați. Prigonitorii s-au transformat în ucenici, chiar înainte să ajungă la destinație.
Ce înseamnă, de fapt, această sărbătoare pentru credincioșii de astăzi
Zilele de pomenire a mucenicilor nu sunt, în tradiția ortodoxă, zile de doliu. Sunt zile de referință — momente în care Biserica arată un model de comportament uman în fața presiunii extreme. Sfântul Antim nu este prăznuit pentru că a murit, ci pentru că a ales conștient, știind ce urmează.
Există o distincție pe care merită să o faci când citești astfel de povești: între curaj și inconștiență. Antim știa. Se afla în Semana tocmai pentru că situația din Nicomidia devenise primejdioasă. Primise informații, văzuse ce se întâmpla cu alții. A rămas, totuși. A scris epistola, totuși. Asta nu e fanatism — e o decizie asumată, cu ochi deschiși. Ajuns în fața lui Maximian, a refuzat să se lepede de Hristos și a fost condamnat la moarte prin decapitare.
Sfântul Antim în calendarul ortodox român din 2026
Pe 3 septembrie 2026, ziua de prăznuire a Sfântului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei, cade într-o joi. Nu este zi de post rânduită în mod special, dar credincioșii care vor să cinstească această zi o pot face prin participarea la slujba de dimineață, acolo unde parohia locală o organizează, sau prin citirea acatistului sfântului. Septembrie este o lună bogată în sărbători ortodoxe — Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, este zi de post negru și unul dintre cele 12 praznice împărătești ale anului.
1
2
3
4Antim al Nicomidiei a trăit o viață scurtă, într-o epocă brutală. A lăsat în urmă o scrisoare, câteva zeci de convertiți și o dată în calendar. Dacă nu ești sigur că parohia ta organizează o slujbă specială pe 3 septembrie, cel mai simplu e să suni direct la preot cu o zi înainte. Uneori, atât ajunge.