Legea ANI a trecut miercuri de Senat cu 106 voturi pentru și 19 împotrivă. Dominic Fritz, primarul Timișoarei, riscă să-și piardă mandatul în urma unui amendament declarat constituțional de CCR. PNL a votat alături de PSD și AUR, iar USR a anunțat că relația cu liberalii va fi reevaluată.
Contextul e important ca să înțelegi de ce votul de miercuri nu a fost o formalitate. Legea ANI este un jalon din Planul Național de Redresare și Reziliență — România trebuia să o adopte până pe 31 august pentru a accesa o tranșă din fondurile europene. Suma în joc: 770 de milioane de euro. Fără lege adoptată la termen, banii nu vin, iar efectele s-ar fi simțit direct în buget și în finanțarea investițiilor publice. Asta a fost presiunea reală care a forțat mâna mai multor partide.
Amendamentul Fritz și miza retroactivității
Problema e că legea conține și ceva mai mult decât un simplu jalon tehnic. Amendamentul care a stârnit cel mai mare scandal obligă demnitarii să declare averea și interesele și pentru persoane cu care se află în „relații asemănătoare acelora dintre soți” — formulare fără definiție juridică clară. Un prim amendament pe această temă, propus de AUR, a fost declarat neconstituțional în unanimitate de Curtea Constituțională pe 17 august. Varianta care a ajuns la vot final a trecut însă de CCR cu majoritate de judecători, nu în unanimitate.
Concret: dacă ANI constată că Fritz nu a declarat relațiile patrimoniale cu partenera sa de viață, primarul Timișoarei poate fi demis din funcție. Nu ca pedeapsă viitoare, ci pe baza unor reguli care se aplică retroactiv unor situații deja existente. Aici e miezul problemei morale pe care mai mulți actori politici o recunosc, fără să fi votat altfel.
De ce a votat PNL o lege pe care o numește imorală
Premierul Ilie Bolojan a explicat public poziția liberalilor: „Votul în privința legii ANI a fost unul greu pentru PNL, pentru că o prevedere care schimbă regulile în timpul jocului este profund imorală și incorectă, indiferent prin ce artificii juridice ar fi explicată.” Bolojan a adăugat că interesul țării de a îndeplini jaloanele PNRR „este superior oricărei alte discuții” și că PNL va susține corectarea legii ulterior, „nu pentru un om, ci pentru a reinstaura reguli corecte.”
Declarația e, în același timp, sinceră și inconfortabilă. PNL recunoaște că legea e imorală, o votează, și promite că o va repara. Asta nu e o poziție politică solidă — e o capitulare explicată elegant. USR nu a înghițit explicația. Purtătorul de cuvânt Cristian Seidler a scris direct: „Legea trebuia respinsă și adoptată una nouă, curățată de tendințe dictatoriale nedemocratice, așa cum a fost depusă de USR. Istoria va consemna cine a apăsat butonul.” Liderul senatorilor USR, Sorin Șipoș, a anunțat că relația cu PNL urmează să fie evaluată.
Tensiuni în AUR și ce urmează pentru Fritz
Și în interiorul AUR votul a creat fisuri. Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a refuzat să participe la vot — nu pentru prima oară. Pe 5 august, când legea a trecut prima lectură, Peiu tot absentase. Motivul invocat e consecvența: „Nu pot accepta să fac ceva azi și mâine altceva.” Anunțase că va demisiona din funcția de lider de grup dacă AUR votează legea. Ceilalți senatori AUR au votat pentru — fără să se consulte cu el, cum a precizat el însuși.
Legea merge acum la promulgare. ANI va trebui să decidă dacă deschide o investigație pe cazul Fritz, iar dacă da, procesul poate dura luni. Dincolo de soarta unui primar, această lege stabilește un precedent îngrijorător: că un jalon PNRR poate fi folosit ca vehicul pentru amendamente cu aplicare retroactivă, iar presiunea financiară europeană devine, paradoxal, un scut pentru abuzuri legislative interne. Termenul de 31 august a funcționat ca o sabie deasupra capului — nu al lui Fritz, ci al parlamentarilor care altfel ar fi votat diferit.