Tehnologia ecologică de cultivare a feniculului

Tehnologia ecologică de cultivare a feniculului

in Legume by
TRIMITE PRIETENILOR

Amplasarea culturii. Cele mai bune premergătoare pentru fenicul suntplantele care lasă terenul fără resturi vegetale, curat de buruieni şi bogat in elemente nutritive. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe şi cerealele păioase (ca, de exemplu: graul, secara, triticale sau orzul, bine intreţinute şi fertilizate). Feniculul nu suportă monocultura, deoarece pot apărea bolile şi dăunătorii specifici, astfel că este recomandat să revină pe acelaşi teren după 4-5 ani.

Administrarea îngrăşămintelor. Feniculul valorifică bine ingrăşămintele organice de tipul gunoiului de grajd, aplicat in doze de 20-22 t/ha la planta premergătoare sau direct culturii, foarte bine fermentat şi cat mai uniform imprăştiat. Sunt recomandaţi şi fosfaţii naturali aplicaţi, ca şi gunoiul de grajd, toamna sub arătură.

Lucrările solului. După cereale păioase este necesar să se efectueze un dezmiriştit cu grapa cu discuri şi apoi arătura de bază, la adancimi de 22-25 cm. Pană in toamnă, terenul se intreţine prin grăpări repetate. După premergătoare tarzii, arătura va fi lăsată nelucrată peste iarnă. Primăvara inainte de semănat, va fi efectuată o lucrare cu grapa cu discuri, pentru mobilizarea solului compactat peste iarnă, după care va fi pregătit patul germativ cu un combinator, chiar inainte de semănat.

Sămânţa şi semănatul. Semănatul se efectuează primăvara cat mai devreme, atunci cand evoluţia vremea permite. Terenul trebuie să fie foarte bine pregătit, fără resturi vegetale şi fără buruieni răsărite, iar solul să aibă umiditate suficientă pentru ca răsărirea să aibă loc cat mai repede şi mai uniform.

Sămanţa utilizată pentru infiinţarea culturii trebuie să fie produsă in loturi semincere cultivate in sistem ecologic, să fie certificată, să fie sănătoasă şi să provină din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierde uşor. Puritatea fizică minimă a seminţelor trebuie să fie de 95%, iar germinaţia de minimum 60%. Se recomandă semănatul cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), la 50 cm intre randuri. Cantitatea de sămanţă utilizată pentru un hectar este de 8-10 kg, prin care se realizează o densitate de 35-40 plante/m2. Adancimea de semănat va fi de 3-4 cm.

Lucrările de îngrijire. In fiecare an, pentru a fi ţinute sub control buruienile, sunt recomandate 2-3 praşile mecanice intre randuri. La inceputul vegetaţiei, se poate face buchetarea plantelor la distanţe de 30-35 cm. După primul an de cultură, toamna, este recomandat ca plantele să fie protejate prin bilonare cu pămant, pentru a rezista gerurilor de peste iarnă.

Din anul al doilea, datorită scuturării seminţelor, o parte dintre acestea germinează şi culturile devin mai dese; plantele tinere trebuie protejate in timpul lucrărilor de ingrijire. Primăvara devreme se poate efectua o tăvălugire a plantelor, pentru a fi distruse resturile tulpinilor vechi. Pană la inflorire se efectuează 3-4 lucrări de prăşit. Boala care produce an de an pagube importante la fenicul (chiar de peste 50%), este cercosporioza feniculului, produsă de ciuperca Cercospora depressa. Apariţia bolii poate fi prevenită prin metode culturale ce ţin de indepărtarea şi distrugerea resturilor vegetale care sunt purtătoare ale bolii, precum şi prin utilizarea la semănat de sămanţă sănătoasă, liberă de agenţi patogeni. Dăunătorii care pot apărea in culturile de fenicul – omida de stepă şi viespea coriandrului – nu provoacă pagube importante şi de aceea nu sunt necesare tratamente speciale.

Recoltarea. Datorită coacerii eşalonate, la recoltare pot apărea pierderi importante. Recoltarea poate fi efectuată dintr-o singură trecere, cu combina pentru cereale. Se poate opta şi pentru recoltarea in două treceri, prima in care sunt tăiate plantele, iar a doua, după 2-3 zile, cand se face treieratul plantelor cu combina prevăzută cu ridicător de brazde. Dacă se doreşte recoltarea intregii plante pentru obţinerea de ulei volatil, atunci se poate recolta cu combina pentru furaje, care taie, toacă şi incarcă plantele direct in cazanul mobil, destinat extragerii uleiului. Uscarea şi condiţionarea recoltei sunt obligatorii deoarece in masa vegetală recoltată, pe langă fructele mature se intalnesc şi unele nemature, cu umiditate ridicată şi care pot provoca incingerea şi deprecierea calităţii producţiei. Temperatura de uscare trebuie să fie de maximum 35-40oC.

Condiţiile de recepţionare sunt următoarele: maximum 12% umiditate; miminum 3% conţinutul in ulei volatil; maximum 1,5% corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străine minerale; maximum 1% codiţe sau alte părţi de plantă; maximum 0,5% fructe zdrobite, seci sau innegrite. Producţile pentru primul an pot fi de 500-800 kg fructe/ha, iar incepand cu anul al doilea de cultură se poate ajunge la producţii de 1000-1800 kg/ha. Cantitateade ulei volatil rezultat prin distilare este de 30-50 l/ha, in funcţie de condiţiile climatice şi de starea culturii (E. Păun, 1986).


TRIMITE PRIETENILOR

Ultimile din

Wordpress Social Share Plugin powered by Ultimatelysocial
Navigheaza SUS