Donald Trump a declarat miercuri seara că războiul cu Iranul se va încheia foarte curând, în timp ce Pentagon evaluează desfășurarea celei mai mari bombe non-nucleare din arsenalul american asupra infrastructurii iraniene.
Contextul acestor declarații e complex. Trump a afirmat că negociatorii americani nu știu exacte cu cine tratează la Teheran, fiindcă liderii iranieni au dispărut. Președintele a subliniat că operațiunile militare americane au devastat capacitatea de apărare a Iranului, transformând o forță militară dominantă în Orientul Mijlociu în adversar slab. Mai mult, Trump expect ca sfârșitul conflictului să ducă la prăbuşirea drastică a prețurilor petrolului și să elimine orice perspectivă de dezvoltare nucleară iraniană.
Devastarea militară iraniană, conform lui Trump
Trump a oferit în detaliu amploarea distrugerilor provocate de loviturile americane. Iranul avea inițial o flotă de 159 de nave militare, toate acum scufundate sau neoperaționale pe fundul oceanului. Pentru aviație, situația e similară: din 274 de avioane de vânătoare pe care le poseda Iranul, niciuna nu mai e operațională. Președintele american a declarat că aceste aeronave sunt acum împrăștiate în mici bucăți pe pistele de decolare iraniene.
Aceste cifrări semnificative ridică o întrebare. Dacă forța militară iraniană e cu adevărat atât de devastată, ce sens mai are escaladarea cu utilizarea GBU-43/B, bomba cu cea mai mare capacitate distructivă non-nucleară din lume? Trump a fost echivoc pe această temă, dar a sugerat clar că o reluare a operațiunilor militare ar putea fi comandată în orice moment.
Bomba masivă și scenariile de escaladare
Agenția CNN a raportat că administrația Trump ia în considerare desfășurarea GBU-43/B, o armă care cântărește 21.600 de kilograme și poate distruge structuri fortificate pe raze mari. Aceasta ar putea fi folosită împotriva instalațiilor nucleare iraniene sau a infrastructurii energetice considerate critice de Washington. Denumirea său în media americană, mama tuturor bombelor, reflectă capacitatea devastatoare a munițiilor.
Oficialii americani familiarizați cu planificarea militară au admis însă ceva crucial: rămâne neclar dacă această armă ar putea atinge efectiv obiectivele strategice ale SUA. Iranul și-a mutat multe instalații critice în locații subterane sau fortificate special pentru a rezista la bombardamente de mare anvergură. Utilizarea unei bombe atât de masive ar genera și o presiune internațională semnificativă, cu implicații diplomatice pe care Pentagon-ul le evaluate cu prudență.
Incertitudinea în negocieri și viitorul conflictului
Trump a exprimat o frustrare directă referitoare la negocieri. Dacă liderii iranieni s-au retras sau au dispărut, cu cine exact tratează administrația americană pentru a ajunge la o pace durabilă? Această întrebare sugerează că, pentru toată bravada lui Trump, realitatea pe teren e mai complicată decât declarațiile triumfaliste.
Promisiunea sa că prețurile petrolului se vor prăbuși după un acord cu Iranul depinde de context geopolitic mai larg: alianțele regionale, reacția Arabiei Saudite și a altor exportatori, interferența Rusiei și Chinei. Niciuna dintre aceste variabile nu e sub controlul direct american, iar Trump pare să subestimeze aceste complexități.
Ce urmează e incert, dar semnalele sunt contradictorii. Pe de o parte, Trump vorbește despre finalizare imminentă. Pe de altă parte, Pentagon evaluează scenarii de escaladare totală cu arme de distrugere în masă non-nucleară. Această dihotomie sugerează că, deși SUA a câștigat o confruntare militară directă, pacea rămâne departe și costul unui acord accept de toate părțile ar putea fi mult mai înalt decât speculațiile actuale.