Ameliorarea plantelor in Romania
La fel ca si in alte tari,avem 2 etape: etapa empirica si cea stiintifica.
In timpul etapei empirice ca urmare a activitatii numeroaselor generatii de cultivatori anonimi au aparut unele soiuri locale la vita de vie, la pomi, la legume, soiuri care se gasesc si astazi in sortimentul autohton, soiuri care se pastreaza ca material de ameliorare utilizat pentru imbunatatirea altor soiuri.
Ameliorarea stiintifica a inceput in anul 1900 si a fost marcata de profesorul Vlad Cranu Munteanu , profesor la scoala centrala de cultura Herastrau. Constantin Sandu Aldea, a fost primul profesor de ameliorare din Romania. Ceapoiu un cunoscut ameliorator arata ca majoritatea lucrarilor a lui C.S.Aldea au fost pierdute din cauza razboiului. Dupa razboi Gheorghe Ionescu Sisesti a contribuit la dezvoltarea ameliorariii dar si la alte stiinte agronomice. Ceapoiu arata ca inceputul ameliorarii stiintifice s-au confruntat cu diferite probleme siintifice dintre care acesta mentioneaza: – imposibilitatea utilizarii complete a resurselor genetice autohtone pentru ca nu au fost evaluate si nu au fost colectionate de cercetatori.
–variabilitatea in cadrul resurselor genetice era potrivita mai mult pentru adaptabilitate, printr-o plasticitate ecologica,…. – Absenta totala a resurselor genetice straine , lipsa unor amelioratori consacrati cu o informatie stiintifica adecvata si cu o pregatire specifica pentru anumite plante cultivate. – existenta controversei intre scoala genetica occidentala dominata de ideile lui Mendel si Morgan si scoala sovietica deominata de ideile lui Miciurin si Lisenco cu impact foarte rau asupra geneticii romanesti si ameliorarii romanesti. – lipsa unei idei clare in ceea ce priveste strategia de dezvoltare a agriculturii in Romania.
In anul 1929 s-a infiintat Institultul de cercetari agronomice a Romaniei in cadrul caruia functiona o sectie de ameliorare a pantelor cu laboratoare de cercetare la Cluj, Iasi , Tragu Mures, Cenab, Marculesti, Campia Turziei, Valul lui Traian, Moara domneasca, Studina. In aceste laboratoare s-au creat numeroase soiuri ameliorate care si astazi constituie surse de gene pentru ameliorare. S-au infiintat colectii pomicole la Ramnicu Valcea, Pietroasa, Istrita si Visan Iasi. In viticultura pentru relansarea plantatiilor atacate de Filoxera si importa activ producatori directi si soiuri de vita altoita iar in unele zone se pun in valoare….
In anul 1937 in cadrul I.C.A.R. ia fiinta o sectie de horticultura cu statiuni experimentale la Strehaia, Falticeni, Odobesti, Dragaseni, Bistrita. I.C.A.R a functionat oana in 1957 cand se reorganizeaza activitatea de cercetare si se infiinteaza institutul de cercetari pentru cereale si plante tehnice, institutul de cercetare si productie a cartofului si institutul de cercetari hortiviticole. Incepand cu anul 1962 intreaga activitate de cercetare in agricultura este coordonata de A.S.A.S. In 1967 are loc o noua reorganizare a cercetarii si se infiinteaza institutul de cercetari pentru viticultura si vinificatie Valea calugareasca, institutul de cercetari pentru pomicultura Maracinei-Pitesti, si institutul pentru legumicultura si floricultura Vidra-Ilfov. Fiecare din aceste institute isi formeaza o retea de statiuni experimentale sau de labortaore de ameliorare unde se desfasoara cercetare horticola. Astfel I.C.P.V are statiuni la Vlas, Odobesti, Mulfatlar, Bechet, Dragasani, Minis , Valea calugareasca, Iasi, Cluj, Bucuresti. Institutul de pomicultura are statiuni la Bistrita, Geoagiu, Voinesti, Falticeni, Mracinei si laboratoare la Iasi, Cluj, Oradea, Targu-Jiu. Insitutul de la vidra are statiuni la Vidra, Isalnita, Buzau, Bacau si lab la Minis, Cluj, Secueni, Baneasa BlAJ. Cercetari de ameliorare in horticultura s-au dezvoltat si in unitatile de invatamant superior la facultatile de agricultura si horticultura ale universitatilor Bucuresti, Cluj, Timisoara si Iasi. Paralel cu activitatea de obtinere a noi soiuri si hibrizi s-a dezvoltat si activitatea de producere de samanta si material saditor, astfel ca in momentul de fata si dupa toate greutatile intervenite dupa 1989 se poate spune ca exista material saditor obtinut in statiunile eperimentale dar si in unele filme private specializate in prioducerea de samanta. Pentru omologarea si zonarea soiurilor obtinute, a hibrizilor nou creati, in 1953 s-a creat o comisie de stat pentru incercarea si omologarea soiurilor comisie a carei activitate a fost imbunatatita, reorganizata, astfel ca astazi exista inspectorate de stat pentru incercarea soiurilor si care raspund si de controlul tehnic al procesului de producere de samanta si material de plantat.
Totalitatea caracterelor si insusirilor care sunt urmarite pe tot parcursul procesului de cercetare si pe care trebuie sa l eintruneasca noile soiuri si hibrizi, intre care capacitatea de productie, calitatea si diversele rezistente se constituie in obiective ale ameliorarii.
