Mozaicul galben al trandafirului – Cherry necrotic ringspot virus
Simptome. Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete şi inele de decolorare verzui, galbene sau albe. În cazul infecţiilor grave, la soiurile sensibile apar benzi clorotice în lungul nervurilor iar foliolele se deformează. Bobocii sunt mai slab dezvoltaţi iar florile sunt decolorate (fig. 154).
Agentul patogen şi epidemiologia. Virusul se transmite prin altoire şi activează la temperaturi cuprinse între 15-25oC. Toate soiurile de trandafir pot fi infectate dar unele manifestă toleranţă şi nu sunt oprite în dezvoltare.
Prevenire şi combatere. Recoltarea altoilor se va face numai de la plantele sănătoase urmărite în perioadele mai reci ale anului, deoarece la temperaturi ce depăşesc 25oC simptomele pot fi mascate.
Făinarea trandafirului – Sphaerotheca pannosa var. rosae
Boala a fost descrisă în ţara noastră încă din 1929 de Tr. Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Ea este mai frecventă în spaţiile protejate dar şi în câmp, în special pe trandafirii buchetari.
Simptome. Ciupercile parazitează toate organele verzi formând o pâslă albicioasă, mai fină sau mai densă, constituită din miceliu, din taluri filamentoase ramificate şi întreţesute. Sub aceste pâsle ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se necrozează. Porţiunile atacate capătă aspect pulverulent datorită sporilor ce apar şi au aspect de pudră fină presărată pe frunze, tulpini sau chiar flori. Miceliul capătă în final o coloraţie alb-cenuşie (fig. 155).
Agentul patogen parazitează în condiţii de secetă atmosferică, adică atunci când plantele transpiră puternic.
Organele parazitate se necrozează aşa încât frunzele se usucă, florile nu se deschid sau au petalele mici, pătate, fără valoare comercială. Lăstarii parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase vor pieri.
Agentul patogen – Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév var. rosae Woron. fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium.
Ciuperca prezintă un tal filamentos ectoparazit, de culoare albă, pe care apar conidiofori scurţi, neramificaţi, ce susţin lanţurile de conidii elipsoidale, hialine, de 20-28 x 12-15 mm. Pe lăstari, spre toamnă apar şi cleistoteciile, globuloase, brune, de 90-124 mm în diametru, cu fulcre flexuoase. Până în primăvară în cleistotecie se maturizează o ască mare, 73-86 x 60-70 mm cu 8 ascospori eliptici, unicelulari, hialini, de 25-30 x 15-17 mm
Epidemiologie. În timpul vegetaţiei agentul patogen se răspândeşte prin conidiile vehiculate de curenţii de aer, infecţiile fiind mai frecvente atunci când temperatura este de 26-27o şi frunzele transpiră puternic. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii sau miceliu de rezistenţă în muguri sau la baza ghimpilor.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală trebuie respectate atât în câmp cât şi în seră, ele constând din strângerea şi arderea resturilor plantelor parazitate.
În sere şi solarii se recomandă o irigare cu norme moderate, însoţită de o bună aerisire pentru a se evita transpiraţia exagerată a frunzelor.
În timpul perioadei de vegetaţie se vor face stropiri cu sulf muiabil 0,4 %, Karatane LC-0,1 %, Topsin M 70 WP-0,1 %, Metoben 70 PU-0,1 % şi alte fungicide de contact sau sistemice. În cazul fungicidelor de contact, după semnalarea atacului, tratamentele se execută din 7-10 zile în 7-10 zile iar fungicidele sistemice se aplică la intervale de 10-14 zile, având grijă să se alterneze produsele pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenţă a agenţilor patogeni. Ultimele substanţe avizate sunt: Miraje 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.
Pătarea neagră a frunzelor de trandafir – Diplocarpon rosae Această boală este frecvent întâlnită îm rozariile ţării şi a fost descrisă încă din 1934 de Tr. Săvulescu.
Simptome. Pe foliolele frunzelor de trandafir apar pete negre, circulare dispuse pe faţa superioară a limbului. Petele au dimensiuni foarte variate de la 3-4 mm şi până la 15 mm în diametru, în funcţie de sensibilitatea soiului la acest agent. Frunzele pot prezenta zone mari negre datorită unirii petelor iar în final, prin necrozarea zonelor parazitate frunzele se usucă.
Agentul patogen şi epidemiologia – Diplocarpon rosae Wolf., fam. Dermataceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Marssonina rosae (Lib.) Died.
