Biletele de avion și produsele cu mult zahăr ar putea deveni mai scumpe în Uniunea Europeană, dacă statele membre vor accepta noi surse de venit pentru bugetul comunitar. Discuția este încă la început. Nu există, în acest moment, o taxă aprobată, o valoare stabilită pentru fiecare bilet de avion sau o listă clară de produse alimentare vizate. Dar subiectul a intrat oficial în negocierile pentru viitorul buget al Uniunii Europene, iar România va fi afectată dacă mecanismul va fi adoptat.
Potrivit Mediafax, care citează Euractiv, reprezentanții statelor membre analizează variante noi de finanțare, printre care o taxă aplicată biletelor de avion și o contribuție legată de zahăr. Discuțiile se poartă în contextul pregătirii bugetului UE pentru perioada 2028-2034, un pachet financiar estimat la aproape 2 trilioane de euro.
Miza este simplă: Uniunea Europeană are nevoie de bani pentru programele clasice, cum sunt agricultura și coeziunea, dar și pentru cheltuieli care au crescut puternic în ultimii ani: apărare, competitivitate economică, tehnologie, securizarea frontierelor, sprijin pentru Ucraina și rambursarea împrumuturilor comune contractate după pandemia de COVID-19. Comisia Europeană a prezentat în iulie 2025 propunerea pentru noul buget multianual, descrisă ca un cadru de aproape 2 trilioane de euro, echivalent cu 1,26% din venitul național brut mediu al UE.
Deocamdată, nu vorbim despre taxe care se aplică mâine. Vorbim despre variante puse pe masa negocierilor. Liderii europeni au cerut Irlandei, care a preluat președinția rotativă a Consiliului UE în iulie 2026, să avanseze până în octombrie propuneri privind noi surse de venit. Consiliul European a transmis că obiectivul este ca lucrările să avanseze până la reuniunea din 15 octombrie 2026, pentru ca acordul asupra bugetului să fie încheiat la timp, iar finanțările să poată curge din ianuarie 2028.
În limbajul Bruxelles-ului, aceste surse se numesc „resurse proprii”. Practic, sunt bani care intră la bugetul UE fără ca presiunea să cadă integral pe contribuțiile directe ale statelor membre. Statele care plătesc mai mult decât primesc, precum Germania și Țările de Jos, vor să limiteze creșterea contribuțiilor naționale. Statele care primesc mai mult din bugetul european vor să nu fie tăiate fondurile pentru agricultură, infrastructură și reducerea decalajelor regionale. De aici vine blocajul.
Comisia Europeană a pus deja pe masă cinci surse noi de venit. Prima este redirecționarea unei părți din veniturile obținute prin sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii, ETS, cu venituri estimate la aproximativ 9,6 miliarde de euro anual. A doua este mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, CBAM, care ar putea aduce aproximativ 1,4 miliarde de euro pe an. A treia este o contribuție legată de deșeurile electronice necolectate, estimată la 15 miliarde de euro anual. A patra este o resursă din accizele pe tutun, estimată la 11,2 miliarde de euro anual. A cincea este contribuția CORE, plătită de companiile mari care operează pe piața europeană, cu venituri estimate la 6,8 miliarde de euro anual.
Problema este că aceste propuneri nu au sprijin garantat. Unele state nu vor ca UE să ia o parte mai mare din veniturile legate de certificatele de emisii. Altele se tem de impactul asupra industriei, asupra consumatorilor sau asupra bugetelor naționale. De aceea apar idei suplimentare, precum taxa pe biletele de avion sau contribuția pe zahăr.
O taxă europeană pe biletele de avion ar putea fi trecută, total sau parțial, în prețul plătit de pasageri. Nu se știe dacă ar fi o sumă fixă pe bilet, dacă ar depinde de distanță, de clasa de călătorie, de tipul zborului sau de emisiile estimate. Nu se știe nici dacă ar exista excepții pentru regiuni izolate, insule, zboruri interne, pasageri aflați în tranzit sau anumite categorii sociale. În lipsa unei forme oficiale, orice sumă vehiculată ar fi speculație.
Pentru România, efectul ar fi direct. Dacă taxa se aplică tuturor biletelor care pleacă de pe aeroporturile din UE, atunci și cursele din București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova, Sibiu sau Bacău ar putea deveni mai scumpe. Companiile aeriene ar putea absorbi o parte din cost, dar, în practică, astfel de taxe ajung de multe ori în prețul final al biletului. Cel mai probabil, pasagerul ar vedea costul în totalul tarifului, nu neapărat ca linie separată explicată limpede.
