Moartea unei persoane nu înseamnă doar împărțirea casei, a terenurilor, a banilor din cont sau a mașinii. Odată cu bunurile, în discuție intră și datoriile. Credite bancare, restanțe la întreținere, impozite neplătite, datorii către persoane fizice, facturi, împrumuturi, executări silite sau alte obligații pot rămâne în urma celui decedat.
Mulți moștenitori află acest lucru abia la notar, când înțeleg că moștenirea nu înseamnă doar „ce rămâne de luat”, ci și „ce rămâne de plătit”.
Vestea importantă este aceasta: după regulile actuale ale Codului civil, moștenitorii răspund pentru datoriile persoanei decedate numai cu bunurile din moștenire, proporțional cu partea care le revine. În mod obișnuit, nu trebuie să plătească din salariul lor, din casa lor sau din banii personali o datorie mai mare decât valoarea bunurilor moștenite.
Acesta este detaliul ignorat cel mai des.
Moștenirea înseamnă și bunuri, și datorii
În limbaj juridic, ceea ce rămâne după o persoană se numește patrimoniu succesoral. Acesta are două părți: activul și pasivul.
Activul înseamnă bunurile: casă, apartament, teren, mașină, bani în cont, obiecte de valoare, drepturi de creanță. Pasivul înseamnă datoriile și sarcinile moștenirii: credite, restanțe, taxe, impozite, cheltuieli, obligații rămase neplătite.
La succesiune nu se ia doar partea bună și se lasă partea rea. Cine acceptă moștenirea intră în drepturi, dar acceptă și existența datoriilor, în limita prevăzută de lege.
Exemplu simplu: dacă defunctul a lăsat un apartament de 60.000 de euro și datorii de 10.000 de euro, datoriile se plătesc din masa succesorală, iar moștenitorii împart ce rămâne. Dacă însă bunurile valorează 10.000 de euro și datoriile sunt de 40.000 de euro, moștenitorii nu ar trebui, în regulă generală, să acopere diferența din averea lor personală.
Moștenitorii nu răspund nelimitat
Codul civil prevede că moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.
Această regulă este foarte importantă. Înseamnă că răspunderea moștenitorului este limitată la ce a primit prin moștenire.
Dacă primește o cotă de 1/2 din moștenire, răspunde pentru datorii proporțional cu această cotă. Dacă primește 1/4, răspunde pentru 1/4. Nu plătește singur tot, doar pentru că banca, asociația de proprietari sau un creditor l-a găsit mai repede.
După 1 octombrie 2011, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, regula este mai favorabilă moștenitorilor decât în vechiul sistem. Datoriile se plătesc din bunurile moștenite, nu din veniturile sau bunurile proprii ale moștenitorilor, în regulă generală.
Ce înseamnă „proporțional cu cota fiecăruia”
Dacă sunt trei moștenitori și fiecare primește câte o treime, fiecare răspunde pentru o treime din pasivul succesoral. Dacă unul primește jumătate, iar ceilalți doi câte un sfert, datoriile se împart în aceeași logică.
Aici apar multe conflicte în familie. Un copil spune că el nu a stat în casa părintelui și nu vrea să plătească întreținerea restantă. Altul spune că a îngrijit părintele și nu ar trebui să suporte creditul. Din punct de vedere juridic, dacă acceptă moștenirea, răspunderea se leagă de cota succesorală, nu de supărările dintre rude.
Desigur, între moștenitori pot exista înțelegeri, compensări sau discuții la partaj, dar creditorii se vor uita în primul rând la calitatea de moștenitor și la cota fiecăruia.
Ce datorii se transmit
Se pot transmite datoriile obișnuite ale defunctului: credite bancare, carduri de credit, descoperiri de cont, datorii către persoane fizice, impozite și taxe locale, restanțe la utilități, întreținere, chirii, împrumuturi, datorii rezultate din contracte sau din hotărâri judecătorești.
Se pot transmite și anumite obligații aflate deja în executare silită. Dacă persoana decedată era executată pentru o datorie, procedura nu dispare automat. Creditorul poate urmări bunurile din moștenire, în condițiile legii.
Nu toate obligațiile se transmit însă. Unele drepturi și obligații sunt strict personale și se sting prin moarte. De exemplu, obligațiile care depind exclusiv de persoana defunctului nu pot fi puse în sarcina moștenitorilor. Fiecare caz trebuie verificat după natura datoriei.
Creditul bancar după deces
Una dintre cele mai frecvente situații este creditul bancar. Dacă defunctul avea un credit, banca poate să își recupereze creanța din moștenire. Dacă există garanții, ipotecă sau co-debitori, situația trebuie analizată atent.
