Cultivarea tomatelor este un proces complex care necesită atenție și îngrijire constantă pentru a obține o recoltă sănătoasă și bogată. Însămânțarea reprezintă primul pas și trebuie realizată cu aproximativ 55-65 de zile înainte de plantarea la locul definitiv, având în vedere și perioada de germinare de 5-7 zile. Pentru obținerea unor răsaduri sănătoase, este esențial ca semințele să fie tratate și fortificate înainte de germinare. De asemenea, pământul utilizat pentru răsaduri ar trebui să fie același cu cel în care vor crește ulterior plantele, asigurând astfel o adaptare mai ușoară.
Lumina joacă un rol esențial în dezvoltarea tomatelor. Fără lumină, nu există fotosinteză, iar planta nu se poate dezvolta corespunzător. Roșiile iubesc lumina intensă și, dacă sunt crescute la umbră, vor dezvolta tulpini înalte, dar slabe, iar fructele vor fi rare și mici. Prin urmare, este necesar ca roșiile să beneficieze de cât mai multă lumină naturală pe parcursul zilei pentru a garanta o recoltă bogată și gustoasă.
Regimul termic este un alt factor decisiv în cultivarea tomatelor. Plantele cresc și se dezvoltă optim la temperaturi cuprinse între 11 și 30 de grade Celsius, însă intervalul ideal este de 22-27 de grade. Sub 10 grade, dezvoltarea plantelor încetează, devenind vulnerabile la boli și dăunători, iar peste 29 de grade polenizarea nu mai are loc din cauza sterilității polenului. Un aspect important este evitarea plantării într-un substrat rece. Temperatura solului trebuie să fie de minimum 9-10 grade pentru a permite o dezvoltare sănătoasă. Dacă solul este prea rece și răsadurile sunt deja dezvoltate, se poate recurge la încălzirea brazdelor prin metode naturale, cum ar fi utilizarea bălegarului macerat și a resturilor vegetale menajere, care, prin descompunere, generează căldură.
Hidratarea corectă a plantelor este esențială pentru o creștere sănătoasă. Excesul sau lipsa apei poate avea efecte negative asupra dezvoltării roșiilor. Apa trebuie administrată în cantități suficiente și regulate, evitându-se udările excesive care pot favoriza apariția bolilor fungice. Solul trebuie să fie menținut umed, dar fără stagnarea apei, pentru a permite dezvoltarea optimă a sistemului radicular.
Fertilizarea joacă un rol cheie în obținerea unei culturi viguroase și productive. Plantele au nevoie de un echilibru corect de nutrienți, în special azot, fosfor și potasiu, la care se adaugă oligoelemente esențiale precum magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc și mangan. Azotul este elementul vieții, fiind necesar pentru creșterea vegetativă. Deficitul său duce la frunze mici, galbene și la o dezvoltare slabă a florilor și fructelor. Excesul, în schimb, favorizează creșterea excesivă a masei vegetative în detrimentul fructificării. Fosforul este elementul energiei și al rodului, esențial pentru dezvoltarea rădăcinilor și pentru o recoltă sănătoasă. Lipsa acestuia întârzie coacerea fructelor, iar excesul împiedică asimilarea altor nutrienți. Potasiul, considerat elementul sănătății, conferă plantei rezistență la boli și temperaturi extreme, îmbunătățind calitatea fructelor. Lipsa potasiului duce la încrețirea frunzelor și la coacerea neuniformă a fructelor. Alte elemente, precum magneziul, calciul și borul, contribuie la dezvoltarea armonioasă a plantei și la prevenirea bolilor.
O altă tehnică esențială în cultivarea tomatelor este mulcirea, care ajută la menținerea umidității, reduce creșterea buruienilor și îmbunătățește structura solului. Înainte de aplicarea mulciului, solul trebuie prășit și afânat pentru a asigura o bună aerare a rădăcinilor. Mușuroirea reprezintă un alt proces important, deoarece stimulează formarea de rădăcini suplimentare, oferind astfel plantei mai multă forță și o rezistență mai mare la boli.
