În funcţie de provenienţă:
- substraturi preparate (pământuri horticole):include pământuri care înainte de a fi utilizate în cultura florilor sunt supuse unei pregătiri speciale, în această categorie intră: mraniţa care rezultă din fermentarea în 2 – 3 ani a gunoiului de grajd, de preferinţă de la bovine, particularităţi: au culoare închisă, pH uşor alcalin;
- substraturi bogate în elemente nutritive:au masa volumetrică cuprinsă între 0,4 – 0,7 tone/m3, utilizate în floricultură ca îngrăşământ şi component în amestecuri pentru plantele cultivate la ghivece.
Pământul de ţelină se obţine din brazde înierbate cu lucernă, trifoi şi eventual cu amestec de ierburi, brazde care se aşează în platforme şi se ţin 2 – 3 ani până când resturile vegetale se descompun, se mai adăugă apă sau must de bălegar.
Caracteristici: pământ greu, cu masa volumetrică cuprinsă între 0,9 – 1,2 t/m3, are aspect granulos, culoare neagră-cenusie şi cu pH neutru către alcalin utilizat pentru amestecuri grele.
Pământul de frunze rezultă din descompunerea frunzelor timp de 2 – 3 ani, frunze aşezate în platforme.
În funcţie de esenţele de la care provin, pH-ul poate fi acid sau mai apropiat de neutru (conifere – acid, foioase – neutru), nu se recomandă frunzele de la specii care conţin taninuri (nuc, stejar).
Caracteristici: pământuri uşoare, cu masa volumetrică de 0,2 – 0,4 tone/m3, conţinut scăzut în elemente nutritive, se utilizează în realizarea amestecurilor pentru plantele cultivate la ghivece îndeosebi pentru amestecuri uşoare şi de asemenea se foloseşte ca substrat pentru semănaturi.
Compostul rezultat din descompunerea aerobă a resturilor menajere, sunt bogate în elemente nutritive, au masa volumetrică de 0,5 – 0,8 t/m3 şi cu pH acid către neutru, folosit pentru amestecuri la plantele la ghivece şi uneori pentru fertilizare.
Substraturile organice naturale (pământuri naturale) – sunt substraturi care se găsesc în natură şi se pot folosi ca atare în cultura florilor:
Turba provine din zăcăminte naturale, din terenuri mlăştinoase unde a avut loc descompunerea anaerobă a vegetaţiei şi a nămolului, în România se găseşte la Vatra Dornei (Poiana Stampei), Huedin.
În funcţie de provenienţă, respectiv de adâncimea la care se află în zăcământ avem:
- turba neagră:turba care provine din straturile bazale ale depozitelor de turbă şi care prezintă un grad avansat de descompunere, are culoarea închisă (neagră), pH apropiat de neutru (6 – 7,2), masa volumetrică de 0,4 – 0,6 tone/m3, are capacitate bună de reţinere a apei şi se foloseşte ca amestec în substraturi sau ca substrat propriu-zis pentru anumite culturi floricole;
- turba roşie(blondă): este turba care provine din straturile superficiale, are structura fibroasă datorită descompunerii incomplete a vegetaţiei, pH între 3 – 5 (acid), masa volumetrică de 0,12 – 0,15 tone/m3, are capacitate bună de reţinere a apei, folosită ca substrat pentru plante acidofile, pentru îmbrăcarea suporţilor la plantele urcătoare de apartament care au cerinţe mai mari la umiditatea atmosferică, folosită pentru confecţionarea ghivecelor nutritive şi pentru pastile jiffy, ca substrat pentru culturile fără sol şi de asemenea şi pentru substraturile universale (un substrat cu puţine elemente nutritive);
- pământul de grădină:este pământul preluat de pe terenurile cultivate, cu condiţia ca pe aceste terenuri culturile să fie bine întreţinute, fără buruieni şi fără boli şi dăunători, are pH-ul apropiat de neutru (6,5 – 7,2), masa volumetrică de 0,8 – 1,2 tone/m3 şi cu conţinut în elemente nutritive mai ridicat, utilizat pentru realizarea amestecurilor grele la plantele de la ghivece;
- pământul de pădure:este pământul provenit din stratul superior al litierei pădurilor de foioase sau conifere, are pH variabil în funcţie de provenienţă: acid din pădurile de conifere, apropiat de neutru din pădurile de foioase, utilizat pentru prepararea amestecurilor şi ca substrat pentru semănaturi;
- pământul de ferigi:este pământul rezultat din descompunerea resturilor de la ferigi, are pH acid, este un sol uşor, se foloseşte ca substrat pentru ferigi la ghivece, orhidee şi bromelii;
- pământul de ericaceae:rezultat din descompunerea plantelor din familia Ericaceae (afin), are pH 3,5 – 4,5, masa volumetrică de 0,2 – 0,3 tone/m3, conţinut redus în elemente nutritive, folosit ca substrat pentru plante acidofile;
- pământul de scorbură:provine din descompunerea trunchiurilor de arbori, are pH cuprins între 3,5 – 4 – 6 – 6,5 în funcţie de specia de la care provine, masa volumetrică de 0,2 tone/m3 şi cu conţinut redus în elemente nutritive, utilizat ca substrat pentru plante acidofile şi pentru plante cu sistem radicular superficial;
- muşchiul vegetal:se foloseşte fie ca atare, fie tocat, de regulă în amestecuri de pământ cu scopul de a mări permeabilitatea şi higroscopicitatea substratului respectiv;
- rumeguşul:deşeuri de la industria de prelucrare a lemnului care pot fi folosite fie ca mulci pentru culturile floricole fie ca adaos în substraturi, în al doilea caz se foloseşte numai după ce a fost compostat 2 – 3 ani în platforme;
- scoarţa de copaci:se poate folosi tocată în primul rând cu statut de mulci şi poate avea şi caracter decorativ.
