Reguli la fertilizarea plantelor floricole – se fertilizează numai plante sănătoase şi aflate în vegetaţie, se evită fertilizarea la plantele bolnave, la plantele ţinute în temperaturi scăzute, la plantele aflate în repaos, nu se fertilizează imediat după repicat şi după plantat sau transplantat, cantităţile de îngrăşământ vor fi stabilite pe bază de analiză chimică iar alegerea îngrăşămintelor va ţine cont de factorii enumeraţi (de preferinţele plantelor, de pH, de destinaţia culturii).
Fertilizarea culturilor floricole din câmp – la fertilizarea de bază se administrează gunoi de grajd semifermentat, 20 – 80 t/ha sau mraniţă 20 – 30 t/ha (la plantele sensibile la gunoiul de grajd nefermentat – bulboase, Callistephus).
Îngrăşămintele organice vor fi asociate şi cu îngrăşăminte chimice: P – 40 – 60 kg/ha substanţa activă pentru plante anuale, 60 – 80 kg/ha pentru plante perene; K – 100 – 120 kg/ha substanţă activă la plante anuale, 120 – 150 la plante perene; N – 80 – 150 kg/ha substanţă activă pe parcursul vegetaţiei şi înainte de vegetaţie.
Fertilizările faziale se fac în mai multe etape în funcţie de specie şi de fenofaze, este recomandat să se administreze doze mici la intervale scurte.
Posibilităţile de fertilizare faziale – îngrăşăminte solide prin împrăştiere pe sol sau pot fi făcute soluţii cu administrare la nivelul substratului.
Atunci când se fac soluţii cu macroelemente, acestea trebuie să se încadreze între 0,2 – 0,3%, concentraţia rezultată este de 0,5%, atunci când se administrează îngrăşăminte solide prin împrăştiere, la metrul pătrat se pot administra 10 – 20 g azotat de amoniu, 10 – 15 g superfosfat, 5 – 6 g KCl.
Îngrăşămintele chimice pot fi asociate şi cu îngrăşăminte organice, respectiv se poate folosi mraniţă – 2 – 3 kg la metrul pătrat, must de bălegar diluţii de 1:10, 1:15 sau suspensii de macerat de gunoi de pasăre 1:10, 1:15 diluţie (8 – 10 l de diluţie la metrul pătrat).
Pot fi administrate şi îngrăşăminte chimice extraradicular prin pulverizare; se va respecta concentraţia indicată de producător.
Fertilizările plantelor floricole din solul serei – fertilizarea de bază se realizează odată cu pregătirea substratului după desfiinţarea culturilor, în general cantităţile de îngrăşământ util în sere sunt mai mari: pentru plantele cu consum mare de îngrăşăminte (Dianthus, Chrysanthemum) se pot administra cantităţi mai mari de îngrăşăminte – 200 – 260 mg la 100 g substrat.
Doze orientative: la 1 ha de seră – mraniţă 80 – 100 tone, gunoi semifermentat 100 – 150 tone, turbă neagră 100 – 200 tone, superfosfat 400 – 600 kg, K2SO4 250 – 300 kg, MgSO4 100 – 150 kg.
Fertilizările faziale ca şi la culturile de câmp pot fi radiculare şi extraradiculare, cele radiculare – îngrăşăminte solide prin împrăştiere pe sol, aproximativ 40 – 80 g îngrăşăminte complexe la metrul pătrat.
Îngrăşămintele chimice lichide sub formă de soluţii în concentraţii de 0,2 – 0,3% rezultă 0,4 – 0,5% la plantele cu cerinţe mai mari (Dianthus şi Chrisanthemum).
Îngrăşămintele organice: mraniţă 2 – 3 kg/m2; suspensii de gunoi de pasăre diluţii 1:10, 1:20, must de bălegar 1:10, 1:20 diluţii.
Fertilizările extraradiculare se fac prin pulverizări pe frunze respectând concentraţiile stabilite de producători.
Fertilizările plantelor floricole la ghivece – majoritatea plantelor cultivate la ghivece se caracterizează prin vegetaţie continuă dar fertilizarea este de preferat să se facă de la începutul primăverii până la începutul iernii următoare, dozele cele mai mari vara.
