Într-un colț pitoresc al Covasnei, într-o casă veche cu ferestre mici și grădini pline de flori, trăia o bunică pe nume Ana. Îmbrăcată mereu în șorțul ei brodat cu flori, bunica Ana avea un secret prețios pe care îl păstra de generații: rețeta ei de pâine cu cartofi, o rețetă nemțească pe care o moștenise de la străbunica ei.
Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, când mirosul de frunze uscate plutea în aer, Ana s-a hotărât să împărtășească această rețetă nepoatei sale, Maria, care venise în vizită. Maria o urmări atentă în timp ce bunica, cu mâinile sale muncite și pline de experiență, începu să pregătească totul cu grijă.
„Draga mea,” îi spuse Ana, „pentru această pâine, avem nevoie de 620 de grame de cartofi albi, frumoși și sfărâmicioși. Să-i spălăm bine, căci și pământul le dă savoare, apoi îi vom pune la fiert cu două lingurițe de sare, până devin moi și numai buni de zdrobit.”
După ce cartofii s-au fiert, Ana îi scoase din apă și îi lăsă să se răcorească pe masa din bucătărie. „Vezi, fata mea, nu te grăbi niciodată când faci pâine. Răbdarea e secretul coajei crocante și al miezului pufos,” spunea ea cu un zâmbet.
În timp ce cartofii se răceau, bunica începu să pregătească drojdia. „Acum, luăm 25 de grame de drojdie proaspătă – sau, dacă nu avem, 7 grame de drojdie uscată – și o frecăm bine cu o linguriță de zahăr brun, până ce devine lichidă. Dacă folosești drojdie uscată, adaugă și două linguri de apă călduță, căci drojdia trebuie să fie fericită și bine hrănită pentru a face pâinea să crească.”
„După ce am frecat drojdia, punem și două lingurițe de făină peste ea și o lăsăm să crească, acoperită cu un prosopel curat. În tot acest timp, ne ocupăm de cartofii răcoriți. Îi curățăm de coajă și îi zdrobim bine, de parcă am face un piure fin,” povesti Ana, cu ochii strălucind de bucuria împărtășirii.
„Acum vine partea importantă,” continuă ea, „adăugăm 650 de grame de făină tip 550, făina perfectă pentru această rețetă. Peste făină punem cartofii zdrobiți și cele două lingurițe de sare rămase. Amestecăm totul cu grijă, ca și cum am pregăti o comoară, și apoi turnăm drojdia noastră fericită, diluată în 120 ml de apă călduță, peste acest amestec.”
Maria privi fascinată cum mâinile bunicii se mișcau cu o îndemânare nativă, amestecând aluatul până ce acesta deveni suplu și ușor lipicios. „Punem acum și două linguri de ulei de măsline extravirgin, ca aluatul să fie moale și ușor de lucrat,” spuse Ana. „Apoi, îl frământăm bine. Eu îl las pe mâna robotului de bucătărie, căci mâinile mele sunt mai obosite acum, dar nu uita că mâna omului dă cel mai bun gust.”
După ce aluatul a fost frământat, bunica îl puse într-un bol și îl acoperi cu o folie alimentară, lăsându-l să crească timp de 35 de minute. „Așteptăm să crească până își dublează volumul,” spuse ea, pregătind deja locul pentru următorul pas.
Când aluatul a fost gata, Ana îl răsturnă pe masa presărată cu făină și îl împărți în două părți egale. „Acum, modelăm pâinea,” zise ea, aplatizând aluatul într-o formă ovală și rulându-l cu grijă, dinspre partea mai subțire spre cea mai groasă. „Apoi, punem pâinile pe un ștergar de bucătărie pudrat cu făină și le lăsăm din nou să crească sub un alt ștergar curat, pentru încă 35 de minute.”
Cuptorul era deja încins la 230 de grade Celsius, iar bunica a pus o tavă cu apă fierbinte în partea de jos a cuptorului pentru a crea abur, „Acest abur va face coaja pâinii crocantă, dar nu prea tare,” spunea ea. După ce pâinile au crescut frumos, le-a pus pe o tavă acoperită cu hârtie de copt și le-a așezat în cuptor.
„La început, le lăsăm la 230 de grade pentru 15 minute, apoi scoatem tava cu apă – ai grijă să nu te arzi! – și scădem temperatura la 190 de grade pentru încă 30 de minute,” povesti bunica.
Când pâinile erau gata, bunica Ana le-a scos din cuptor și le-a pus pe un grătar, așteptând să se răcească complet înainte de a le tăia. „Uite, draga mea,” spuse ea, „asta e o pâine adevărată, consistentă, cu coajă crocantă și miez elastic. E plină de suflet, ca orice lucru făcut cu dragoste.”
Și așa, nepoata Mariei a învățat cum să facă pâine de casă cu cartofi, o rețetă transmisă din generație în generație, care nu doar că hrănește trupul, ci și sufletul. „Să o faci și tu copiilor tăi, așa cum am făcut eu pentru tine,” spuse bunica cu ochii sclipind de bucurie.
Rețetă pe scurt: Pâine de casă cu cartofi
Ingrediente:
- 620 g cartofi albi, sfărâmicioși
- 650 g făină tip BL 550
- 120 ml apă
- 4 lingurițe sare
- 2 linguri ulei de măsline extravirgin
- 25 g drojdie proaspătă (sau 7 g drojdie uscată)
- 1 linguriță zahăr brun
Preparare:
- Fierberea cartofilor: Spală bine cartofii și fierbe-i cu 2 lingurițe de sare până devin moi. Lasă-i să se răcească, apoi curăță-i și zdrobește-i.
- Pregătirea drojdiei: Freacă drojdia proaspătă cu zahărul brun până devine lichidă. Dacă folosești drojdie uscată, amestecă cu zahărul, adaugă 2 linguri de apă și lasă să se activeze.
- Amestecare aluat: Amestecă cartofii zdrobiți cu făina și cele 2 lingurițe de sare rămase. Diluează drojdia activată cu apa, adaug-o la amestecul de făină și cartofi, împreună cu uleiul de măsline.
- Frământare: Frământă bine aluatul până devine suplu și ușor lipicios. Lasă-l la crescut într-un bol acoperit cu folie alimentară, timp de 35 de minute.
- Modelare: Împarte aluatul în două părți egale. Modelează fiecare bucată într-o formă ovală și rulează-le. Așază-le pe un ștergar presărat cu făină, acoperă și lasă-le să crească încă 35 de minute.
- Coacere: Încălzește cuptorul la 230°C și pune o tavă cu apă fierbinte la baza cuptorului pentru a crea abur. Coace pâinile timp de 15 minute la 230°C, apoi scoate tava cu apă și reduce temperatura la 190°C, coacând încă 30 de minute.
- Servire: Scoate pâinile din cuptor și lasă-le să se răcească pe un grătar înainte de a le tăia.
Pâinea este gata pentru a fi savurată!
