Volodimir Zelenski a tras un semnal de alarmă asupra intențiilor Moscovei în negocierile de pace din Ucraina. Președintele ukrajnean avertizează că Rusia nu cere doar o încetare a focului, ci o restructurare fundamentală a sistemului de securitate european — și că această strategie se sprijină pe relația tot mai caldă.
Declarațiile lui Zelenski vin în contextul unei schimbări semnificative în dinamica diplomatică. După cum a explicat el marți seara, într-o conferință de presă, Moscova încearcă să transforme negocierile asupra Ucrainei într-o platformă pentru impunerea unor „garanții de securitate” — un termen care, în gura Kremlinului, înseamnă de fapt limitarea prezenței NATO în Europa de Est. Ideea nu e nouă, dar impuls pe care îl capătă acum e diferit, legat direct de așteptările pe care Putin le cultivă în privința unui Trump mai receptiv la dialogul cu Rusia.
Ceea ce face situația potrivată pentru alertă e că Zelenski marchează clar o divergență între Statele Unite și Ucraina în privința modului de a negocia cu Moscova. Trump și echipa sa vorbesc despre o „reevaluare” a prezenței militare americane în Europa — o poziție care, inadvertent sau nu, creează spațiu pentru ca Rusia să-și transforme dorințele în cerințe negociale reale.
Retragerea NATO, refrămată ca „garanție”
Istoria acestei pretenții nu e de astazi. Încă din negocierile cu administrația Biden, anterior invaziei la scară largă din februarie 2022, Rusia a pus pe masă o cerință care suna inacceptabilă pentru Alianță: retragerea infrastructurii și a trupelor NATO la configurația din 1997. Pentru țări cum sunt Polonia, România sau Cehia, aceasta ar fi însemnat pierderea efectivă a garanțiilor de securitate pe care NATO le-a acordat după integrarea lor în Alianță.
Acum, sub presiunea unei posibile schimbări la Casa Albă, Kremlinul reiau același obiectiv, dar cu o etichetă nouă. Nu mai zice „retragere”, ci „garanții de securitate pentru Rusia”. Nuanța e importantă pentru negocierile diplomatice, dar substanța rămâne aceeași: desecurizarea Europei Centrale și de Est în favoarea intereselor ruești.
Zelenski a fost explicit: nu cunoaște integral detaliile acestor pretenții actuale, dar semnele sunt deja vizibile. Totuși, a subliniat clar că orice retragere NATO din regiunea respectivă ar fi percepută de Aliință — și de oricine înțelege mecanismele de securitate — ca un semn de slăbiciune. Și dintr-un motiv: dacă NATO cade înapoi acum, sub presiunea rusă transmisă prin Trump, ce mai face o garanție de articol 5 pentru oricine din est?
Calcul politic la Washington și implicațiile pentru Kyiv
Divergența pe care o semnalează Zelenski cu privire la Trump nu e ostilitate, ci o observație dură asupra realității: administrația americana poate discuta cu Rusia pe probleme de securitate globală dintr-o perspectivă diferită de cea a unei țări care se află în starea de invadată.
„Președintele Trump și eu suntem de aceeași parte atunci când vorbim despre încetarea războiului rus, dar vedem instrumente diferite pentru a atinge acest scop”, a declarat Zelenski, într-un interviu pentru The Sun, pe 28 octombrie. El a făcut și o observație psihologică asupra lui Putin, susținând că o generație crescută în Uniunea Sovietică îl „simte” mai bine pe liderul rus — îi înțelege logica, fricile și minciunile în moduri pe care occidentalii pur și simplu nu o pot face.
Aspectul crucial e aici: dacă Statele Unite negociază o retragere a propriilor trupe din Europa pentru a „face loc” la o înțelegere cu Rusia, iar Rusia să-și asigure „garanții”, atunci Ucraina nu mai are putere de negociere. Negocierea devine bilaterală SUA-Rusia, nu trilaterală cu Ucraina in masă. Și într-o negocie SUA-Rusia pe fond de securitate, Ucraina e doar o variabilă, nu un participant egal.
Zelenski a menționat că a primit deja semnale din Statele Unite cu privire la o posibilă reducere a prezenței trupelor americane pe continentul european. Asta nu e speculație — e deja pe masă, pe Hartford House.
Poziția Ucrainei și calculul riscului
Ucraina nu se opune unei pacea, dar nu pe termenii pe care Rusia și posibil Statele Unite ar fi gata să le accepte. Zelenski a insistat că orice discuție cu privire la noua arhitectură de securitate trebuie să vină DUPĂ ce război se termină pe o bază care să nu demonteze complet capacitatea Alianței de a-și apăra membrii.
Dar aici intervine detaliul care complică totul: pe front, Ucraina se află într-o poziție militară mai bună decât oricând în ultimul an și jumătate. În octombrie singur, conform declarațiilor prezidențiale, Rusia a lansat peste 100 de rachete balistice asupra Kievului și regiunilor adiacente. Și totuși, Ucraina rezistă și, în unele sectoare, avanseaza.
Doar că această forță militară e condiționată de sprijinul extern — în particular, de capabilități de apărare aeriană, patrioți, sisteme de rachete. Și acolo e nodul: dacă Statele Unite reduc substanța ajutorului militar în schimbul unei negocieri cu Rusia care nu include Ucraina pe picior de egalitate, armele vor seaca, iar avantajul militar al Ucrainei se va evapora.
Zelenski a punctat deja că există „restricții semnificative” asupra aprovizionării cu sisteme de apărare aeriană, iar pachetele sunt întârziate. Asta nu e doar o problemă logistică — e o problemă de pârghii diplomatice. Cine controleaza fluxul de arme controleaza, indirect, cât de mult poate Ucraina să reziste la presiunea negocierilor.
Ce urmează și ce joacă pe tablă
În următoarele săptămâni, Europa trebuie să-și clareze propriile linii roșii. Capitalele europene au recunoscut că trebuie să cheltuiască mai mult pe apărare — o semnalizare pozitivă pe termen lung, dar insuficientă pe termen scurt dacă Ucraina pierde sprijinul american în mediul apropiat.
Calcul politic e simplu: Rusia specula că o administrație Trump va fi mai pragmatică, mai puțin ideologică, și mai interesată de „victorii” în negocieri decât o precedentă. Ceea ce Zelenski încearcă să comunice e că o victorie Rusiei în negocieri — o retragere NATO sau o slăbire a garanțiilor pentru estul european — nu e doar o problemă pentru Ucraina, ci pentru întregul sistem de securitate post-1990 al Europei.
Rămâne o întrebare deschisă: dacă Statele Unite pun pe masă o retragere tactică din Europa pentru a obține o înțelegere cu Rusia pe alte fronturi (China, Orientul Mijlociu), va fi Europa și Ucraina dispuse să plătească prețul? Sau va găsi Berlin, Varșovia și Bruxelles-ul o manieră de a-și asigura propria apărare, independent de Washington?
Răspunsul va defini nu doar soarta Ucrainei în următorii doi ani, ci și arcul securității europene pentru generația următoare.