Călin Georgescu critică intenția autorităților de a pregăti trecerea României la moneda euro. El cere o dezbatere națională și susține că renunțarea la leu ar afecta suveranitatea economică a țării. În realitate, moneda euro nu poate fi introdusă printr-un simplu anunț politic, iar România este încă departe de îndeplinirea condițiilor obligatorii.
Mesajul lui Călin Georgescu a venit după ce președintele Nicușor Dan a anunțat existența unui acord politic pentru pregătirea aderării la zona euro. Șeful statului a precizat că viitorul Guvern și Banca Națională a României urmează să elaboreze o foaie de parcurs pentru anii următori.
„Există acord politic pentru trecerea la euro”, a declarat Nicușor Dan. El nu a anunțat însă o dată concretă și nici înlocuirea imediată a leului. Mesajul său s-a referit la începerea pregătirilor economice, legislative și instituționale necesare aderării.
Georgescu cere o dezbatere națională
Într-un mesaj publicat marți seară, Călin Georgescu a susținut că o asemenea decizie nu trebuie luată fără consultarea populației.
„Să anunți trecerea României la euro fără o dezbatere națională reală și fără ca poporul român să-și fi exprimat limpede voința nu este reformă”, a transmis fostul candidat la alegerile prezidențiale.
El a descris pregătirea trecerii la euro drept o posibilă „trădare a leului”, a interesului național și a încrederii românilor. Georgescu a avertizat și asupra unor posibile scumpiri după schimbarea monedei.
Călin Georgescu a amintit că șase state membre ale Uniunii Europene nu folosesc euro: România, Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia și Danemarca. El a invocat și exemplul Marii Britanii, care și-a păstrat lira sterlină pe toată perioada apartenenței la Uniunea Europeană.
Comparația cu Marea Britanie este însă incompletă. Regatul Unit negociase o excepție explicită de la adoptarea euro. România nu are o asemenea derogare. La aderarea la Uniunea Europeană, țara noastră s-a angajat să adopte moneda unică atunci când va îndeplini condițiile necesare. Dintre statele rămase în afara zonei euro, numai Danemarca beneficiază în prezent de o excepție negociată.
România nu trece acum la euro
Anunțul președintelui nu înseamnă că leul va dispărea în câteva luni. România nici măcar nu se află în mecanismul european al ratelor de schimb ERM II, etapă obligatorie înaintea adoptării euro.
O țară trebuie să participe cel puțin doi ani la acest mecanism, fără devalorizări severe și fără abateri majore ale cursului. Abia după aceea Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană pot constata dacă toate criteriile au fost îndeplinite.
Raportul de convergență publicat de Comisia Europeană la 24 iunie 2026 arată clar că România nu îndeplinește în prezent condițiile pentru adoptarea monedei euro. Problemele privesc inflația, deficitul bugetar, dobânzile, cursul de schimb și compatibilitatea legislației BNR cu normele Eurosistemului.
Prin urmare, un acord politic sau o foaie de parcurs nu produce automat schimbarea monedei. Poate doar să stabilească direcția și reformele care trebuie făcute.
Inflația României este mult peste limita cerută
Pentru aderarea la zona euro, inflația unei țări trebuie să fie apropiată de cea înregistrată în statele europene cu cele mai stabile prețuri.
În cele 12 luni încheiate în mai 2026, rata medie armonizată a inflației din România a fost de 8,4%. Valoarea de referință pentru aderare era de numai 2,7%.
Comisia Europeană estimează o inflație medie de 7% pentru întregul an 2026 și de 3,7% în 2027. Chiar și în această variantă, România ar rămâne o perioadă peste pragul necesar.
Asta înseamnă că România nu poate adopta moneda euro doar printr-o hotărâre politică. Mai întâi trebuie să stabilizeze prețurile, iar această stabilitate trebuie menținută, nu obținută artificial pentru câteva luni.
