Ritmul de creştere al pomilor este mai lent cu cât creşte altitudinea. De asemenea, intrarea pe rod este mai întârziată.
Cercetările efectuate cu acelaşi sortiment de măr, de aceeaşi vârstă, în aceleaşi condiţii tehnologice, plantat la două altitudini cu specific ecologic diferit, au arătat că la 840m au realizat 70-89% din creşterea în grosime a trunchiului, faţă de cei situaţi la altitudinea de 415m. Diferenţe semnificative se constată şi în cazul producţiei medii, însă aceasta este influenţată în acelaşi timp şi de plasticitatea soiului.
Nu în toate cazurile înfluenţa altitudinii se manifestă la fel asupra productivităţii speciilor şi soiurilor, aceasta fiind influenţată şi de expoziţia generală, de zona geografică şi de microclimatul respectiv. Caracterul limitativ al altitudinii asupra producţiei se reflectă şi la prun şi păr, specii cu cerinţe mai mari faţă de căldură decât mărul. Astfel, la prun, producţia de fructe este mai mare şi de calitate mult mai bună pe dalurile de mică altitudine comparativ cu zona dealurilor înalte.
Arbuştii fructiferi, datorită perioadei mai scurte de creştere şi maturare a fructelor, a plasticităţii lor mai ridicate, dau producţii bune începând din zona dealurilor cu altitudine mică până în zona dealurilor înalte. (coacăz, zmeur, afin, cătină, măceş, corn, soc.) Dintre acestea, zmeurul este mai puţin sensibil la altitudine.
Influenţa altitudinii se reflectă şi asupra calităţii fructelor. În general, pentru unele specii cu pretenţii moderate faţă de căldură şi iubitoare de apă (arbuştii fructiferi, mărul), calitatea fructelor se îmbunătăţeşte până la o anumită limită după care se înrăutăţeşte.
Altitudinea şi precipitaţiile abundente favorizează un conţinut mai ridicat în acizi organici şi vitamina C, fructele având şi o fermitate mai mare (A. Gherghi şi colab. 1983) Totodată, deranjamentele fiziologice ale fructelor sunt mai reduse. Dar nu toate soiurile se comportă la fel în toate zonele înalte. Astfel, Soiul Jonathan, cultivat în nordul şi nord-estul Olteniei, are calitatea fructelor superioară sub toate aspectele, faţă de fructele din zona Craiova (M. Popescu şi colab. l974).
În zonele de altitudine, atacul produs de rapăn şi făinare este mai intens decât în zonele cu precipitaţii şi umiditatea relativă a aerulLumina insuficientă corelată cu ceilalţi facori stressanţi de pe versanţii mai puţin însoriţi (N, N-V şi N-E) influenţează negativ procesul de fotosinteză şi, implicit, acumularea zaharurilor, scade conţinutul în acid ascorbic, iar intensitatea culorii nu se realizează datorită diminuării proceselor de formare a pigmenţilor antocianici.
Zonele înalte influenţează favorabil capacitatea şi durata de păstrare a fructelor de măr, pierderile fiziologice, prin stricare şi deprecierile calitative fiind mult mai reduse.
În zona dealurilor cu altitudine mică (300-400m), temperaturile ridicate din perioada maturării fructelor, la unele specii de arbuşti (coacăz, zmeur) pot provoca pierderi însemnate de producţie, datorită evaporării mai intense a apei din fructe şi scuturării lor. Aceste pierderi pot ajunge până la 30 % (Gh. Mihalca şi colab. 1981). De aceea recoltarea se va face la momentul optim şi într-un timp cât mai scurt.
Zonele colinare de 700-800 m altitudine sunt mai expuse accidentelor climatice (grindina, vânturile puternice) care pot provoca mari pierderi de producţie, (Lidia Bădescu 1966). Efectul grindinii se manifestă asupra pomului mai mulţi ani la rând.
Aşa după cum s-a mai arătat, îngheţurile târzii de primăvară nu prezintă pericol pentru producţia de fructe în zonele înalte, însă îngheţurile timpurii de toamnă pot aduce uneori prejudicii la soiurile de măr cu maturare târzie. Temperaturi negative de până la -4,10C,însoţite adesea de lapoviţă şi ninsoare, pot provoca îngheţarea frutelor, dar fenomenul este reversibil şi fără consecinţe pentru integritatea şi calitatea fructelor încă nerecoltate (Gh. Bădescu ş.a., 1977). Aceste fructe recoltate după trecerea îngheţului se pot păstra economic ca şi cele neafectate. Dacă aceste fructe se recoltează în timpul îngheţului sunt slab rezistente la manipulare şi păstrare.
În zonele înalte, temperatura acţionează ca factor limitativ pentru unii dăunători (Quadraspidiotus perniciosus, are o singură generaţie pe an faţă de două generaţii în zonele de şes şi dealuri joase). În zona dealurilor mijlocii şi înalte atacă puternic gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum L.). În schimb viermele merelor (Cydia pomonella L) atacă mai puţin în zona dealurilor înalte, dar produce pagube mari în zona dealurilor joase şi mijlocii (N. Constantinescu 1967).