Discuția vine peste alte costuri suportate deja de aviație. Sistemul european de certificate pentru emisii acoperă în principal zborurile din interiorul Spațiului Economic European, iar Comisia a analizat și extinderea costurilor pentru emisiile de carbon în cazul unor zboruri internaționale care pleacă din Europa. Transportatorii aerieni au avertizat în repetate rânduri că taxarea suplimentară a emisiilor poate duce la creșterea prețurilor pentru pasageri și pentru transportul de marfă.
Taxa pe zahăr este și mai neclară. Nu se știe dacă Bruxelles-ul ar viza zahărul ca materie primă, băuturile îndulcite, alimentele ultraprocesate, produsele cu zahăr adăugat sau o formulă mai largă, legată și de sare sau grăsimi. Ideea taxării produselor cu profil nutrițional slab a mai apărut în dezbaterile europene, mai ales în zona sănătății publice, dar o astfel de contribuție nu a fost inclusă în pachetul oficial de cinci resurse proprii prezentat de Comisie.
România are deja forme de taxare pe zona zahărului. În Codul fiscal există accize nearmonizate pentru băuturile nealcoolice cu zahăr adăugat. Pentru produsele cu un nivel total de zahăr între 5 și 8 grame la 100 ml, acciza este de 40 lei pe hectolitru, iar pentru cele cu peste 8 grame la 100 ml, acciza este de 60 lei pe hectolitru, potrivit modificărilor fiscale publicate de ANAF.
În plus, România a schimbat și tratamentul TVA pentru anumite alimente cu zahăr adăugat. ANAF a publicat informații privind modificarea art. 291 din Codul fiscal, cu referire la alimentele cu zahăr adăugat al căror conținut total de zahăr este de minimum 10 g la 100 g produs, cu excepții precum laptele praf pentru copii, cozonacul, biscuiții și hrana pentru albine.
Asta înseamnă că o taxă europeană pe zahăr ar veni peste un teren fiscal deja încărcat. Pentru consumator, efectul posibil este simplu: unele produse ar putea deveni mai scumpe. Pentru producători, efectul ar putea fi dublu. Fie transferă taxa în preț, fie schimbă rețetele, reducând zahărul pentru a evita pragurile de taxare. Ambele variante au mai fost văzute în țări care au aplicat taxe pe băuturi dulci.
Susținătorii unor astfel de taxe spun că ele pot reduce consumul de zahăr și pot aduce bani la buget. Criticii spun că lovesc mai ales în consumatorii cu venituri mici, pentru care chiar și câțiva lei în plus contează, și că statul ajunge să folosească sănătatea publică drept pretext fiscal. Ambele argumente trebuie luate în calcul. O taxă poate schimba comportamente, dar poate deveni și o scumpire mascată, dacă nu este gândită clar.
Pentru România, întrebarea importantă este cum vor fi apărate interesele consumatorilor și ale economiei locale în negocieri. O taxă pe avion poate afecta turismul, diaspora, studenții, lucrătorii sezonieri și oamenii care folosesc curse low-cost pentru deplasări necesare. O taxă pe zahăr poate afecta industria alimentară, comercianții și familiile cu venituri mici. Nu orice taxă europeană se simte la fel în toate statele. Un euro în plus pe produs sau pe bilet nu apasă la fel la București, Berlin sau Amsterdam.
Decizia finală nu va fi ușoară. Crearea de noi resurse proprii pentru bugetul UE cere unanimitatea statelor membre în Consiliu, după consultarea Parlamentului European, iar în anumite cazuri este nevoie și de validare la nivel național. Comisia Europeană precizează că decizia privind viitorul buget și sistemul de venituri va fi discutată de statele membre în Consiliu, care trebuie să acționeze în unanimitate.
Așadar, biletele de avion și produsele cu zahăr nu se scumpesc automat de mâine. Nu există încă o taxă europeană aprobată pe fiecare bilet de avion și nici o contribuție finală pe zahăr. Există însă o presiune bugetară reală la nivelul UE și o căutare activă de bani noi pentru perioada 2028-2034.
Pentru consumatori, concluzia este rece: dacă Bruxelles-ul și statele membre vor să evite creșterea contribuțiilor naționale, banii vor fi căutați în altă parte. Iar „altă parte” poate însemna avionul, zahărul, tutunul, deșeurile electronice, emisiile de carbon sau companiile mari. În final, o parte din costuri ajunge aproape întotdeauna la omul de la casă, la raft sau la cumpărarea biletului.
Momentan, este o negociere. Dar este una care merită urmărită atent. Pentru că, dincolo de limbajul tehnic despre „resurse proprii”, discuția se reduce la o întrebare simplă: cine plătește nota viitorului buget european?
