Într-o dimineață rece de toamnă, când cerul era acoperit de pâcla groasă a fumului ieșit din hornuri, bunica se apuca de meșteșugit săpunul de casă. Era o zi așteptată în fiecare an, când toată familia se aduna în curte, în jurul cazanului cel mare, iar mirosul de leșie și untură se împletea cu aerul rece de afară.
Bunicul pregătea lemnele, așezându-le cu grijă sub pirostrii, în timp ce bunica aducea gălețile pline cu leșie, strecurată printr-o pânză veche, după ce cenușa albă de fag fusese lăsată la scurs ore întregi. Leșia era sufletul săpunului, spunea ea, și doar cenușa curată dădea un săpun bun, care nu ardea pielea.
Într-un ceaun negru, vechi de zeci de ani, bunica turna untura topită, adunată peste an din porcii tăiați la Ignat. Amesteca încet cu o lingură de lemn lungă, în timp ce leșia curgea în fir subțire, iar mâinile ei muncite știau exact cât să adauge, fără să aibă nevoie de măsurători. Totul era făcut din ochi, din simțire, așa cum învățase de la mama ei, și cum mama ei învățase de la bunica ei.
Pe măsură ce săpunul începea să prindă formă, bunica turna câteva picături de ulei de lavandă, așa, de drag, ca să prindă miros frumos. Uneori, când avea chef, adăuga și o mână de plante uscate – mușețel pentru pielea fină, mentă pentru prospețime, dar cel mai des îl lăsa simplu, cum îl făcuseră strămoșii.
Focul ardea domol, lemnele trosneau ușor, iar bunicul mesteca încet în ceaun, cu mișcări largi, ca și cum ar fi spus o rugăciune. Săpunul trebuia lăsat să fiarbă ore bune, până când se lega bine și începea să se despartă de marginea cazanului. Atunci, bunica știa că e gata.
Turna amestecul fierbinte în tăvi mari de lemn, nivelându-l cu grijă, apoi îl lăsa la răcit până a doua zi. Când dimineața soarele răzbătea prin geamul mic al bucătăriei de vară, săpunul era gata de tăiat. Cu un cuțit mare, bunicul trasa linii drepte, formând bucăți egale, pe care le lăsau apoi la uscat săptămâni întregi, până când prindeau tăria necesară.
Într-un colț al odăii, pe un raft din lemn, stăteau aliniate frumos bucățile de săpun, gata să spele rufe, vase și chiar mâinile crăpate de muncă ale bunicului. Nu avea miros dulceag ca săpunurile de astăzi, dar era aspru și cinstit, așa cum erau și oamenii care îl făceau.
Așa se făcea săpunul la bunici, cu răbdare, cu simțire și cu dragoste pentru lucrurile trainice. Iar acum, de fiecare dată când simt mirosul acela ușor înțepător, parcă aud din nou lemnele trosnind și văd mâinile bunicii amestecând încet în ceaunul cel negru, plin de poveste.
INGREDIENTE
- Ingredientele pentru Reteta de sapun de casa cu menta si lavanda
- 25 kg untura( folosita, ranceda, bucati de slanina, un amestec )
- 6 kg soda caustica fulgi
- 25 linguri sare grunjoasa
- apa de ploaie ( se poate si apa de la ”chiveta”) -am folosit o galeata de 10 l si am pus 2 galeti si jumatate de apa
- menta verde si uscata
- 2 pumni de lavanda uscata
| Citeste si: Prepararea borșului. I s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală anemie şi bronşită. |
Am cantarit untura si am pus-o in cazan, am dat drumul la foc moderat. Peste untura am turnat o galeata si jumatate cu apa de ploaie.Am amestecat bine, apoi am adaugat soda caustica cu grija ( neaparat in maini manusi si ochelari de protectie la ochi). Am amestecat pana ce toata soda caustica s-a diluat si am lasat sa inceapa sa fiarba, dureaza cateva ore, n-am vrut sa grabesc nimic, de aceea n-am dat focul mare. Din cand in cand am amestecat in cazan, am folosit un lemn pe post de lingura.Cand a inceput sa bolboroseasca am adaugat menta verde taiata marunt, menta uscata sfaramata si lavanda, am lasat sa fiarba cca 30 min apoi am adaugat restul de apa.Pentru ca am pus apa rece a durat mai mult pana a inceput din nou sa fiarba ( daca se adauga apa fierbinte dureaza mai putin). Pentru ca am folosit un cazan suficient de inalt nu am avut probleme sa se umfle la fierbere si sa dea peste, in caz cand ar da peste trebuie sa fim pregatiti cu apa, stropim cu apa si mai temperam fierberea. Nu incetam sa amestecam din cand in cand si sa curatam peretii cazanului, cand incepe sa iasa la suprafata lichidul sau vrecea cum se numeste din mosi stramosi, am stins focul. Pentru ca am vrut sa se raceasca mai repede, sa vad ce a iesit, am folosit o forma de silicon cu alveole in forma de trandafir, niste forme de chec din aluminiu si o tava un pic mai inalta pe care am imbracat-o cu folie de aluminiu si hartie de copt.In cateva ore ( 3 sau 4) sapunul din forme sa racit, pentru cel ramas in cazan dureaza mai mult cca 24-48 ore, apoi se sectioneaza, se scoate din cazan si se lasa la uscat cca 2 saptamani, apoi se depoziteaza in loc uscat. L-am incercat, am luat un pic din cel care sa intarit si m-am spalat pe maini, face clabuc. Cam asta a fost tot, nu e foarte greu, doar trebuie rabdare si atentie.Sper sa foloseasca, chair daca traim alte vremuri in care traditiile se cam pierd. PS. pentru cei care tot vocifereaza-n fel si chip…arata asa pentru ca eu mi-am dorit sa ramana bucatele de menta vizibile-n sapun. Sursa reteta sapun cu lavanda: Bucataras.ro
O alta compozitie
8kg grăsime
2kg soda-fulgi (concentrație 90).
8 linguri de sare și 300g detergent.
10 litri de apă.
După o oră de fiert la foc potrivit, se pun alți 10 litri de apă rece și se lasă 12 ore
Se taie și se pune la uscat la umbră și se folosește după o lună…..