Dacă împrumutul a avut asigurare de viață atașată, familia trebuie să verifice imediat condițiile poliței. Uneori, asigurarea poate acoperi total sau parțial soldul creditului. Dar nu trebuie presupus automat că orice credit este asigurat. Unele polițe au excluderi, întârzieri, condiții medicale sau limite.
Dacă există codebitor sau girant, acesta poate rămâne obligat la plată, chiar dacă debitorul principal a murit. Moștenirea este una, contractul de credit este alta. Cine a semnat ca debitor, codebitor sau garant trebuie să citească exact obligațiile asumate.
Datoriile la întreținere și utilități
Restanțele la întreținere, apă, curent, gaze sau alte utilități pot intra în pasivul moștenirii. Dacă defunctul a lăsat un apartament cu datorii la asociație, acestea nu dispar prin deces.
În practică, moștenitorii care vor să păstreze apartamentul trebuie să lămurească aceste restanțe. Uneori, datoria se plătește înainte de vânzarea imobilului. Alteori, se negociază plata între moștenitori, în funcție de cotele lor.
Este important de verificat dacă datoriile sunt reale, dacă sunt prescrise, dacă includ penalități corect calculate și dacă există documente justificative. Nu orice sumă spusă verbal trebuie acceptată fără verificare.
Impozitele și taxele locale
Datoriile către stat sau către primărie nu dispar automat. Impozitul pe casă, teren, mașină sau alte obligații fiscale pot fi urmărite în cadrul succesiunii. Primăriile emit adesea certificate fiscale necesare la dezbaterea moștenirii, iar acolo apar restanțele.
Fără certificat fiscal, unele acte nu pot merge mai departe. De aceea, moștenitorii descoperă la succesiune datorii vechi, majorări sau bunuri de care nici nu știau.
În astfel de cazuri, primul pas este verificarea evidenței fiscale. Dacă apar bunuri greșite, datorii pentru mijloace inexistente sau sume calculate eronat, se poate cere rectificarea evidenței înainte de plata fără discuție.
Ce se întâmplă dacă datoriile sunt mai mari decât bunurile
Aceasta este întrebarea care sperie cel mai mult. Dacă defunctul a lăsat datorii mai mari decât averea, moștenitorii trebuie să fie foarte atenți înainte să accepte moștenirea.
Regula actuală îi protejează în sensul că răspund doar cu bunurile moștenirii. Dar asta nu înseamnă că pot lua bunurile și ignora creditorii. Într-o astfel de situație, se inventariază bunurile, se verifică datoriile și se vede dacă merită acceptarea moștenirii.
Dacă moștenirea are doar datorii sau bunuri fără valoare, renunțarea poate fi o soluție. Dacă există bunuri importante, dar și datorii, trebuie făcut calculul rece: cât valorează ce primești și cât trebuie plătit.
Renunțarea la moștenire
Nimeni nu este obligat să accepte o moștenire. Moștenitorul poate renunța. Renunțarea se face prin declarație autentică, la notar sau, în anumite situații, la consulat, pentru cei aflați în străinătate.
Prin renunțare, persoana este considerată străină de moștenire. Nu primește bunuri, dar nici nu suportă datoriile moștenirii.
Termenul de opțiune succesorală este de un an de la data decesului. În acest interval, moștenitorul trebuie să decidă dacă acceptă sau renunță. Amânarea poate crea complicații, mai ales dacă persoana face acte care pot fi interpretate ca acceptare tacită.
Acceptarea tacită, capcana ignorată
Moștenirea poate fi acceptată nu doar prin declarație la notar, ci și tacit. Asta înseamnă că moștenitorul se comportă ca proprietar al bunurilor și face acte care arată clar intenția de a accepta.
De exemplu, poate fi considerată acceptare tacită vânzarea unui bun al defunctului, închirierea unui imobil din moștenire, folosirea banilor din cont, plata unor datorii ca moștenitor sau alte acte de dispoziție asupra patrimoniului succesoral.
Aici apare riscul. Un om poate crede că „doar a rezolvat ceva temporar”, dar juridic acel gest poate fi interpretat ca acceptare. De aceea, înainte de a vinde, închiria, împărți, lua bani sau semna acte în numele moștenirii, este bine să discute cu notarul.
Ce poți face fără să accepți moștenirea
Există și acte care nu înseamnă automat acceptare. De regulă, actele de conservare, pază sau administrare provizorie nu sunt considerate acceptare, dacă nu arată intenția clară de a deveni moștenitor.
