Cum să Prepari Compostul Ideal pentru Ciuperci – Tehnici Testate pentru Culturi Productive!

În compoziţia substratului de cultură se pot folosi ca materii prime: gunoiul de cabaline, gunoiul de bovine, gunoiul de păsări şi paiele de grâu. Materiile auxiliare sunt: colţii de malţ (de la fabricile de bere), ureea, superfosfatul, sulfatul de amoniu şi ipsosul. Pentru pregătirea amestecului de acoperire sunt necesare: turbă neagră, turbă roşie şi nisip de râu.

Gunoiul de cabaline trebuie să fie proaspăt (maxim 7-10 zile) şi să conţină 70% paie şi 30% dejecţii solide. Se recomandă gunoiul care provine de la caii care au fost hrăniţi şi cu ovăz.

Gunoiul de bovine proaspăt se poate folosi în amestec cu gunoiul de păsări şi paie, în proporţie de 3:2:5. Este de preferat gunoiul provenit de la tineretul bovin.

Gunoiul de păsări se foloseşte frecvent la prepararea compostului în proporţie de 5-10%. Se poate folosi gunoiul pe suport solid (coji de floarea soarelui, pleavă, paie tocate) cu o vechime de cel mult 3 luni.

Paiele utilizate trebuie să fie de grâu şi să provină din recolta anului precedent sau în curs, să aibă culoare galben-aurie, să nu fie mucegăite şi să provină din culturi neîmburuienate.

1.8. Pregătirea compostului

În funcţie de posibilităţile de procurare a materialelor se poate pregăti un compost clasic, format în principal din gunoi de cabaline sau un compost “sintetic”, în care gunoiul de cabaline se înlocuieşte cu paie de grâu şi gunoi de păsări.

În tabelul 1.2 se prezintă compoziţia celor două tipuri de substrat, cantităţile fiind calculate pentru o suprafaţă de 100 m de cultură, fiind necesare, în acest caz, 10 t de compost (100 kg/m).

Tabelul 1.2.

Componente necesare pentru pregătirea compostului natural

şi „sintetic” la ciuperca albă (10 t)

(după Partenie şi Bănică, 1983)

Componente	Unitatea de măsură	Compost natural		Compost sintetic
		umed	uscat	umed	uscat
Gunoi de cabaline	tone	7,0	4,0	–	–
Paie de grâu	tone	1,5	0,8	7,2	4,0
Gunoi de păsări	tone	1,2	0,8	2,0	1,2
Colţ de malţ (borhot)	kg	120	120	400	400
Uree	kg	60	60	80	80
Superfosfat simplu	kg	60	60	60	60
Ipsos	kg	250	250	250	250

Pregătirea compostului se face pe platforme betonate, pentru ca să se poată asigura o igienă corespunzătoare, de preferinţă acoperite, în felul acesta compostul fiind ferit de intemperii (în special de precipitaţii) în timpul preparării.

Substratul pentru cultura ciupercii albe necesită o preparare specială (compostare), deosebit de complexă, care printr-o serie de procese fizice, chimice şi microbiologice asigură structura, compoziţia chimică şi flora microbiană favorabile creşterii şi nutriţiei miceliului ciupercii.

La început, după asigurarea uniformizării compoziţiei (umectare, amestecarea componentelor) începe un proces foarte activ de fermentaţie a materialului organic, ca urmare a înmulţirii bacteriilor aerobe, termofile care rezistă până la 60-70°C. Aceste bacterii folosesc glucidele simple şi substanţele azotoase solubile (cu degajare de amoniac) în urma cărora se crează un mediu nefavorabil microorganismelor concurente; temperaturile ridicate contribuie la caramelizarea hidraţilor de carbon şi astfel paiele devin casante (se rup uşor).

În ultima parte a procesului de compostare bacteriile termofile cedează suportul ciupercilor inferioare (Actynomicete) care atacă poliglucidele (celuloza, hemiceluloza, lignina) pregătind substanţele necesare nutriţiei miceliului ciupercii cultivate. Apariţia acestora este marcată de formarea unor zone cu puncte albicioase, mai ales spre marginile platformei care sunt aerisite mai bine.

