Sterilizare, forme, materiale și trucuri care chiar contează
Când te apuci de semănat, toată lumea vorbește despre semințe, soiuri și pământ. Puțini se uită însă la „casa” în care vor sta plantele în primele săptămâni. Iar de aici apar multe probleme: mucegai, rădăcini slabe, răsaduri care se opresc din creștere sau mor fără explicație. Recipientele contează mai mult decât pare.
Există mai multe tipuri de vase pentru răsaduri. Fiecare are rostul lui, cu avantaje și capcane.
Lăzile pentru răsad
Lada clasică este joasă, de obicei până la 10 cm, dar lată. În ea se seamănă multe semințe odată. Cele moderne sunt din plastic, unele au capac transparent, tavă, chiar și covoraș de încălzire. Acestea pot funcționa ca o mini-seră. Țin umiditatea și căldura constante, ceea ce ajută mult plantele sensibile sau butașii.
Lăzile simple sunt bune doar la început. După ce răsadurile răsar și cresc, trebuie rărire și mutare în vase separate. Dacă le lași prea mult, rădăcinile se încurcă între ele și smulgerea devine un chin.
Avantajul lor este că ocupă puțin spațiu și poți porni multe plante dintr-un foc. Dezavantajul este că aproape toate culturile vor avea nevoie de repicare mai târziu, iar unele, cum sunt ardeii, vinetele sau castraveții, nu iubesc deloc mutarea.
Ghivecele din plastic
Sunt peste tot și vin în orice mărime, de la 50 ml la peste un litru. Pentru răsaduri, sunt cele mai universale. Pământul nu se usucă la fel de repede ca în vasele din turbă, iar planta e mai ușor de controlat.
Ghivecele rotunde ocupă mult loc pe pervaz. Cele pătrate sunt mai economice cu spațiul. Plasticul rigid protejează bine rădăcinile, dar când scoți planta, dacă nu ești atent, poți rupe balotul de pământ.
Sunt ieftine, rezistente și pot fi folosite ani la rând.
Casetele pentru răsaduri
Sunt tăvi cu multe celule mici. În fiecare pui câte o sămânță. Răsadul se scoate ușor cu tot cu pământ și se mută prin transbordare, fără să deranjezi rădăcina.
Cele mai practice sunt cele cu celule dreptunghiulare, de 4,5–6 cm lățime și 7–10 cm adâncime. În ele, răsadurile pot sta până aproape de plantarea afară.
Problema e volumul mic de pământ. Se usucă repede și nutrienții se termină mai repede. Pereții sunt subțiri și se rup ușor.
Ghivecele din turbă
Sunt făcute din turbă și hârtie presată. Arată ca un carton poros. Lasă aerul și apa să treacă, iar răsadul se simte bine dacă nu îl lași să se usuce prea tare.
La plantare, pui ghiveciul direct în pământ. Se descompune și devine îngrășământ. Sunt foarte bune pentru castraveți, pepeni, dovlecei, ardei și vinete, adică plante care nu suportă să li se deranjeze rădăcina.
Dacă le lași să se usuce, pământul se desprinde de pereți și devine piatră. Dacă uzi prea mult, mucegăiesc. Sunt de unică folosință.
Tabletele de turbă
Sunt discuri presate de turbă cu nutrienți. Le pui în apă, se umflă și devin mici ghivece. În ele poți semăna orice, mai ales plante cu semințe mici sau sensibile.
Multe conțin deja fungicide, stimulatori de creștere și substanțe anti-stres. Planta se mută mai departe cu tot cu tabletă, fără să-i atingi rădăcina.
Se usucă repede și sunt scumpe. Materialul care le ține uneori poate îngrădi rădăcinile.
Pungile pentru răsaduri
Sunt saci din plastic negru gros. Au găuri de drenaj. Ocupă puțin spațiu, se manevrează ușor și sunt ieftini. La plantare, tai punga și scoți planta fără să-i deranjezi rădăcina. Le poți refolosi.
Există și variante biodegradabile care se pun direct în sol.