Substraturile organice de sinteză – sunt substraturi care provin în urma tehnologiilor specifice din industria chimică şi care pot avea utilizare şi în cultura florilor:
- polistirenul expandat (granule, fulgi) – styromull: este un material foarte uşor, aproape neutru din punct de vedere chimic şi cu capacitate de reţinere a apei foarte mică, folosit în amestec cu alte substraturi pentru înrădăcinarea butaşilor, ca substraturi pentru plante epifite, rolul acestui material fiind de a mări porozitatea;
- spumă de poliuretan:este un material cu pH neutru, cu masa volumetrică mică 12 – 15 kg/m3 şi cu capacitate mare de reţinere a apei, folosit în arta florală ca suport pentru florile tăiate dar se foloseşte şi în compoziţia amestecurilor pentru orhidee şi plante epifite;
- polimerii hidroabsorbanţi: reprezintă o categorie de materiale folosite fie ca substraturi (în acest caz sunt îmbogăţiţi cu îngrăşăminte şi substanţe stimulatoare) sau pot fi folosiţi şi ca materiale decorative în valorificarea florilor;
- bioelastan:este un produs obţinut din policlorură de vinil, se prezintă sub formă de ace de conifere, utilizat ca substrat în hidroculturi.
Substraturile minerale naturale:
- nisipul:se preferă nisipul grosier, pH-ul este neutru către alcalin, este un material relativ greu care se foloseşte pentru înrădăcinarea butaşilor, folosit în amestec pentru plantele cultivate la ghivece, pentru semănaturi, pentru stratificarea seminţelor şi a organelor subterane a geofitelor semirustice (Cana, Dahlia);
- pietrişul: indicat pentru realizarea drenurilor la vasele de cultură şi ca suport în culturile fără sol.
Substraturile minerale tratate:
- perlitul:provine din rocă vulcanică măcinată şi expandată la temperaturi de peste 10000C, este un material uşor, cu granulaţie de diferite dimensiuni şi cu utilizare ca substrat pentru înrădăcinarea butaşilor, în adaos se foloseşte la amestecurile de pământ şi ca suport în hidroculturi;
- vermiculitul:rezultă din măcinarea rocilor pe bază de silicaţi de Al şi Mg, roci calcinate la 10000C şi prelucrate sub formă de granule alungite, pH-ul variază între 6 – 9,5 dar care se poate corecta, este utilizat în alcătuirea substraturilor pentru orhidee şi bromelii;
- vata minerală:este unul din substraturile utilizate foarte mult, roci vulcanice 60%, roci calcaroase 20%, cocs 20%, amestecul respectiv se topeşte la peste 16000C şi se scurge sub formă de fibre, după răcire ia aspectul de vată, se utilizează la culturile fără sol;
- argila expandată:este argila granulată la peste 10000C, cu dimensiuni ale granulelor de 2 – 10 mm, porozitate bună, se foloseşte în culturi hidroponice, în amestec pentru mărirea porozităţii substratului la plantele cultivate la ghivece şi pentru acoperirea pământului de la suprafaţa ghivecelor.
Alte materiale folosite:
- cărbunele vegetal: rezultat din arderea incompletă a lemnului, se foloseşte sub formă de pulbere fină pentru pudrarea rănilor după lucrări şi operaţii în verde, granulele de cărbune pot fi folosite şi în substraturile de cultură pentru plantele la ghivece, pentru reglarea regimului hidric (la Colacasia);
- cărămida:pisată sau în bucăţi mai mari (pentru drum dar şi în amestecuri de pământ pentru cactuşi şi pentru plante cu frunze policrome)
- amestecurile de pământ:sunt reprezentate de combinate a 2 sau mai multe substraturi, proporţia dintre componente se stabileşte astfel încât substratul obţinut să corespundă din punct de vedere al pH-ului, al texturii, la asigurarea porozităţii corespunzătoare; alegerea componentelor din amestecuri se va face ţinând cont de particularităţile sistemului radicular, pentru specii de plante cu rădăcini groase, ramificate, cu capacitate mare de pătrundere se pot folosi amestecuri mai grele, la cele cu rădăcini delicate, fibroase, subţiri, se folosesc amestecuri uşoare; reţetele pentru substraturile mai grele sau mai uşoare, mai acide sau neutre pot fi diferite în funcţie de componentele pe care le are la dispoziţie cultivatorul.