În ultima fază, pasteurizare şi condiţionare, sub influenţa temperaturilor de 58-60°C, la început, are loc o dezinfecţie (distrugerea ciupercilor, bacteriilor concurente şi a dăunătorilor – (nematozi, acarieni) apoi la temperaturi de 50°C şi 35°C are loc stimularea activităţii microorganismelor utile.

De calitatea materialelor folosite şi desfăşurarea procesului de compostare depinde în foarte mare măsură reuşita culturii ciupercii albe.

Ca urmare pregătirea compostului se realizează în trei faze distincte: umectarea şi compostarea anaerobă, compostarea aerobă şi pasteurizarea.

Faza I. Umectarea şi compostarea anaerobă constă în umectarea paielor timp de 1-2 zile în bazine cu apă, pe platforme betonate sau pe folie de plastic unde, paiele se îmbibă cu apă, prin udări repetate, pentru ca în final umiditatea acestora să fie de 72-75%.

Componentele (gunoiul de cabaline, paiele şi gunoiul de păsări) se aşează în straturi succesive de 30-40 cm grosime fiecare şi se tasează până scad la jumătate.  Pe măsură ce se aşează componentele în straturi acestea se şi udă cu apă, până la saturaţie, pentru a se realiza umiditatea necesară. Se formează o platformă de 3-4 m lăţime, 2 m înălţime şi lungimea în funcţie de cantitatea de compost (fig. 1.3). Deasupra platformei se administrează ureea (3-5 kg la tona de compost) apoi se udă. Mustul ce se scurge din platformă se colectează şi se recirculă (se udă cu el platforma de compost). Compostarea anaerobă are rolul de a declanşa fermentaţia şi durează 8-10 zile.

În ziua a 5-a se face o întoarcere pentru omogenizarea componentelor şi dacă nu sunt suficient de ude se adaugă apă (sau must).

Faza I-a se consideră terminată atunci când paiele nu mai absorb apă şi compostul degajă un miros puternic de amoniac.

Faza a II-a. Compostarea aerobă durează 10-12 zile. Compostul se ia din platforma de descompunere anaerobă şi se aşează în platforme de 1,6-1,8 m lăţime şi 1,8-2,0 m înălţime. Compostul se aşează afânat (prin scuturare cu furca), fără a se tasa, pentru a se crea condiţii de descompunere aerobă. Pe parcursul perioadei de descompunere aerobă, se execută 3-4 întoarceri, la interval de 2-4 zile, în funcţie de condiţiile din mediul exterior. Astfel când temperaturile sunt ridicate (vara) întoarcerile se execută după un interval de timp mai scăzut (2-3 zile) iar în perioadele reci, după 3-4 zile. Practic compostul se întoarce când temperatura în platformă se ridică la 68-70°C. În felul acesta sunt evitate temperaturile mai ridicate (75°C) care determină descompunerea hidraţilor de carbon şi deprecierea calităţii compostului.

Întoarcerea compostului se execută manual, cu furca, iar pentru cantităţi mari se poate folosi maşina de împrăştiat gunoi (MIG-5) sau maşina de preparat compost (MPC-1,8) pentru ciupercăriile industriale.

Pe parcursul executării întoarcerilor se aplică amendamentele şi îngrăşămintele chimice (tabelul 1.3). De asemenea la prima întoarcere şi eventual la a doua, dacă este nevoie, se mai poate aplica apă sau must de gunoi de grajd, pentru asigurarea unei umidităţi corespunzătoare.

Tabelul 1.3

Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor (kg) pentru o tonă de compost (după Mateescu, 1996)

Specificare	Ipsos	Superfosfat	Sulfat de amoniu	Uree
Aşezare	5	–	–	3*
Întorsul I	5	–	–	–
Întorsul II	5	–	4	–
Întorsul III	5	3	3-4	–
Întorsul IV	5	3-4	–	–
Total	25	6-7	7-8	3*

* Prima parte (3-5 kg) din doza de 6 sau 8 kg se aplică la faza I

În cazul în care întoarcerea componentelor se execută manual se va proceda în aşa fel încât, compostul din exteriorul platformei să fie aşezat în mijlocul noii platforme şi cel din interior la exterior, pentru a se realiza condiţii cât mai uniforme pentru descompunere (fig. 1.4).