Recipiente făcute acasă
Pahare de plastic, sticle tăiate, cutii de lapte, tăvi de ouă, tuburi de carton, toate se pot transforma în ghivece. Sunt aproape gratis.
Trebuie neapărat găuri jos pentru scurgerea apei. Recipientele transparente nu sunt ideale. Lumina ajunge la rădăcini și apar alge.
Varianta cu „melc” din folie economisește spațiu, dar pământul este puțin și se usucă foarte repede. Răsadurile trebuie mutate rapid.
Cartonul și hârtia se udă, se rup și pământul se usucă în ele. Sunt bune doar pentru perioade foarte scurte.
Cum pregătești toate aceste recipiente
Indiferent dacă sunt noi sau vechi, trebuie curățate și dezinfectate.
Ghivecele, casetele, lăzile și pungile se spală în apă cu săpun de rufe sau muștar. Se clătesc bine. Apoi se dezinfectează cu:
– soluție roz de permanganat de potasiu
– peroxid de hidrogen
– sau un dezinfectant de farmacie pentru bacterii și ciuperci
Se lucrează cu mănuși.
Recipientele din lapte, suc, iaurt se spală foarte bine de resturi. În fund se fac găuri și se pun pe tavă, ca apa să se poată scurge.
Lăzile din lemn se tapetează cu folie, ca să nu curgă apa. Și lemnul, și folia se dezinfectează. Sub ladă se pune o tavă.
La final, se spală și pervazul, rafturile, mesele. Dacă ai multe flori de apartament, nu le ține lipite de răsaduri. Plantele mari pot aduce boli și dăunători pe cele tinere.
Dacă faci aceste lucruri la început, îți scutești jumătate din problemele care apar mai târziu. Răsadurile cresc mai curate, mai viguroase și pornesc cu șanse reale spre grădină.
Plasticul din care sunt făcute multe ghivece ieftine eliberează substanțe când stă mult timp la soare sau la căldură. Nu vezi nimic, dar solul capătă un miros ușor chimic, iar rădăcinile fine reacționează. De asta răsadurile din ghivece vechi, ținute ani la rând în magazie sau în soare, pornesc mai greu. Spălatul nu rezolvă complet problema. La culturile sensibile, e mai sigur să folosești recipiente mai noi sau din plastic gros.
Forma vasului influențează direct rădăcina. În ghivecele rotunde, rădăcinile tind să se învârtă pe margine și se „leagă”. În cele pătrate, cresc mai drept și se ramifică mai bine. La tomate poate nu contează, dar la ardei și vinete se simte la prinderea în câmp.
Culoarea recipientului contează și ea. Negrul se încălzește mult mai tare în soare. Într-o zi însorită, pământul dintr-un ghiveci negru poate ajunge la peste 40 de grade, chiar dacă afară sunt 20. Rădăcinile tinere suferă și uneori mor fără ca frunza să arate imediat ceva. Ghivecele deschise la culoare sau cele așezate în tăvi protejează mai bine.
Dacă refolosești vase dintr-un an cu probleme, nu ajunge doar să le speli. Sporii de ciuperci și bacteriile se lipesc de plastic și rezistă luni. Dezinfectarea reală înseamnă timp. Soluția trebuie să stea pe suprafață câteva minute, nu doar clătită.
La tăvile cu multe celule, rădăcinile cresc prin găurile de drenaj. Când le rupi la mutare, planta intră în stres. De asta, cu cât celula e mai mică, cu atât mutarea trebuie făcută mai devreme.
În ghivecele de turbă, rădăcinile ies greu prin pereți dacă materialul se usucă și se întărește. Înainte de plantare, e bine să uzi bine ghiveciul și chiar să-l rupi puțin cu degetele. Altfel, rădăcina rămâne prinsă ca într-o carcasă.
Un lucru simplu, dar ignorat. Dacă pui toate vasele direct pe pervaz rece, fundul lor stă pe sticlă sau beton. Rădăcina stă la frig, partea de sus la cald. Planta intră în dezechilibru. O bucată de polistiren sub tăvi schimbă complet situația.
