Era o zi toridă de vară, când tata s-a hotărât să mă învețe să prepar ciorba de roșii, așa cum o făcea el dintotdeauna, urmând tradiția din sudul României. Aerul era încărcat de aroma dulceagă a roșiilor coapte, iar grădina era un adevărat paradis pentru orice iubitor de legume proaspete.
Ingredientele proaspete ale grădinii
Tata m-a luat de mână și m-a condus în grădina noastră, unde roșiile roșii și suculente se legănau în lumina soarelui. Am cules împreună:
- 1 kg de roșii bine coapte
- 2 cepe mari
- 1 morcov
- 1 țelină mică (sau un păstârnac)
- 1 ardei gras (de preferat roșu sau galben)
- 1 legătură de leuștean proaspăt
- 1 legătură de pătrunjel proaspăt
- 2-3 căței de usturoi
- 2 linguri de orez
- 3-4 linguri de ulei
- sare și piper după gust
Pregătirea ingredientelor
Ne-am întors în bucătărie, unde tata mi-a arătat cum să pregătesc ingredientele. Am început prin a spăla și a toca toate legumele:
- Roșiile le-am tăiat în cuburi mari, păstrând toată suculența lor.
- Ceapa am tocat-o mărunt, iar usturoiul l-am zdrobit ușor cu lama cuțitului și l-am tocat fin.
- Morcovul, țelina și ardeiul gras le-am tăiat în cuburi mici.
Sufletul ciorbei
Într-o oală mare, tata a pus uleiul la încins și a adăugat ceapa. Aroma cepei călite a început să umple bucătăria, amintindu-mi de toate acele duminici petrecute în familie. După ce ceapa a devenit translucidă, am adăugat morcovul, țelina și ardeiul gras, lăsându-le să se înmoaie ușor.
Magia roșiilor
După ce legumele s-au călit puțin, am adăugat roșiile tocate și usturoiul. Tata mi-a explicat că secretul este să lași roșiile să fiarbă bine, până când se transformă într-un sos gros și aromat. Așa că am lăsat amestecul să fiarbă la foc mic timp de 15-20 de minute.
Transformarea ciorbei
Când roșiile s-au transformat într-un sos delicios, am adăugat aproximativ 2 litri de apă fierbinte și orezul, amestecând bine. Am lăsat totul să fiarbă la foc mic încă 20 de minute, până când orezul a fost bine fiert și și-a împrumutat textura catifelată ciorbei.
Finalul aromat
La final, am adăugat sare și piper după gust, apoi am pus leușteanul și pătrunjelul tocate mărunt, lăsând ciorba să mai dea un clocot. Tata mi-a spus că verdețurile trebuie adăugate la sfârșit, pentru a păstra toată prospețimea și aroma lor.
Bucuria de a savura
Când ciorba a fost gata, am stins focul și am lăsat-o să se odihnească câteva minute. Aroma ei dulceagă și bogată a umplut bucătăria, promițând o masă delicioasă. Ne-am așezat la masă, iar tata a turnat ciorba în farfurii adânci, adăugând câteva frunze de leuștean proaspăt deasupra.
Prima lingură a fost o explozie de arome – dulceața roșiilor coapte, prospețimea verdețurilor și textura catifelată a orezului, toate într-o armonie perfectă. Ciorba de roșii a lui tata nu era doar o mâncare, era o poveste de vară, de familie și de tradiție, care m-a legat pentru totdeauna de acele zile călduroase din grădina noastră.