Fig. 1.4. Aşezarea şi întoarcerea compostului în faza de descompunere aerobă

În faza de descompunere aerobă, după fiecare întoarcere platformele se stropesc cu soluţii de Carbetox 0,3-0,4%, pentru combaterea musculiţelor.

Faza a III-a. Pasteurizarea compostului. După ce compostul a parcurs fazele de descompunere anaerobă şi cea aerobă este supus unui tratament termic. În sistemul clasic şi semiintensiv, compostul este pasteurizat natural (sub influenţa temperaturii proprii) iar în sistemul intensiv de cultură se execută o pasteurizare “artificială”, cu aport suplimentar de căldură prin aburire.

Pasteurizarea naturală. În ziua a 12-a de compostare aerobă, compostul se aşează pe un grătar de lemn, în formă de scoc (capre), de 40-50 cm înălţime, formând o platformă de 1,4-1,5 m lăţime şi 1,5-1,8 m înălţime. Pe măsură ce se formează platforma se realizează coşuri de aerisire, prin aşezarea unor tuburi (cu un capăt pe grătar) care se scot cu grijă după ce s-a pus compostul în jurul lor (distanţa dintre gurile de aerisire este de 1-1,5 m).

Când în compost temperatura ajunge la 50-55°C, se acoperă platforma cu folie de polietilenă, lăsând libere gurile de aerisire. Platforma se lasă acoperită timp de 48 ore. În acest interval se verifică temperatura. Dacă aceasta tinde să crească peste 60°C se descoperă şi dacă nu scade , se mai face o întoarcere, aşezându-se din nou pentru pasteurizare. După cele două zile de pasteurizare temperatura în compost trebuie să aibă tendinţa de coborâre spre 50°C. In acest caz pregătirea compostului se consideră terminată.

Pasteurizarea artificială se execută în camerele pentru cultură, după introducerea compostului în cazul sistemului monozonal sau în încăperi speciale (tunele de pasteurizare) la sistemul de cultură multizonal.

În cadrul sistemului monozonal pasteurizarea se realizează prin urcarea temperaturii în atmosferă, cu ajutorul aburului, până la 50-52°C şi 52-54°C în compost, urmată apoi de menţinerea temperaturii în compost la 56-58°C timp de maxim 24 ore, după care temperatura se reduce treptat cu câte 2°C la interval de 6 ore, până când se ajunge la o temperatură de 26°C în compost. În acest caz pasteurizarea durează 7-8 zile şi comportă costuri foarte mari ale energiei termice.

La sistemul  de cultură multizonal, pasteurizarea se execută în încăperi special amenajate, având un volum de 9 ori mai redus decît cel al spaţiului de producţie, asigurându-se astfel pentru această operaţie o eficienţă mult mai ridicată comparativ cu sistemul de cultură monozonal, mai ales datorită economiei de energie termica.

             Calitatea compostului după pasteurizare. După faza de pasteurizare se apreciază calitatea compostului după următoarele caracteristici:

 – culoarea trebuie să fie cafeniu-deschisă, cu pete albicioase   datorate   actinomicetelor răspândite în compost;

 –  paiele  se rup uşor;

 –  nu se mai simte mirosul de amoniac, compostul având miros de pâine coaptă;

– umiditatea 65-68% (strâns în mână compostul umezeşte palma fără să picure apă printre degete);

– azotul total: 1,8-2,2%; potasiul: 1,2-1,5%; fosforul: 0,7-1,0%;

– pH = 7,2-7,4.

1.9. Introducerea compostului şi instalarea culturii

Compostul, după pasteurizare, se introduce în spaţiul de cultură (în prealabil dezinfectat) şi se aşează în lăzi, saci, biloane, straturi sau stelaje suprapuse.