De exemplu, închiderea locuinței, protejarea bunurilor, plata unor cheltuieli urgente de înmormântare sau măsuri luate pentru a evita degradarea unui imobil nu înseamnă neapărat acceptarea moștenirii.
Totuși, granița poate fi fină. De aceea, în caz de datorii mari, fiecare gest trebuie făcut prudent.
Dacă există mai mulți moștenitori
Dacă sunt mai mulți moștenitori, fiecare are propria opțiune. Unul poate accepta, altul poate renunța. Renunțarea unuia poate mări partea celorlalți, în funcție de regulile succesorale aplicabile.
Datoriile se repartizează între cei care acceptă moștenirea, proporțional cu cota lor. Cel care renunță nu mai primește bunuri și nu mai suportă pasivul succesoral.
Conflictele apar când un moștenitor folosește bunurile, altul plătește datorii, iar altul nu se prezintă la notar. În astfel de situații, succesiunea se poate complica și poate ajunge în instanță.
Ce trebuie verificat înainte de acceptare
Înainte să accepți o moștenire, trebuie să verifici bunurile și datoriile. Nu te uita doar la casă sau teren. Verifică și creditele, cardurile de credit, contractele de împrumut, datoriile la stat, taxele locale, întreținerea, utilitățile, executările silite și eventualele procese.
Cere extrase de carte funciară pentru imobile. Verifică certificatul fiscal la primărie. Întreabă la bancă, cu actele necesare, dacă există credite sau conturi. Verifică dacă există asigurări atașate creditelor. Cere situația datoriilor de la asociația de proprietari. Caută eventuale somații, contracte, notificări sau dosare de executare.
O moștenire nu trebuie acceptată doar pentru că „așa se face în familie”. Trebuie văzut dacă aduce un câștig real sau doar probleme.
Ce se întâmplă cu cheltuielile de înmormântare
Cheltuielile de înmormântare pot fi tratate ca sarcini ale moștenirii, în măsura în care sunt rezonabile și dovedite. În practică, de multe ori un membru al familiei suportă aceste cheltuieli, apoi cere să fie luate în calcul la succesiune sau la împărțirea bunurilor.
Este bine să fie păstrate facturi, chitanțe și dovezi de plată. În lipsa lor, apar discuții greu de închis între moștenitori.
Cheltuielile făcute din respect pentru defunct sunt una. Pretențiile exagerate puse pe masa succesiunii sunt alta. Notarul sau instanța pot analiza caracterul lor justificat.
Dacă defunctul avea datorii către un moștenitor
Se întâmplă ca defunctul să fi avut datorii chiar către unul dintre moștenitori. De exemplu, un copil a împrumutat bani părintelui, a plătit tratamente, rate, renovări sau alte cheltuieli.
În astfel de cazuri, moștenitorul poate avea și calitate de creditor al moștenirii. Dar trebuie să dovedească datoria. Nu este suficient să spună că „eu am plătit tot”. Sunt necesare acte, transferuri, chitanțe, contracte, martori sau alte probe acceptate legal.
Această situație este sensibilă, pentru că ceilalți moștenitori pot contesta sumele. Cu cât dovezile sunt mai clare, cu atât conflictul este mai mic.
Ce se întâmplă dacă moștenitorul ascunde bunuri
Codul civil sancționează dur moștenitorul care sustrage sau ascunde cu rea-credință bunuri din moștenire. În anumite situații, acesta poate fi considerat că a acceptat forțat moștenirea și poate pierde dreptul asupra bunurilor ascunse.
Mai grav, un astfel de moștenitor poate ajunge să răspundă pentru datorii în condiții mai grele. De aceea, ascunderea banilor, a bijuteriilor, a actelor, a conturilor sau a bunurilor din casă poate transforma o succesiune obișnuită într-un conflict juridic serios.
Moștenirea trebuie tratată transparent. Ce există se declară. Ce se datorează se verifică. Ce se împarte se împarte după acte, nu după cine intră primul în casă.
Concluzia
Datoriile unei persoane nu dispar automat după deces. Ele intră, de regulă, în pasivul moștenirii și trebuie analizate împreună cu bunurile rămase.
Moștenitorii care acceptă succesiunea răspund pentru datorii proporțional cu partea primită, dar numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, nu nelimitat cu averea lor personală. Aceasta este regula esențială pe care mulți o ignoră.
Dacă moștenirea are datorii mari, nu trebuie acceptată în grabă. Se verifică actele, creditele, taxele, utilitățile, executările și valoarea bunurilor. Dacă pasivul este mai mare decât activul, renunțarea poate fi soluția corectă.
Moștenirea nu este doar un drept. Este și o răspundere. Iar cel mai prost moment să afli asta este după ce ai semnat deja actele.
