Sucul de trandafiri, numit în unele case și trandafirată, este una dintre băuturile vechi de vară care nu au nevoie de artificii. Are apă, petale parfumate, zahăr, lămâie și timp. Atât. Dacă este făcut din trandafiri de dulceață, mai ales din trandafiri de Damasc, capătă acel gust fin, floral, răcoritor, greu de confundat cu altceva.
Nu este sirop gros pentru iarnă și nici limonadă obișnuită. Este o băutură de sezon, făcută la borcan, lăsată două zile la soare, strecurată și băută rece, cu gheață, într-o zi caldă. Gustul stă în petale. Dacă trandafirii sunt slabi la parfum, și sucul va fi timid. Dacă petalele vin din trandafiri de dulceață, netratați chimic, băutura iese limpede, rozalie și foarte aromată.
Povestea acestei băuturi merge bine lângă numele Ada Kaleh. Insula de pe Dunăre, aflată la aproximativ 3 kilometri în aval de Orșova, a fost acoperită de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Avea cam 1,7 kilometri lungime și 400-500 de metri lățime, iar memoria locului a rămas legată de comunitatea turcească, de cafeaua la nisip, dulciurile orientale, tutun, comerț și trandafiri.
Ada Kaleh nu mai există ca loc locuit, dar bucătăria și obiceiurile oamenilor plecați de acolo au mers mai departe. O parte dintre elementele cetății au fost mutate pe insula Șimian, înainte ca vechea insulă să fie înghițită de ape. În multe familii, asemenea rețete au supraviețuit nu prin cărți de bucate, ci prin vecine, bunici, vizite de vară și borcane mari puse la soare.
Trandafirul de Damasc, Rosa damascena, este unul dintre cei mai apreciați trandafiri pentru aromă. Din petalele lui se obțin apă de trandafiri și ulei de trandafiri, folosite de multă vreme în gastronomie, parfumerie și produse cosmetice. Apa de trandafiri are utilizări alimentare clare, mai ales în dulciuri și băuturi aromate. De aici vine și logica rețetei: nu se urmărește doar culoarea, ci extragerea parfumului din petale.
La culoare ajută mult lămâia. Petalele conțin pigmenți naturali sensibili la aciditate, iar mediul acid poate împinge nuanța spre roșu-roz. De aceea, zeama de lămâie nu este pusă doar pentru gust, ci și pentru culoare și prospețime.
Ingrediente pentru un borcan mare de 5 litri
300 g petale de trandafiri de Damasc sau trandafiri de dulceață foarte parfumați
4,5 litri apă
4 lămâi mari
400 g zahăr
Important: trandafirii trebuie să fie comestibili, din curte sau din sursă sigură. Nu se folosesc trandafiri de florărie. Aceia pot fi tratați cu substanțe care nu au ce căuta într-o băutură.
Mod de preparare
Trandafirii se spală cât timp sunt încă întregi. Se trec prin câteva ape reci, apoi se scutură bine. Așa se îndepărtează praful, micile insecte și impuritățile prinse între petale. După spălare, florile se desfac, iar petalele se separă de mijloc. Partea tare, albicioasă, de la baza petalelor poate da uneori o ușoară amăreală. Dacă ai răbdare, o poți rupe. Dacă petalele sunt tinere și foarte parfumate, nu este obligatoriu, dar ajută la un gust mai fin.
Lămâile se spală foarte bine. Coaja galbenă se ia subțire, cu un curățător de legume sau cu un cuțit bine ascuțit. Trebuie evitată partea albă, pentru că este amară. După aceea, lămâile se storc.
Într-o cratiță se pun apa, zahărul, zeama de lămâie și coaja galbenă. Se încălzește totul la foc mic, amestecând până când zahărul se dizolvă complet. Nu este nevoie să fiarbă mult. Scopul nu este să faci sirop concentrat, ci doar să obții o bază caldă, ușor dulce-acrișoară, care va extrage aroma din petale.
Petalele se pun într-un borcan mare, curat, de 5 litri. Peste ele se toarnă lichidul cald, nu clocotit. Se adaugă și cojile de lămâie. Se amestecă bine cu o lingură curată și se apasă petalele, ca să intre cât mai mult în lichid. Ele vor avea tendința să se ridice la suprafață, dar nu este o problemă. Important este să fie amestecate de câteva ori pe zi.
Borcanul se acoperă cu o farfurioară, tifon curat sau capac așezat lejer. Nu trebuie închis ermetic. Se pune într-un loc luminos și cald, ideal la soare, timp de 48 de ore. De două ori pe zi se amestecă bine. În acest timp, culoarea trece treptat din petale în lichid, iar parfumul devine tot mai clar.
După două zile, sucul se strecoară printr-o sită deasă sau prin tifon. Petalele se presează bine, pentru că acolo rămâne multă aromă. Lichidul se pune în sticle curate și se ține la frigider. Se servește rece, simplu sau cu gheață. Pentru un gust mai proaspăt, se poate adăuga la servire încă puțină zeamă de lămâie.
Acesta nu este un suc pentru păstrat luni întregi. Nu este sterilizat și nu are concentrația unui sirop. Se bea în câteva zile, ținut la rece. Dacă vrei variantă pentru iarnă, trebuie făcut sirop de trandafiri, fiert și pus în sticle sterilizate.
Gustul bun se joacă în câteva detalii mici. Petalele trebuie culese când floarea este bine deschisă, dar încă proaspătă. Trandafirii trecuți, uscați pe margini, dau gust obosit. Lămâia trebuie să fie prezentă, dar nu agresivă. Zahărul, la cantitatea de mai sus, dă o băutură dulce moderat; cine o vrea mai acrișoară poate scădea zahărul la 300 g sau poate adăuga lămâie la final, direct în pahar.
Rezultatul bun se recunoaște repede: culoare rozalie, miros de trandafir curat, gust dulce-acrișor și senzație de băutură rece, de curte, nu de suc din comerț. Se potrivește cu gheață, cu frunze de mentă sau simplu, turnat într-un pahar mare, exact cum se bea vara, când trandafirii sunt încă în floare.