În ciupercăriile industriale aşezarea compostului se face pe paturi de scândură etajate pe 3-6 nivele (la sistemul monozonal) sau în lăzi de lemn cu dimensiunile de 180 x 120/20 cm, cu picioare de 25-30 cm, pentru suprapunere (la sistemul bizonal şi plurizonal), fiind uşor de transportat cu electrostivuitoarele.

Fig.1.5.Cultura de ciuperci în saci de polietilenă

         Aşezarea compostului în saci. Se folosesc saci de polietilenă, cu diametrul de 40-50 cm şi lungimea de 60-70 cm, în care se introduce 25-30 kg de compost. Pentru confecţionarea sacilor se foloseşte folie de polietilenă transparentă, cu grosimea de 0,08-0,1 mm; dintr-un kg de polietilenă rezultă 30-40 bucăţi (fig. 1.5).

Sacii pot fi dispuşi direct pe pardoseală sau pentru folosirea mai intensivă a spaţiului de cultură, pe stelaje metalice. În felul acesta se elimină materialul lemnos din ciupercării, care din cauza umidităţii ridicate are o durată de folosire scăzută şi în ciupercăriile cu sistem clasic de cultură, unde nu se practică dezinfecţia termică cu abur, constituie o posibilă sursă de transmitere a bolilor şi dăunătorilor de la un ciclu de cultură la altul.

Metoda de cultură în saci prezintă şi avantajul unei manipulări uşoare pentru introducerea şi scoaterea compostului din spaţiul de cultură.

Aşezarea compostului în lăzi. Se folosesc lăzi P.V.C. sau din lemn de diferite dimensiuni.

Lăzile din lemn se tapetează cu folie de polietilenă pentru a preveni putrezirea  rapidă a materialului lemnos şi a le prelungi astfel  durata de exploatare. Compostul se aşează într-un strat de 15-16 cm în lăzi PVC şi 20-25 cm în lăzile de lemn (fig.1.6). Această metodă permite aşezarea suprapusă a lăzilor în formă de şah şi astfel o exploatare mai intensivă a spaţiului de cultură.

Aşezarea în straturi, se foloseşte atât în sistemul clasic de cultură (în sere) cât şi în sistemul semiintensiv şi cel intensiv. În sere se realizează straturi simple, aşezate direct pe sol, dispuse pe lungimea traveei. Pe o travee de 3,2 m lăţime se amplasează două straturi, cu lăţimea de 100 cm, lăsându-se poteci de acces de 40 cm, lângă registrele de încălzire şi între straturi. Grosimea stratului trebuie să fie de 20 cm în perioada caldă şi poate ajunge până la 25 cm în perioada de toamnă-iarnă.

În ciupercăriile amenajate straturile pot fi dispuse etajat, pe poliţele stelajelor. Stelajele pot avea dimensiuni diferite, în funcţie de configuraţia spaţiului existent. Stelajele, cel mai mult utilizate, au lăţimea de 1,4 m, înălţimea scândurilor laterale de 20 cm iar distanţa între stelaje de 60-70 cm.

Aşezarea în biloane se practică în sistemele clasice de cultură a ciupercilor. Biloanele au lăţimea la bază de 50 cm, în partea superioară 20 cm iar înălţimea de 35 cm.

În spaţiile mai reci sau în cele relativ uscate biloanele pot avea dimensiuni mai mari (70/30/50 cm). Biloanele se pot modela cu ajutorul unor tipare de scândură, având formă de prisme trapezoidale în care se aşează compostul, se tasează, apoi prin răsturnare, se golesc la locul de cultură. Pentru a preveni împrăştierea compostului acesta se aşează în tipare, în straturi succesive fiecare strat tasându-se uşor cu o scândură. Biloanele pot fi dispuse câte unul, perechi sau chiar câte 3 alăturate, cu distanţe de 50-60 cm.

Indiferent de modul de aşezare, necesarul de compost este de aproximativ 100 kg/m.

