România va cere Comisiei Europene schimbarea statutului de protecţie pentru ursul brun, într-un demers care ar putea modifica felul în care autorităţile pot interveni în zonele unde atacurile asupra oamenilor, gospodăriilor şi animalelor au devenit tot mai dese. Anunţul a fost făcut de Tanczos Barna, viceprim-ministru şi ministru interimar al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Oficialul spune că România va solicita trecerea ursului brun într-o altă anexă a legislaţiei europene, cu un nivel de protecţie mai flexibil. În prezent, ursul brun este tratat la nivel european ca specie strict protejată, ceea ce limitează drastic intervenţiile letale. Există derogări, dar acestea trebuie justificate punctual, în condiţii stricte, mai ales când este invocată siguranţa publică sau prevenirea unor pagube serioase.
Tanczos Barna susţine că problema nu mai poate fi rezolvată doar prin modificări interne, la Bucureşti. În opinia sa, România are nevoie de o schimbare la nivelul Uniunii Europene, pentru că legislaţia actuală nu mai corespunde realităţii din teren.
„În România această situaţie poate fi rezolvată doar dacă se schimbă legislaţia şi la nivelul Uniunii Europene”, a declarat ministrul interimar al Agriculturii. Acesta a spus că va trimite o scrisoare comisarului european de resort şi va cere includerea subiectului pe ordinea de zi a unei viitoare reuniuni europene.
Miza este clară: România vrea pentru ursul brun un tratament asemănător cu cel aplicat lupului, specie al cărei statut de protecţie a fost modificat recent la nivel european. În cazul lupului, schimbarea a venit după ani de presiuni din partea mai multor state membre, în special din cauza pagubelor produse fermierilor. Tanczos Barna invocă acest precedent şi spune că în România problema este chiar mai gravă.
„La noi, nu poneii sunt în pericol, ci oamenii. Au murit zeci de persoane. Din păcate, avem zeci de tragedii din cauza atacurilor de urs”, a spus oficialul.
Declaraţia face trimitere la cazul intens discutat din Germania, unde un ponei al familiei Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, a fost ucis de un lup. Cazul a devenit simbolic în dezbaterea europeană despre marile carnivore, deşi modificarea statutului lupului a fost justificată oficial prin creşterea populaţiei speciei şi prin presiunea asupra fermierilor.
România încearcă acum să deschidă o discuţie asemănătoare pentru ursul brun. Tanczos Barna spune că va avea sprijinul mai multor state membre, iar lista acestora ar urma să fie finalizată săptămâna viitoare. Solicitarea României ar urma să fie discutată inclusiv în Consiliul AGRIFISH, formatul european în care miniştrii Agriculturii şi Pescuitului dezbat problemele sectorului.
Argumentul adus de partea română este că ursul nu mai este doar o temă de mediu. A devenit şi o problemă de siguranţă publică, agricultură şi administraţie locală. În zonele de munte şi de deal, urşii coboară tot mai des spre gospodării, stâne, ferme, livezi, pensiuni şi localităţi. Pentru oamenii din aceste comunităţi, discuţia nu mai este teoretică. Este despre animale omorâte, garduri rupte, livezi distruse, apeluri la 112 şi frica de a mai ieşi seara din curte.
În ultimii ani, România a încercat să gestioneze problema prin cote de intervenţie şi prevenţie. Pentru 2026, Parlamentul a adoptat o lege care prevede cote mai mari pentru extragerea urşilor: 859 de exemplare ca nivel de prevenţie şi 110 exemplare ca nivel de intervenţie. Actul normativ a fost însă contestat la Curtea Constituţională, iar o decizie este aşteptată în această lună.
Contestaţia de la CCR arată exact blocajul în care se află statul român. Pe de o parte, autorităţile locale şi oamenii din zonele afectate cer intervenţii rapide. Pe de altă parte, orice decizie de recoltare trebuie să se încadreze în legislaţia europeană privind speciile protejate. Dacă România merge prea departe fără acoperire juridică, riscă proceduri de infringement şi conflicte cu instituţiile europene.
Aici apare miza demersului anunţat de Tanczos Barna. Dacă statutul ursului brun ar fi modificat la nivel european, România ar putea primi mai multă libertate în stabilirea măsurilor de management. Nu ar însemna dispariţia completă a protecţiei speciei, dar ar permite intervenţii mai rapide şi mai largi, în funcţie de situaţia din fiecare stat.
Datele oficiale arată că România are una dintre cele mai mari populaţii de urs brun din Europa. Estimările recente, bazate pe monitorizare genetică, indică peste 10.000 de exemplare, cu intervale care urcă spre 12.700 de urşi. Autorităţile susţin că populaţia a depăşit nivelul pe care habitatul îl poate susţine fără conflicte majore cu oamenii. Organizaţiile de mediu cer însă prudenţă şi avertizează că vânătoarea preventivă, fără măsuri serioase de prevenţie, nu rezolvă cauza conflictelor.
Problema este că ambele tabere pleacă de la bucăţi reale de adevăr. Da, ursul brun este o specie importantă şi nu poate fi tratat ca un dăunător oarecare. Da, România are obligaţii europene şi internaţionale. Dar este la fel de adevărat că în multe localităţi oamenii trăiesc de ani de zile cu ursul la poartă, în coteţ, în livadă sau pe drum. Pentru ei, protecţia strictă a speciei sună tot mai ruptă de realitate.
O soluţie serioasă nu poate însemna doar împuşcare. Dar nici doar afişe, recomandări şi apeluri la calm. România are nevoie de garduri electrice acolo unde sunt stâne şi ferme expuse, containere inteligente în zonele turistice, reguli clare pentru hrănirea animalelor sălbatice, intervenţii rapide când un exemplar devine periculos şi sancţiuni pentru cei care atrag urşii cu hrană. În paralel, trebuie stabilit limpede câţi urşi poate susţine habitatul şi unde sunt zonele cu cel mai mare risc.
Demersul de la Bruxelles va arăta dacă România poate transforma o problemă internă într-o temă europeană serioasă. Până acum, discuţia despre urs a fost purtată mai ales între două extreme: cei care cer eliminări masive şi cei care refuză orice discuţie despre recoltare. Între aceste poziţii, oamenii din teren aşteaptă soluţii care să funcţioneze.
Tanczos Barna spune că situaţia nu mai poate fi tolerată. Afirmaţia prinde bine politic, dar adevăratul test va fi în documente, în cifre şi în măsurile pe care România le va pune pe masa Comisiei Europene. Bruxellesul nu va schimba statutul unei specii doar pentru că presiunea publică este mare. Va cere date, justificări şi garanţii că intervenţiile nu pun specia în pericol.
Ursul brun este specie strict protejată în Anexa IV a Directivei Habitate, iar Comisia Europeană a explicat în 2025 că România poate folosi derogări doar în condițiile prevăzute de directivă. Statutul lupului a fost modificat în 2025 din „strict protejat” în „protejat”, oferind statelor membre mai multă flexibilitate.
Pentru cifrele privind populația de urs, sursele oficiale și relatările pe baza studiului genetic indică intervale de peste 10.000 de exemplare, cu estimări ajunse la aproximativ 10.600–12.700. Legea privind cotele pentru 2026 prevede 859 de exemplare la prevenție și 110 la intervenție, dar a fost contestată la CCR, care urma să discute sesizarea pe 24 iunie 2026.
