Producția internă de cereale a României a înregistrat în 2024 o scădere semnificativă, marcând unul dintre cei mai slabi ani agricoli din ultima perioadă. Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică și citate de money.ro, volumul total al cerealelor, calculat în echivalent boabe, a ajuns la 50,72 milioane de tone. Este un nivel cu peste 6,38 milioane de tone mai mic față de anul 2023, o diferență care nu poate fi ignorată și care a pus presiune pe întreg lanțul agroalimentar.
Scăderea nu a fost una izolată sau conjuncturală. Ea reflectă un cumul de factori care au afectat agricultura pe parcursul întregului an. În primul rând, producția internă a fost mai slabă aproape la toate culturile de bază, pe fondul condițiilor meteo dificile, al costurilor ridicate și al reducerii suprafețelor cultivate în anumite zone. Seceta din perioadele-cheie de vegetație, urmată de episoade de instabilitate climatică, a redus randamentele la hectar, în special la grâu, porumb și orz.
Pe lângă scăderea producției interne, și importurile au fost mai mici comparativ cu anul anterior. Acest lucru a amplificat presiunea asupra pieței interne, deoarece România s-a bazat tot mai mult pe resursele proprii, într-un context în care fluxurile comerciale regionale au devenit mai imprevizibile, iar prețurile de pe piețele externe au rămas ridicate.
În acest context, rolul stocurilor existente la începutul anului a devenit esențial. Potrivit datelor oficiale, stocul inițial de cereale a fost mai mare decât în anul precedent și a contribuit semnificativ la menținerea unui echilibru relativ pe piață. Fără acest tampon, impactul scăderii producției ar fi fost mult mai sever, atât pentru procesatori, cât și pentru consumatori.
Totuși, specialiștii atrag atenția că această soluție nu este una sustenabilă pe termen lung. Stocurile pot acoperi temporar deficitul, dar nu pot înlocui producția constantă. În lipsa unei redresări a producției agricole interne, presiunea asupra prețurilor și asupra securității alimentare ar putea crește în anii următori.
Datele pentru 2024 confirmă astfel o tendință îngrijorătoare: agricultura românească devine tot mai vulnerabilă la șocuri climatice și economice. Scăderea producției, coroborată cu diminuarea importurilor, arată cât de fragil este echilibrul actual și cât de important devine rolul politicilor agricole și al investițiilor în irigații, tehnologizare și adaptare la schimbările climatice.
Anul 2024 nu a fost doar unul mai slab din punct de vedere al cifrelor, ci un semnal clar că modelul actual de producție trebuie regândit. Fără măsuri concrete, România riscă să depindă tot mai mult de stocuri și de importuri, într-un context regional tot mai instabil.