Însămânţarea şi incubaţia miceliului. Pentru însămânţarea substratului se foloseşte miceliu granular, produs în condiţii sterile, după o tehnologie specifică în laboratoarele de producere a miceliului. Miceliul se livrează în pungi de polietilenă de 500-1000 g. Păstrarea se poate face o perioadă scurtă într-un spaţiu răcoros (pivniţă). Pentru o perioadă mai lungă păstrarea este posibilă, în camere frigorifice, la o temperatură de +1….+3°C. În acest caz înainte de a fi folosit la însămânţare miceliul se va aduce lent la o temperatură de 24-25°C.

Miceliul pentru cultura ciupercilor se produce în laboratoare specializate, care trebuie să respecte regulile şi normele tehnice specifice privind producerea, controlul şi certificarea calităţii materialului de înmulţire pentru ciupercile comestibile cultivate, comercializat pe teritoriul României, prevăzute în Ordinul 564/2003, Anexa 8.

Se precizează faptul că miceliul comercial reprezintă un preparat biologic obţinut în condiţii sterile de laborator şi este destinat, în urma creşterii în substratul de cultură , producţiei de ciuperci comestibile şi păstrează caracterele genetice specifice tulpinii însămînţate. Se realizează de regulă, pe suport de creştere din boabe de cereale (grâu, orz, secară, mei), se livrează în pungi de 1-10 kg şi constituie material de înmulţire din categoria certificat.

Conform reglementărilor în vigoare, în vederea înregistrării laboratoarelor de producere a miceliului se verifică de către cei în drept, starea constructivă şi vecinătăţile, asigurarea utilităţilor (apa curentă, canalizare, energia electrică, gaze, climatizarea în spaţiile de lucru), separarea distinctă a zonelor de lucru (zona nesterilă si zona sterilă), modul de compartimentare care să permită desfăşurarea fluxului tehnologic specific. Laboratoarele trebuie să corespundă şi din punct de vedere al dotărilor cu aparatura specifică: autoclave verticale (cu foc-gaze sau electrice) sau orizontale cu două capace, pentru sterilizarea recipienţilor cu suport granulat pentru miceliu; autoclavă pentru sterilizarea miceliului contaminat; cazan cu sursă de abur, etuve de laborator pentru sterilizarea sticlăriei şi instrumentarului; boxa sterilă cu butelie/conductă gaze pentru inoculare sau hota cu flux laminar de aer filtrat pentru inoculări; lămpi ultraviolete pentru sterilizarea suprafeţelor şi a zonelor de lucru; camere sau dulapuri frigorifice, frigidere pentru păstrarea materialului de înmulţire; pH-metru, cântare şi balanţe; lupă binoculară, microscop optic, becuri de gaz, mese inox sau faianţate. Trebuie să existe personal de lucru instruit în domeniu iar persoana responsabilă cu desfăşurarea procesului de producţie trebuie să fie cu studii superioare cu profil biologic, agricol sau horticol, cu o specializare în domeniul producerii miceliului de ciuperci comestibile.

Livrarea miceliului se face în ambalaje închise, etichetate şi însoţite de Cerificat de calitate eliberat de către furnizor, în care se menţionează: specia de ciuperci, tulpina, cantitatea, numărul lotului, aspectul miceliului (culoarea, gradul de împînzire, acoperirea bobului, în %), puritatea biologică, mirosul, data inoculării, data ambalării, capacitatea ambalajului, valabilitatea în zile, emitentul, beneficiarul, delegatul, precum şi mijlocul de transport (adecvat, neadecvat).

Însămânţarea substratului are loc după ce temperatura a coborât sub 30°C şi se stabilizează în jur de 28°C. Dacă se însămânţează când temperatura substratului este mai mare de 30°C, capacitatea de incubaţie a miceliului scade mult şi poate fi distrus. Practic, însămânţarea este bine să fie efectuată în prima sau a doua zi după introducerea compostului. Trebuie evitată prelungirea acestei perioade pentru a preveni infestarea substratului cu alte ciuperci, diminuarea umidităţii substratului.

Umiditatea substratului trebuie să fie între 65-68%. Dacă umiditatea este scăzută nu sunt condiţii pentru incubaţie iar dacă este prea mare miceliul putrezeşte. În cazul unei umidităţi scăzute se poate pulveriza apă (cu temperatură de 24-25°C) iar dacă este prea ridicată se lasă câteva zile să se zvânte.