Reţete pentru amestecuri grele:
- 2 părţi pământ de ţelină, o parte mraniţă, jumătate de nisip;
- 3 părţi pământ de ţelină, o parte pământ de frunze sau turbă, o parte mraniţă şi o parte nisip.
Reţete pentru substraturi mijlocii:
- 2 părţi mraniţă, o parte pământ de ţelină sau de grădină, jumătate de nisip;
- 2 părţi pământ de ţelină sau de grădină, 2 părţi pământ de frunze sau turbă, o parte nisip.
Reţete pentru substraturi uşoare:
- 2 părţi pământ de turbă sau pământ de frunze, o parte mraniţă, jumătate de nisip.
Pentru producătorii mari de culturi floricole, se folosesc în ultimii ani pământurile universale, primul şi cel mai utilizat este pământul de turbă cu pH corectat şi cu adaos de elemente nutritive în funcţie de vârsta plantelor şi de cerinţele faţă de elementele nutritive.
În ultimii ani s-au propus alte 2 tipuri de substrat: substraturi universale de tip EPS, turbă din Estonia cu 3 variante:
- EPS1 pentru seminţe şi repicaje;
- EPS2 îmbogăţită cu elemente nutritive pentru specii cu cerinţe medii la elementele nutritive;
- EPS3 cu conţinut mare de elemente nutritive;
- ECOMAGIC: substrat destinat pentru plante cultivate la ghivece, este fără turbă şi rezultat din fibră de cocos şi din humus de pădure.
Plantele floricole şi fertilizarea – dintre îngrăşămintele chimice:
Îngrăşămintele cu eliberare progresivă sunt îngrăşămintele organice de sinteză care provin din uree, se descompun în azot amoniacal pe durata a 2 – 3 luni în funcţie de pH-ul substratului, de umiditatea şi de activitatea microbiană de la nivelul substratului.
Îngrăşămintele granulate îmbrăcate cu o peliculă de diferite grosimi, peliculă alcătuită din materie organică degradabilă iar viteza de eliberare a elementelor nutritive din interiorul granulelor depinde de grosimea peliculei şi de compoziţia acesteia, denumiri comerciale: Osmocote şi Basacote.
Îngrăşămintele organice:
Faina de sânge rezultă în urma extragerii serului din sângele rămas de la abatoare şi din industria cărnii, partea rămasă se usucă, se dezinfectează se corectează pH-ul şi se foloseşte ca îngrăşământ pentru orhidee, bogată în azot;
Faina de carne rezultă din industria cărnii, carnea se dezinfectează, se fierbe, se usucă şi se macină, este bogată în azot şi fosfor, folosită pentru fertilizare la orhidee şi bromelii;
Faina de peşte; Resturile – se usucă şi se macină, bogate în fosfor, azot calciu şi se folosesc ca îngrăşăminte pentru plante cu frunze policrome şi orhidee;
Gunoiul de grajd folosit pentru fertilizarea de bază la culturile floricole din câmp dar se va ţine cont de sensibilitatea anumitor specii la acest tip de fertilizare, nu se recomandă la bulboase şi la Callistephus;
Mraniţa este unul din cele mai utilizate îngrăşăminte organice în floricultură;
Urina şi mustul de gunoi de grajd – îngrăşăminte care se folosesc în diluţii: 1:10, 1:20;
Gunoiul de pasăre – cea mai bună utilizare este sub formă de macerat în diluţii de 1:10, 1:20; cu astfel de îngrăşăminte se fertilizează culturile din solul serei: Cala, Alstroemeria, Anthurium;
Composturile; îngrăşămintele verzi.
Cerinţele plantelor floricole faţă de îngrăşăminte diferă în funcţie de vârsta plantelor (cantităţi maxime la plantele mature, cantităţi diminuate la jumătate la plantele tinere).
Faza de vegetaţie – cerinţe mari la creşterea vegetativă, la formarea tijelor şi mugurilor floriferi.
În funcţie de ritmul de creştere la plantele care cresc mai repede se administrează îngrăşăminte uşor solubile şi în reprize mai dese iar la plantele cu creştere mai lentă se administrează îngrăşăminte greu solubile;
În funcţie de organul de decor – în cazul plantelor floricole decorative prin frunze se administrează în cantităţi mai mari îngrăşăminte pe bază de azot iar la plantele decorative prin flori se administrează îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu;
În funcţie de anotimp se administrează cantităţi mai mari de îngrăşăminte vara, în timpul iernii la plantele din spaţiile protejate cu vegetaţie continuă se pot sista fertilizările sau se administrează în cantităţi mai mici;
În funcţie de substrat în cazul solurilor lutoase şi cu activitate microbiană intensă se administrează cantităţi mai mari de îngrăşăminte, la celelalte tipuri de sol se administrează în funcţie de specie.