Îngrășămintele pe bază de drojdie sunt folosite de zeci de ani în grădinile de legume și în livezi. Nu sunt o modă recentă. Sunt o soluție simplă, ieftină și eficientă, dacă este aplicată corect. Drojdia nu hrănește plantele direct, ca un îngrășământ clasic. Ea activează solul, pune în mișcare procesele biologice și ajută plantele să folosească mai bine ce au deja la dispoziție. Mai jos găsești explicația completă și rețetele care chiar funcționează, cu proporții clare.
Drojdia este un organism viu, din familia ciupercilor. Conține aminoacizi, vitamine din grupa B, substanțe minerale și fier organic. Ajunsă într-un sol cald și umed, începe să se înmulțească rapid. În acest proces, inhibă microflora dăunătoare și stimulează bacteriile benefice. Efectul se vede la nivelul rădăcinilor, al creșterii și al rezistenței la boli.
Plantele tratate cu drojdie dezvoltă un sistem radicular mai puternic, se prind mai ușor după transplantare, formează mai bine lăstari și flori și rezistă mai bine la stres. În plus, la două-trei săptămâni după aplicare, solul devine mai aerat, iar formarea humusului este accelerată.
Există însă un detaliu important. Drojdia consumă calciu și potasiu din sol. Dacă nu completezi aceste elemente, apar dezechilibre. De aceea, după sau concomitent cu fertilizarea cu drojdie, se adaugă cenușă de lemn sau un alt aport de potasiu.
Cu drojdie se pot uda aproape toate culturile. Pomii fructiferi, legumele, florile, arbuștii fructiferi și plantele de interior răspund bine. Cartoful face excepție. La el, drojdia duce la tuberculi apoși și gust mai slab.
Pentru grădină se folosesc drojdii de panificație. Cele de bere sau de vin nu sunt recomandate. Pot fi uscate sau proaspete. Cele „instant” trebuie evitate, pentru că au aditivi care nu sunt prietenoși cu solul.
Drojdia se folosește rar. De regulă, de două sau maximum trei ori pe sezon. Momentul ideal este în perioadele de creștere activă. La răsaduri, se aplică de două ori. O dată la o săptămână după repicare și încă o dată cu 7–10 zile înainte de plantare. La legume semănate direct, se poate aplica la 5–7 săptămâni de la răsărire. La pomi și arbuști, după recoltare sau după înflorire.
Fără sol cald și umed, drojdia nu funcționează. Sub +15 grade nu lucrează deloc. De aceea se aplică doar pe vreme caldă, pe pământ bine udat.
Orice fertilizare cu drojdie pornește de la un așa-numit „starter”, un concentrat de bază.
Pentru drojdie uscată se dizolvă un plic standard în 500 ml apă la 35–40 de grade. Se adaugă două linguri de zahăr și se lasă la cald două-trei ore, până apare spumă. Apoi se completează cu apă până la 10 litri.
Pentru drojdie proaspătă se folosesc 100 g drojdie, dizolvate în 3 litri de apă călduță sau zer. Se adaugă trei linguri de zahăr, se lasă la fermentat două-trei ore, apoi se completează la 10 litri.
Din acest concentrat se prepară soluția de lucru, de regulă diluată 1:2 pentru roșii și alte legume, sau 1:5 pentru castraveți și dovlecei.
Există mai multe rețete îmbunătățite, cu efecte specifice.
Varianta cu zer este una dintre cele mai puternice. Se dizolvă 10 g drojdie uscată într-un litru de zer călduț, se adaugă trei linguri de zahăr și se lasă la fermentat trei ore. Se completează cu patru litri de apă și un kilogram de pâine uscată. Se lasă la fermentat o săptămână, amestecând zilnic. Concentratul se diluează 200 ml la 5 litri de apă. Este bun pentru legume, flori și arbuști, dar nu pentru vinete și ardei. Răsadurile trebuie să aibă peste trei luni.
Rețeta cu vrej de cartof presupune 500 g de vrej tocați mărunt, 5 litri de apă caldă și 100 g drojdie proaspătă. După patru ore de fermentare, soluția se strecoară și se diluează 1:5. Se folosește mai ales pentru stropire, având și efect repelent asupra unor dăunători.
Rețeta cu urzică este una dintre cele mai populare. Într-un recipient mare se pune urzică tocată până la jumătate, 500 g pâine uscată, 500 g drojdie proaspătă și 100 g zahăr. Se completează cu apă caldă și se lasă 24 de ore. Se diluează 1:5 și se udă la rădăcină. Este excelentă pentru legume, flori și căpșuni.
Există și varianta cu complex mineral. Se folosesc iarbă tocată, pâine uscată, gem fermentat, drojdie, nitrofoska și uree. După o fermentare de 7–14 zile, soluția se diluează 1:10. Este foarte nutritivă și se folosește rar, o dată pe sezon.
Pentru roșii se folosește frecvent combinația cu iod. Drojdia se dizolvă în zer, se adaugă zahăr, se lasă la fermentat, apoi se completează cu apă și câteva picături de iod. Se aplică mai ales foliar, având și efect preventiv contra unor boli.
Rețeta cu gunoi de grajd este o bombă nutritivă. Drojdia, gunoiul, cenușa și iarba se lasă la fermentat două săptămâni. Se diluează 1:10 și se udă la rădăcină. Se folosește cu mare atenție și rar.
Există și varianta cu acid ascorbic, utilă mai ales la roșii și castraveți. Drojdia, zahărul și vitamina C se fermentează o zi, apoi se diluează și se aplică la rădăcină. Activează metabolismul plantelor și ajută la refacerea lor.
Indiferent de rețetă, sunt câteva reguli care nu se negociază. Soluțiile se prepară doar cu apă călduță. Se folosesc imediat, nu se păstrează. Se aplică doar pe sol umed. Pe vreme rece sau pe pământ uscat nu au efect. După fertilizare, este recomandat să adaugi cenușă sau altă sursă de potasiu.
Drojdia nu este un îngrășământ universal și nu trebuie folosită excesiv. Dar aplicată corect, la momentul potrivit, face exact ce promite. Activează solul, nu forțează planta. Iar asta se vede, fără exagerări, în recoltă.