În vederea însămânţării, miceliul se scoate din pungi, după o prealabilă dezinfectare a mâinilor cu soluţie de bromocet 2% şi se sfărâmă uşor particulele aglomerate fără a distruge filamentele miceliene existente pe pericarpul boabelor de grâu.

Cantitatea de miceliu. Indiferent de modul de aşezare a substratului se folosesc 500-600 g miceliu/m, care trebuie repartizat cât mai uniform pe suprafaţa sau în masa compostului.

Tehnica de însămânţare este diferită în funcţie de modul de aşezare a compostului. Când compostul este aşezat în straturi, miceliul se împrăştie uniform la suprafaţa stratului, apoi se încorporează în masa de compost, până la 10-12 cm. Încorporarea miceliului se poate realiza manual prin prinderea compostului cu mâna urmat de o răsucire sau se foloseşte o furcă cu colţi întorşi. În ciupercăriile industriale încorporarea miceliului se poate face cu o freză acţionată electric, care se deplasează pe lungimea stratului. În continuare compostul se nivelează, realizând spre mijlocul stratului o suprafaţă puţin bombată şi se tasează uşor cu un bătător din lemn (scândură).

Dacă compostul este aşezat în lăzi sau în saci se poate administra întreaga cantitate de miceliu (care corespunde suprafeţei respective) după aşezarea compostului, urmată de amestecare şi tasare sau se administrează fracţionat, în 2-3 etape, pe măsură ce se aşează compostul.

După încorporarea miceliului şi după ce s-a efectuat tasarea compostului, se împrăştie la suprafaţa straturilor aproximativ 5-10% din cantitatea de miceliu folosită la însămânţare (miceliu de control) şi se acoperă apoi cu hârtie poroasă (hârtie de ziar) pentru a preveni pierderea apei din substrat.

Înainte de aşezarea hârtiei de ziar se prăfuieşte stratul de cultură cu Zineb, Dithane sau Captan (1 g /m), pentru a preveni apariţia diferitelor mucegaiuri. După însămânţare se curăţă pardoseala de resturile de compost şi se spală cu apă.

Perioada de incubaţie. După însămânţarea substratului urmează o perioadă de incubaţie care durează 14-20 zile, timp în care miceliul împânzeşte substratul de cultură sub forma unei pâsle fine, de culoare albă. În această perioadă temperatura în compost trebuie să fie menţinută la valori de 24-26°C, iar în atmosferă 20-24°C, cu variaţii maxime de +2°C. Existenţa unor variaţii mai mari de temperatură determină o împânzire neuniformă sau chiar prelungirea acestei perioade cu repercusiuni  asupra producţiei de ciuperci.

Umiditatea substratului se menţine la valori de 65-68% iar umiditatea atmosferică la 85-90%. Pentru aceasta hârtia de ziar, aşezată pe straturile de cultură, se va menţine tot timpul umedă, prin pulverizarea repetată a apei (2-4 ori/zi). În vederea asigurării unei umidităţi atmosferice ridicate se vor stropi cu apă pereţii şi pardoseala localului de cultură, aceasta menţinându-se tot timpul umedă.

Ventilaţia (naturală sau dinamică) nu trebuie să fie prea intensă în această perioadă, pentru a preveni scăderea rapidă a umidităţii.

             Pentru asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare se fac tratamente preventive repetate cu formalină 0,5%, Omite 30 W, Nogos 50 EC, Thiodan 35 EC, sau Tedion V-18 0,2%. Tratamentele se fac la interval de două zile, alternând produsele de la un tratament la altul.

După 14-20 zile de la însămânţare, în funcţie de condiţiile de microclimat asigurate, miceliul împânzeşte în întregime substratul de cultură, sub forma unei pâsle alb-cenuşii.

