Salvia este o plantă perenă și, ca urmare, trebuie cultivată în afara asolamentului, putând fi menținută în cultură chiar și 10 ani. Cele mai bune premergătoare pentru salvie sunt leguminoasele pentru boabe, borceagurile, cerealele păioase sau alte culturi fertilizate cu gunoi de grajd. La rândul ei, salvia este bună premergătoare pentru plantele prășitoare sau pentru plantele de nutreț. Se recomandă să revină pe același teren după 8-9 ani.
Administrarea îngrășămintelor
Se recomandă ca, la înființarea culturii, să fie aplicat gunoi de grajd, în doze de 30-35 t/ha, bine fermentat, care va fi incorporat sub arătura adâncă. Anual se poate fertiliza cu doze moderate de îngrășăminte de tipul mraniței sau compostului, în doze de 10 t/ha. Pot fi utilizați și biofertilizanți foliari, precum „Azotofertil” (produs de „Antibiotice” Iași), în doze de 10 litri/ha.
Lucrările solului
După cereale păioase sau după leguminoase care se recoltează devreme se va executa un dezmiriștit, după care se va ara adânc la 25-30 de cm, cu plugul în agregat cu o grapă stelată. Arătura va fi lucrată până în toamnă, prin grăpări repetate. După premergătoare târzii se va discui, apoi va fi executată arătura adâncă. Dacă cultura urmează să fie înființată în toamnă, atunci înainte de semănat solul va fi foarte bine mărunțit și nivelat cu grapa cu discuri în agregat cu o grapă reglabilă și bară nivelatoare. În cazul în care semănatul sau plantatul vor fi efectuate în primăvară, atunci, solul poate fi lăsat în brazdă crudă peste iarnă și va fi pregătit înainte de înființarea culturii, cu o grapă cu discuri și apoi cu un combinator.
Sămânța și semănatul (plantatul)
Cultura de salvie poate fi înființată prin semănat direct în câmp sau prin răsad, fie toamna, fie primăvara. Sămânța utilizată pentru înființarea culturii trebuie să fie sănătoasă, să fie produsă pe loturi semincere cultivate în sistem ecologic, să fie certificată și să provină din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierde foarte ușor. Este recomandat în cultură soiul „De Răsmirești”. Puritatea fizică a semințelor trebuie să fie de minimum 85%, iar germinația de minimum 50%.
Semănatul se va efectua cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru semințe mici și cu limitatoare de adâncime atașate la brăzdare. Norma de sămânță trebuie să fie de 10-12 kg/ha, iar adâncimea de semănat de 3-4 cm. Semințele pot fi amestecate cu nisip, cenușă, rumeguș sau semințele unei plante indicator (salată) pentru o distribuire cât mai uniformă. Distanța între rânduri recomandată este de 50-62,5 cm, iar densitatea optimă este de 9-10 plante/m². Planta indicatoare răsare mai repede și permite începerea lucrărilor de prășit mai devreme.
Răsadurile pot fi obținute în straturi reci, în vară pentru plantările de toamnă sau în răsadnițe pentru plantarea din primăvară. Semănatul în straturile reci va fi efectuat în luna iulie, folosind 1,5-2 kg de sămânță, iar suprafața necesară pentru înființarea unui hectar de cultură este de 150 m². Pentru răsadnițele calde se va semăna în luna februarie, folosind aceeași tehnică ca și în cazul straturilor reci. Pentru a fi grăbită încolțirea, este recomandată umectarea semințelor timp de 24 de ore, în apă la 18-20°C (Fl. Crăciun și colab., 1977). La plantare, răsadul trebuie să fie sănătos, cu rădăcini bine dezvoltate, cu 3-4 frunze. Plantarea poate fi efectuată semimecanizat sau manual, pe suprafețe mai restrânse.
Lucrările de îngrijire
În cazul culturilor înființate prin semănare directă în câmp, după răsărit, atunci când sunt vizibile rândurile pot fi executate prașile și pliviri pe rând, pentru distrugerea buruienilor. După răsărirea plantelor, trebuie executate pliviri pe rând pentru îndepărtarea plantelor indicatoare și pentru distrugerea buruienilor. În cazul înființării culturii prin răsaduri, printre lucrările de îngrijire este inclusă și completarea golurilor, alături de prașile și pliviri, ori de câte ori este necesar.
Începând cu anul al doilea de cultură, se recomandă tăierea lăstarilor care lignifică, pentru întinerirea culturii; lucrarea conduce la creșterea producției de frunze și a dimensiunilor acestora (E. Păun, 1988).
Combaterea bolilor (rugină, făinare) se realizează prin măsuri preventive de igienă culturală și prin stropiri în vegetație cu produse pe bază de cupru (zeamă bordeleză în concentrație de 1%) sau sulf muiabil (în concentrație de 0,4%).
Recoltarea
Dacă pentru extragerea uleiului volatil va fi folosită herba, atunci aceasta trebuie să fie recoltată în faza de înflorire. Dacă uleiul volatil este extras din frunze și lăstari, atunci recoltarea trebuie să se execute în faza de butonizare. Recoltarea frunzelor poate fi realizată manual, frunză cu frunză, sau prin tăiere cu cuțitul sau foarfeca. Lăstarii sunt tăiați cu secera, iar plantele întregi sunt recoltate cu mașina de recoltat furaje, cu masa de tăiere reglată la înălțimea de 15 cm de sol (E. Păun, 1988).
Trebuie să se recolteze în miezul zilei, între orele 10 și 14, pe timp însorit și călduros, fără vânt, rouă sau ceață, iar frunzele trebuie să fie zvântate pentru a avea conținutul maxim de ulei volatil. Uscarea materialului vegetal se va realiza la umbră, în șoproane, poduri sau prin uscare artificială, la temperaturi de maximum 35°C. Randamentul de uscare este de 4:1.
Producția de frunze uscate, în anul I de cultură, poate fi de 300-600 kg/ha, iar în anii următori de 600-1200 kg/ha. La herba uscată pot fi realizate producții de 2000-3000 kg/ha.
Distilarea
Obținerea pe cale industrială a uleiului volatil este realizată prin distilarea plantelor întregi, imediat după recoltare, cu ajutorul cazanelor cu abur direct (E. Păun, 1988). Durata distilării este de circa o oră pentru plantele uscate sau în jur de două ore la materialul vegetal proaspăt. Uleiul extras și decantat, pentru eliminarea apei, va fi pus spre păstrare și transportat în butoaie inoxidabile, care vor fi depozitate în încăperi răcoroase, ferite de foc (E. Păun, 1998).