Deficitul bugetar rămâne principala problemă
Criteriul european cere, în mod normal, un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB.
România a avut un deficit de 9,3% din PIB în 2024 și de 7,9% în 2025. Pentru 2026, Comisia Europeană estimează o scădere la 6,2%, iar pentru 2027 la 5,8%. Sunt valori mai mici decât în anii anteriori, dar încă departe de limita cerută pentru aderarea la zona euro.
Termenul stabilit pentru corectarea deficitului excesiv este anul 2030. Planul european prevede ca România să ajungă atunci la aproximativ 2,8% din PIB.
Datoria publică a crescut de la 54,8% din PIB în 2024 la 59,3% în 2025. Comisia estimează 61,6% în 2026 și 63,4% în 2027.
Din aceste cifre rezultă că trecerea efectivă la euro nu este o decizie iminentă. România are mai întâi de reparat dezechilibre pe care le-a acumulat în perioada în care a folosit leul.
Ce înseamnă pierderea politicii monetare proprii
Aici, argumentul lui Călin Georgescu atinge o problemă reală. Odată intrată în zona euro, România nu ar mai putea stabili singură dobânda de politică monetară și nu ar mai putea permite deprecierea leului pentru a absorbi anumite șocuri economice.
Politica monetară ar fi stabilită de Banca Centrală Europeană pentru întreaga zonă euro. BNR ar intra în Eurosistem și ar participa la luarea deciziilor, dar nu ar mai controla singură dobânzile și cursul unei monede naționale.
Prin urmare, există un transfer al competenței monetare de la nivel național la nivel european. Acest lucru este prevăzut chiar în construcția monedei unice. BCE îl descrie drept exercitarea în comun a suveranității monetare, nu dispariția suveranității statelor membre.
România ar continua să-și stabilească taxele, cheltuielile bugetare, salariile din sectorul public, investițiile și politicile sociale. Nu ar mai putea însă folosi cursul leului și dobânda BNR ca instrumente naționale de intervenție.
Acest risc este important atunci când economia unei țări se mișcă diferit față de economiile mari din zona euro. O dobândă potrivită pentru Germania sau Franța poate să nu fie potrivită în același moment pentru România.
BCE recunoaște că pierderea politicii monetare independente poate îngreuna reacția unei țări în fața unor probleme economice proprii sau a unei pierderi de competitivitate. Din acest motiv, adoptarea euro trebuie precedată de economie stabilă, buget controlat și instituții capabile să reacționeze prin alte mijloace.
Ce avantaje ar avea România
Euro ar elimina costurile de schimb valutar pentru populație și firme. Exportatorii și importatorii nu ar mai fi expuși variațiilor dintre leu și euro, iar facturile, creditele și contractele comerciale ar deveni mai ușor de administrat.
O mare parte din comerțul exterior al României se desfășoară deja cu state din zona euro. Numeroase prețuri importante, de la locuințe și autoturisme până la utilaje și chirii comerciale, sunt calculate informal sau direct în euro.
Adoptarea monedei unice ar putea reduce riscul valutar, ar putea îmbunătăți accesul la finanțare și ar putea crește încrederea investitorilor. Aceste avantaje nu apar însă automat. BCE avertizează că euro nu poate înlocui disciplina bugetară, productivitatea și politicile economice sănătoase.
Bulgaria, care a adoptat euro la 1 ianuarie 2026, a eliminat riscul de schimb dintre levă și euro și costurile de conversie pentru companii. Totuși, autoritățile au fost obligate să introducă afișarea prețurilor în ambele monede și monitorizarea zilnică a unor produse, tocmai pentru a împiedica scumpirile abuzive.
Se vor dubla sau rotunji prețurile?
Schimbarea monedei nu dublează matematic prețurile. Salariile, pensiile, economiile, ratele și prețurile sunt transformate la același curs fix și irevocabil.