1.10. Pregătirea amestecului de pământ şi acoperirea substratului (gobtarea)

 Acoperirea substratului cu amestec de pământ este o lucrare obligatorie în tehnologia de cultură a ciupercii albe şi se numeşte şi, gobtare. Lucrarea constă în acoperirea stratului de cultură cu un amestec de pământ, în grosime de 3-4 cm şi are rolul de a asigura condiţii optime pentru formarea fructificaţiilor ciupercii.

Pentru o suprafaţă de cultură de 100 m²  sunt necesari 4 m³ de amestec format din: 40% turbă neagră, 40% turbă brună, 10% nisip şi 10% carbonat de calciu.

Turba brună trebuie să aibă umiditatea de 40-60% şi să nu provină din straturile inferioare, unde concentraţia de săruri este prea ridicată.

Turba neagră, cu umiditatea de 40-60%, trebuie să fie bine mărunţită.

Nisipul de râu se recoltează din zone nepoluate având o granulaţie de 2 mm până la 4-5 mm care să imprime amestecului de pământ o bună permeabilitate.

În cazul în care posibilităţile de procurare a turbei sunt mai reduse aceasta poate fi înlocuită până la o proporţie de 50% cu pământ de ţelină, cu textură uşoară sau mijlocie, recoltat din lucerniere sau pajişti, cu condiţia să fie bine structurat şi se sporeşte cantitatea de nisip la 20-25%.

Înainte de amestecare componentele se mărunţesc şi se cern obligatoriu. Se corectează apoi pH-ul prin adăugare de carbonat de calciu până se ajunge la valori de 7,4-7,6.

Pentru realizarea unui pH corespunzător se adaugă carbonat de calciu fără a depăşi însă 10% din greutatea amestecului. Pentru a preveni această situaţie se amestecă turba brună cu turba neagră care de obicei are pH neutru.

Amestecul de pământ se dezinfectează obligatoriu fie termic (la 60°C timp de 5-6 ore), fie chimic prin tratare cu formalină 40% (1,5-2 l în 30 l apă/m³ amestec). Dezinfecţia cu formalină se face cu 10-14 zile înainte de  folosire şi după dezinfecţie se ţine acoperit cu folie de polietilenă, timp de 5-7 zile la temperatură de peste 15°C, după care se lopătează pentru aerisire. Umiditatea finală a amestecului de acoperire trebuie să fie de 68-70%.

Momentul optim pentru acoperirea substratului cu amestec de pământ este după 12-14 zile de la însămânţare, după ce miceliul a împânzit aproape în întregime substratul de cultură.

Înainte de acoperire, după înlăturarea hârtiei de ziar, se elimină eventualele boabe mucegăite şi se prăfuieşte zona afectată cu  Zineb, un gram/m² (sau Dithane).

Pentru a realiza o grosime uniformă a stratului de pământ pe toată suprafaţa de cultură, peste compost se aşează şipci de lemn (câte 2 sau 3 dispuse paralel) cu lăţimea de 3-4 cm peste care se nivelează apoi amestecul şi se va tasa uşor.

Pe biloane amestecul de pământ se aşează cu mâna începând de la bază spre vârf şi se tasează cu mâna sau cu un bătător de scândură. După acoperirea cu amestec de pământ suprafaţa stratului se prafuieşte cu Dithane (Zineb) 1 g/m², pentru a preveni apariţia mucegaiurilor.

Amestecul de acoperire are rol important în formarea primordiilor de fructificare. Fără strat de acoperire ciupercile nu se formează sau apar într-un număr foarte redus.

Prin acoperirea stratului de compost se crează condiţii care să favorizeze fructificarea (concentraţia de CO₂, microclimatul, activitatea bacteriană). Este foarte important ca amestecul de pământ folosit la acoperire să aibă o capacitate bună de absorbţie a apei pentru a putea fi un adevărat rezervor de apă în faza de creştere a ciupercilor. În lipsa amestecului de acoperire ciupercile nu se pot menţine în poziţie verticală. Amestecul de pământ determină realizarea în substratul de cultură a unei concentraţii de CO₂ de aproximativ 2%, ceea ce permite dezvoltarea miceliului şi asigură trecerea miceliului din faza vegetativă în cea de fructificare.