Ciuperca are aparatul vegetativ un tal ce se dezvoltă subcuticular, centrifug, apoi formează mici strome pe care apar lagărele de conidii. Conidioforii sunt scurţi, hialini şi susţin conidii bicelulare, ştrangulate în dreptul peretelui transversal. Aceste conidii asigură răspândirea agentului patogen care va produce noi infecţii dacă temperaturile se menţin între 23-25oC şi umiditatea atmosferică este mare (70 %).
Forma de înmulţire sexuată (apoteciile cu asce şi ascospori) apare numai în cazul în care frunzele atacate au fost înglobate în sol pe timpul iernii iar primăvara au fost scoase la suprafaţă în timpul lucrărilor de îngrijire. Pe apotecii se găsesc asce cu ascospori bicelulari hialini (fig. 156).
Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente, respectarea măsurilor de igienă culturală pentru înlăturarea sursei de infecţie, uşurează combaterea agentului. Combaterea chimică se face prin stropiri repetate cu Polyram combi-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %, Captadin 50 PU-0,25 % sau Bavistin 50 WP-0,1 %. Se recomandă tratamente cu produsele avizate de ultimă oră: Miraj 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 %.
Rugina trandafirului – Phragmidium mucronatum
Această rugină este cunoscută din secolul trecut şi este descrisă pe toate speciile sălbatice ale genului Rosa. În România a fost semnalată încă din anul 1891.
Simptome. Agentul patogen infectează toate organele aeriene ale trandafirilor : frunze(tinere,mature), lăstari, pedunculi florali şi muguri.
În primăvară pe partea inferioară a frunzelor bazale ale soiurilor sensibile dar şi pe măceş, apar pete circulare, galbene-portocalii, de câţiva milimetri în diametru pe care se observă ecidiile. În dreptul acestor pete, pe faţa superioară apar mici puncte brune – picnidiile. La sfârşitul lunii mai, apar pe frunze pete de decolorare în dreptul cărora pe faţa inferioară, apar mai întâi pustule mici, galbene, de uredospori şi apoi pustule negre, pulverulente, de teliospori. Atacul puternic de rugină duce la defolierea prematură a plantelor şi la sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă şi se vor usca. Plantele atacate prezintă un număr redus de flori iar fructele formate cad foarte timpuriu.
Agentul patogen – Phragmidium mucronatum (Pers.) Schlecht., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, subîncr. Basidiomycotina, f.e. Caeoma.
Ciupercă este macrociclică şi autoică, prezentând toate cele 5 tipuri de spori. Primăvara apar picnosporii şi ecidiosporii în ecidii de tip Caeoma foarte larg deschise cu sete marginale (parafize). Uredosporii sunt sferici sau elipsoidali, cu membrana fin echinulată, unicelulari şi pedunculaţi. Teliosporii sunt fusiformi, multicelulari, cu membrană brună, uşor strangulaţi în dreptul pereţilor transversali, cu un vârf mucronat şi cu un peduncul hialin umflat la bază (fig. 157).
Epidemiologie. Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaţie este asigurată de picnospori, ecidiospori, dar mai ales de uredospori. De la un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu în lăstari şi sub formă de teliospori.
Prevenire şi combatere. De la plantele puternic atacate se taie lăstarii împreună cu foliajul atacat, organe ce vor fi strânse şi arse.
Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea agentului patogen. Trandafirul va fi plantat la distanţe care să asigure o bună aerisire a rozariului iar tufele de măcieş din preajmă, vor fi distruse.
La plantare se vor prefera soiurile rezistente, dacă în anii precedenţi în zonă, s-au semnalat pagube produse de rugini.
În timpul perioadei de vegetaţie se vor face 4-5 tratamente cu Polyram combi-0,3 %, Mancozeb 80-0,2 %, Zineb 75-0,3 %, Topsin M 70-0,1 %, Saprol 190 EC-0,1 %, Plantvax 75-0,2 %, Dithane M-45 0,2 %, Tiuram-70 0,3 %, Baycor 25 WP – 0,2 %, Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV-0,02 %, Mirage 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 %, Systhane 12,5 CE-0,05 %, Shavit 25 EC-1 l/ha, Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha).
Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile iar cele cu fungicide sistemice la intervale de 12-14 zile. Se recomandă alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi schimbarea fungicidelor folosite pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenţă a agentului patogen.