De exemplu, la un curs ipotetic de cinci lei pentru un euro, un salariu de 5.000 de lei ar deveni 1.000 de euro, iar un produs de 50 de lei ar costa 10 euro. Puterea de cumpărare nu se schimbă în momentul conversiei.
Pot apărea însă rotunjiri și scumpiri punctuale, mai ales la servicii și produse cumpărate frecvent. Restaurantele, cafenelele, frizeriile sau micile magazine pot profita de schimbarea reperului monetar pentru a majora anumite prețuri.
La introducerea bancnotelor și monedelor euro în primele state membre, BCE a estimat un efect punctual asupra inflației de aproximativ 0,3 până la 0,4 puncte procentuale. Au existat creșteri mai vizibile în anumite servicii, ceea ce a făcut ca populația să perceapă scumpiri mai mari decât cele înregistrate în indicele general.
În cazul Croației, care a adoptat euro în 2023, analiza preliminară a BCE a indicat un efect relativ redus asupra inflației generale, deși consumatorii au reclamat scumpiri la unele servicii.
Așadar, avertismentul privind rotunjirea prețurilor nu trebuie ignorat. Dar afirmația că euro produce automat o scumpire generalizată nu este confirmată de experiența tuturor statelor care au trecut la moneda unică.
România are un nivel al prețurilor mult mai mic decât zona euro
Raportul Comisiei arată că nivelul mediu al prețurilor din România reprezenta aproximativ 61% din media zonei euro în 2024. Acest decalaj indică faptul că prețurile românești pot continua să se apropie în timp de cele occidentale.
Această apropiere poate avea loc și cu leul, prin creșterea salariilor, a costurilor de producție, a taxelor și a nivelului de trai. Nu orice scumpire de după aderare ar fi produsă de schimbarea monedei.
Problema decisivă este raportul dintre prețuri și venituri. O țară poate avea prețuri apropiate de cele occidentale, dar salarii mult mai mici. Într-o asemenea situație, cetățeanul simte pierderea puterii de cumpărare indiferent dacă plătește în lei sau în euro.
Este necesar un referendum?
Legislația europeană nu impune României organizarea unui referendum separat pentru adoptarea euro. Angajamentul a fost inclus în tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Totuși, autoritățile pot organiza o consultare politică sau un referendum dacă doresc. De asemenea, o schimbare atât de importantă cere dezbatere publică, informarea populației și o perioadă lungă în care prețurile să fie afișate în ambele monede.
Procedura finală nu aparține numai Guvernului sau președintelui. Comisia Europeană și BCE întocmesc rapoarte de convergență, iar Consiliul UE decide dacă statul îndeplinește condițiile. Tot Consiliul stabilește cursul fix la care moneda națională este înlocuită.
Disputa reală nu este despre data dispariției leului
Călin Georgescu prezintă păstrarea monedei naționale drept o condiție a suveranității. Nicușor Dan consideră că integrarea în zona euro ar ajuta investițiile, productivitatea și crearea unor locuri de muncă mai bine plătite. În februarie, președintele estima că România ar putea ajunge la îndeplinirea criteriilor într-un interval de trei sau patru ani.
Raportul oficial din iunie 2026 arată însă că drumul este mai complicat. România nu îndeplinește niciunul dintre criteriile principale și are termen până în 2030 numai pentru corectarea deficitului excesiv.
Leul nu dispare printr-o declarație făcută la Cotroceni. Dar nici păstrarea lui nu garantează singură suveranitate, prețuri mici sau prosperitate. România are deja propria monedă și propria bancă centrală, dar a înregistrat inflație ridicată, deficite mari, datorie în creștere și dobânzi peste media europeană.
Dezbaterea serioasă începe de aici: dacă economia românească poate funcționa fără instrumentele monetare proprii și dacă statul este suficient de disciplinat pentru a intra în zona euro fără ca nota de plată a ajustării să ajungă din nou la populație.