Fertilizarea fazială se poate face la 2 săptămâni sau la o lună, la cele cu consum mai mic fertilizările pot fi făcute şi la 6 – 8 săptămâni.
Pentru fertilizare se folosesc de obicei îngrăşămintele chimice, îngrăşămintele organice, mraniţa, composturile, fiind administrate la pregătirea amestecurilor.
Radicular se pot folosi îngrăşăminte pudră sau granule administrate ca atare pe substrat sau făcute soluţii şi administrate sub această formă.
Se recomandă concentraţii de îngrăşăminte în medie de 0,1 – 0,2%, la un ghiveci obişnuit cu un volum de 1 – 1,5 kg se administrează la o fertilizare aproximativ 150 – 200 ml de soluţie fertilizantă.
Folosirea batoanelor cu diferite compoziţii de fertilizatori care se introduc în poziţie verticală în ghivece către marginea ghiveciului astfel încât să nu intre în contact direct cu rădăcinile plantelor (produc arsuri), ele se dizolvă în timp şi eliberează substanţe nutritive.
Fertilizarea cu îngrăşăminte concentrate valorificate sub formă de flacoane, fie pentru fertilizări radiculare, fie pentru fertilizări foliare (se respectă concentraţia indicată de producător).
Culturile fără sol – acest termen include toate sistemele de cultură care nu folosesc solul ca substrat de înrădăcinare.
Clasificarea sistemelor de cultură fără sol se poate face după tipul de substrat folosit, după principiul alimentării cu soluţii nutritive a plantelor, după modalităţile în care soluţiile nutritive vin în contact cu rădăcinile plantelor, cea mai folosită clasificare este cea după tipul de substrat:
- substrat – apă cu soluţie nutritivă – cultură hidroponică;
- atunci când rădăcinile plantelor rămân în aer şi sunt pulverizate intermitent cu soluţii nutritive, tipul de cultură se numeşte aeroponică;
- pe substrat solid atunci când pentru susţinerea rădăcinilor se folosesc substraturi solide fie de natură organică (turbă, fibră de cocos, scoarţă de copac sau rumeguş) fie substrat mineral (nisip, pietriş, tufuri vulcanice, zgură) fie vată minerală.
Cultura pe vată minerală – este una din metodele cu cea mai largă utilizare, cu rezultate foarte bune la garoafe, Gerbera, crizanteme, trandafir.
Pentru realizarea culturilor pe vată minerală se folosesc sere betonate sau cu pământ bine tasat şi acoperit cu folii rezistente, impermeabile.
Saltelele sunt îmbrăcate în folie şi se pregătesc înainte de utilizare astfel: se practică orificii la partea superioară, la distanţele corespunzătoare distanţelor de plantare, în funcţie de specie se fac tăieturi şi orificii la partea inferioară pentru a asigura scurgerea surplusului de apă.
Înainte de prima folosire saltelele sunt îmbibate cu apă şi soluţii nutritive, aşezarea saltelelor se face de-a lungul traveilor păstrând o alee de acces pe mijlocul traveii, la partea de jos, pe sol sau pe placa betonată se aşează plăci de polistiren, eventual cu reţele prin care circulă apa caldă cu scopul încălzirii substratului de vată minerală.
Lucrări de îngrijire: fertilizarea şi irigarea se face în sistem de irigare prin picurare, atât fertilizarea cât şi irigarea se fac în sistem controlat.
Stabilirea temperaturii la nivelul substratului se va realiza şi se va regla în funcţie de cerinţele plantelor, saltelele folosite pentru astfel de culturi pot fi folosite la mai multe cicluri de producţie fiind uşoară dezinfectarea lor.
Cultura aeroponică – pentru astfel de culturi plantele floricole pot fi aşezate pe verticală sau pe orizontală şi se bazează pe administrarea apei cu elemente nutritive prin pulverizare fină pe rădăcini, rădăcinile plantelor fiind lăsate libere în tuburi prin care se pulverizează apa şi soluţiile nutritive de sus în jos sau din lateral.
Culturile fără sol ca variante ale hidroculturii pot fi instalate în bacuri sau în containere, rădăcinile plantelor fiind scăldate permanent în apă şi soluţii fertilizante, de regulă soluţiile sunt recirculate şi reîmprospătate.
