La Lungulețu, cartoful nu mai e comoara de altădată. Fermierii muncesc pe pierdere, iar cei mai hotărâți au pus jos sapa. Printre ei, Mihai Adrian Ciobanu, un agricultor cu utilaje, teren, bani și un tractor cu valoare sentimentală, dar fără speranță în piața actuală.
„Ne falimentăm singuri!” – este strigătul dureros care răsună printre ogoarele din Dâmbovița. Cartoful, odinioară „aurul” localnicilor, a ajuns să valoreze doar 30 de bani kilogramul. Mult sub costul de producție, care sare de 1 leu/kg. „Lucrăm degeaba, ba chiar pe minus. Plătim zilieri cu 250 de lei pe zi și nu acoperim nici măcar cheltuielile”, explică Mihai Ciobanu.
A renunțat după o producție uriașă de ceapă refuzată de supermarketuri
Mihai a decis să iasă din agricultură acum aproape 8 ani, în urma unui episod care l-a marcat. „Produsesem peste 100 de tone de ceapă, dar n-a vrut s-o ia niciun supermarket. Îmi cereau transport frigorific și uscător de ceapă. Fusesem în Olanda, acolo se usucă pe câmp, nu pe instalații. Era o cerință absurdă care m-a făcut să spun: gata, până aici!”, povestește el.
A crescut într-o familie de legumicultori din zona Brezoaele – Lungulețu, unde agricultura e o tradiție. A cultivat ani la rând ceapă, varză, conopidă și cartofi, pe patru hectare, uneori chiar pe 7-8 hectare. Dar prețurile mici și concurența puternică l-au forțat să tragă pe dreapta.
„Am muncit de mic. Am învățat de la părinți, de la bunici. Dar acum m-am dat deoparte. Și bine am făcut”, spune Mihai, convins că a luat decizia corectă.
Utilaje în garaj, capital pregătit, dar niciun plan
În prezent, tot ce a însemnat efortul său agricol este parcat la adăpost. Tractor, disc, prășitoare, mașină de scos cartofii – toate sunt în garaj, alături de un capital pregătit pentru „vremuri mai bune”.
„Pot să reiau oricând, dar nu am motiv. Ce să produc? Ce să fac cu recolta, să o vând în pierdere?”
Recent, Mihai a recondiționat tractorul cu care a lucrat de când era tânăr – un U650 cumpărat imediat după ’90. Era gata să-l vândă, dar o rugăminte a mamei l-a oprit: „Mi-a spus înainte să moară: «să nu vinzi tractorul!» Așa că l-am refăcut complet. Două mii de euro și doi ani de muncă. Acum e ca nou și are o valoare sentimentală imensă pentru mine.”
Încă un tractor prinde viață, dar pământul așteaptă mai departe
Din pasiune pentru mecanică, Mihai s-a apucat să recondiționeze un al doilea U650. „Lucrez meticulos, în ritmul meu. Cred că îl termin anul viitor.”
Însă la întrebarea „ce urmează?” răspunsul rămâne nedefinit: „Grâul e 70 de bani. Pepenii i-au încurcat pe toți. Legume aș putea să fac, dar cu ce folos? Să le dau sub preț, cum am mai pățit?”
Până când piața își va reveni, Mihai rămâne cu terenul, cu utilajele și cu amintirea unei agriculturi care i-a adus și satisfacții, și dezamăgiri. Dar și cu un tractor care „e ca o jucărie pentru adulți” – și care încă așteaptă o zi mai bună.
Sursa: Revista-ferma.ro