Legarea plantelor este esențială pentru susținerea dezvoltării acestora și prevenirea contactului direct cu solul, reducând astfel riscul de îmbolnăvire. Legarea trebuie realizată la câteva zile după plantare, utilizând materiale moi pentru a evita rănirea tulpinii. O metodă eficientă este legarea în formă de opt culcat, care permite plantelor să crească liber.
Polenizarea este un proces natural, dar poate fi îmbunătățită manual prin scuturarea ușoară a ciorchinilor florali în zilele însorite, mai ales în cazul culturilor din sere sau solarii. Aceasta crește rata de legare a fructelor și contribuie la obținerea unei producții mai bogate.
Pentru o recoltă de calitate, este necesară modelarea plantelor prin copilire, cârnire și îndepărtarea frunzelor. Copilirea presupune îndepărtarea lăstarilor laterali pentru a asigura un flux optim de nutrienți către fructe. Cârnitul constă în îndepărtarea vârfului plantei pentru a accelera coacerea fructelor și a stimula dezvoltarea unor fructe mai mari. Îndepărtarea frunzelor de la bază este o altă tehnică benefică, deoarece reduce riscul de boli și permite o mai bună aerisire a plantelor. Frunzele trebuie eliminate treptat pentru a evita stresul plantei și riscul de crăpare a fructelor.
Cultivarea tomatelor necesită o atenție deosebită la fiecare etapă de dezvoltare. Respectarea unui regim corect de lumină, temperatură, umiditate și fertilizare, împreună cu aplicarea tehnicilor de întreținere adecvate, va asigura o recoltă bogată și sănătoasă. Prin îngrijire atentă și aplicarea metodelor adecvate, fiecare grădinar poate obține tomate de calitate superioară, pline de savoare și nutrienți esențiali.
RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CELE MAI FRECVENTE:
- Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani.
- Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv, punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile
- Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile, în funcţie de soi.
- Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid, dar, fireşte, preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Rezultatele sunt pe măsură.
- Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Sub 16º, dar şi peste 30º încetează creşterea, nu leagă, va pierde rodul, iar sub 3º moare.
- Tomata iubeşte nespus lumina, de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. În lipsa luminii, dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult, planta „avortează” florile sau fructele. Fructele se coc greu, işi schimbă gustul şi aroma, devin sensibile la boli şi dăunători, apar petele brune.
- Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Tomata se udă rar , dar din belşug cu apă stată la soare. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice, mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire.
- Tomata ţine la silueta ei. Nu este o mare mancăcioasă, dar are pretenţii la bucate alese: azot, fosfor, potasiu, magneziu – în primul rând – urmate de bor, cupru mangan, fier. Azot – în cantitate moderată, altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Fosfor – în cantitate mai mică, dar obligatoriu. De el au nevoie rădăcinile, fructele şi seminţele. Atenţie, însă, sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă, mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor, îi conferă rezistenţă la frig, creşte calitatea fructelor. Magneziul – în cantitate mare, mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. Borul şi manganul – în calitate de hrană, administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină); ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii, grăbeşte coacerea fructelor.
- Nu scăpaţi momentul copilirii, cârnirii şi îndepărtării frunzelor, alminteri riscăm să avem o recoltă modestă.
- Tomata trebuie susţinută, deoarece singură nu o poate face.
- Muşuroiţi planta, vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă!
- Mulciţi plantele, şi vă veţi uşura munca, iar tomatele vor fi nespus de fericite.
- După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur mprejur
Şi ca munca să vă fie încununată de succes, aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică:
– detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”, sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură
– nu-i place bălegarul proaspăt, şi nici îngrăşămintele minerale în exces
– nu-i place azotul în exces. Îl vom administra cu precădere la început, sub formă de macerat de găinaţ, dar şi mai bine, macerat de urzică.
– nu-i place, chiar urăşte, ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º)
– nu-i place udatul în exces, care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar, iar hrana nu mai ajunge la destinatar.
– detestă umiditatea, care aduce după ea bolile micotice
Întrebări frecvente:
De ce nu rodeşte tomata, chiar dacă a făcut multe flori?
Temperatuta prea mică – sub 16º
Temperatura prea mare – peste 30º
Lipsa luminii
De ce sunt fructele cu hibe?
Temperatura prea mare – peste 30º
Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt
Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac
Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe
