Cultura asociată în grădina ecologică: principii, interacțiuni alelopatice și aplicarea purinurilor vegetale
Cultura asociată este o practică agricolă fundamentală în grădinăritul ecologic, bazată pe compatibilitatea biologică dintre plante și capacitatea acestora de a se proteja reciproc împotriva dăunătorilor și bolilor. Studiul de față sintetizează informații despre interacțiunile alelopatice, asocierile favorabile și nefavorabile între specii legumicole și aplicarea tehnicilor de fertilizare verde și protecție naturală prin purinuri vegetale.
1. Introducere În agricultura ecologică, optimizarea spațiului, creșterea randamentului și sănătatea culturilor sunt realizabile prin cultura asociată. Aceasta presupune combinarea strategică a plantelor pe baza interacțiunilor biochimice cunoscute sub numele de alelopatie, precum și prin rotația adecvată a culturilor.
2. Alelopatia și influențele reciproce dintre plante Alelopatia este o ramură a ecologiei chimice care studiază influențele pozitive sau negative ale unei plante asupra alteia, prin intermediul substanțelor eliberate în sol sau în aer.
Exemple de interacțiuni negative:
- Salata nu se dezvoltă corespunzător alături sau după pătrunjel.
- Sfecla roșie inhibă dezvoltarea spanacului.
- Tomatele sunt afectate negativ de fenicul, varză roșie și mazăre.
Exemple de interacțiuni pozitive:
- Morcovul și ceapa se protejează reciproc de insecte specifice.
- Țelina susține dezvoltarea conopidei.
- Tomatele coabitează eficient cu păstârnacul, morcovul, ceapa și salata.
3. Asocieri culturale favorabile și nefavorabile Tabelul următor sumarizează principalele relații favorabile și nefavorabile dintre speciile horticole:
Asocieri favorabile:
- Usturoi + morcov, castravete, căpșun, ceapă, tomate
- Morcov + usturoi, ceapă, mazăre, salată, tomate
- Varză + castravete, spanac, tomate
- Mazăre + morcov, țelină, varză
Asocieri nefavorabile:
- Fasolea și mazărea nu tolerează ceapa
- Usturoiul afectează negativ fasolea și varza
- Feniculul inhibă dezvoltarea guliilor și a tomatelor
4. Planificarea grădinii asociative Pentru succesul unei grădini bazate pe cultura asociată, se recomandă realizarea unui plan detaliat care să includă:
- Evaluarea dimensiunii și a taliei plantelor
- Stabilirea numărului de plante și a dispunerii acestora în rânduri
- Analiza compatibilității între culturile vecine
- Utilizarea îngrășămintelor verzi între sezoane (ex. muștar)
5. Protecția naturală și fertilizarea cu purinuri vegetale Preparatele lichide din plante (purinuri) reprezintă o metodă ecologică de fortificare a culturilor și combatere a dăunătorilor.
Procedura de preparare a purinului:
- Se umple un recipient pe jumătate cu material vegetal proaspăt (ex. urzică, tătăneasă, păpădie, soc), se adaugă apă (preferabil de ploaie) până la completare.
- Se poate adăuga argilă pentru diminuarea mirosului.
- Fermentarea durează între 2-4 săptămâni, în funcție de temperatură.
- Se amestecă regulat. După terminarea fermentării, soluția se diluează și se aplică pe plante.
Cultura asociată, în corelație cu rotația culturilor și aplicarea de purinuri vegetale, constituie un sistem sustenabil pentru grădinile ecologice. Alegerea partenerilor culturali compatibili contribuie la reducerea bolilor, la combaterea naturală a dăunătorilor și la menținerea fertilității solului fără intervenții chimice.
Lista asocierilor favorabile
Usturoi + morcov, castravete, căpşun, ceapă, praz, tomată, trandafiri, arbori fructiferi.
Sfeclă + mărar, fasole, ceapă, cimbru.
Morcov + usturoi, mărar, varză, arpagic, andive, ceapă, praz, mazăre, ridiche, salată, tomate.
Ţelină + varză, spanac, fasole, praz, mazăre, tomate.
Varză + sfeclă, limba mielului, ţelină, castravete, spanac, fasole pitică, mazăre, salată, tomate.
Conopidă + ţelină, fasole pitică, phacelia, tomate.
Gulie + sfeclă, spanac, căpşun, fasole, praz, mazăre, salată, tomate.
Castravete + mărar, busuioc, ţelină, varză, spanac, fenicul, fasole căţărătoare, salată, ceapă.
Spanac + varză, căpşun, fasole, mazăre, ridiche, salată, tomate.
Fenicul + castravete, andive, salată.
Fasole căţărătoare + sfeclă, castravete, salată, spanac.
Fasole pitică + mărar, sfeclă roşie, limba mielului, ţelină, varză, castravete, căpşun, mazăre, cartof, sfeclă, tomate.
Ceapă + usturoi, mărar, morcov, castravete, păstârnac, salată, tomate, trandafiri şi arbori fructiferi.
Praz + morcov, ţelină, spanac, căpşun, tomate.
Mazăre + morcov, ţelină, varză, spanac, ridiche.
Ridiche de lună şi ridică de iarnă + morcov, creson, căpşun, fasole, salată, tomate.
Salată + mărar, sfeclă, limba mielului, castravete, varză, gulie, spanac, fasole, mazăre, ridiche, tomate.
Tomate + limba mielului, morcov, ţelină, varză, spanac, ceapă, păstârnac, pătrunjel, praz, salată.
Fasolea şi mazărea nu apreciază ceapă.
Nucii şi absintul au un efect inhibitor asupra vecinilor, oricare ar fi aceştia.
Lista asocierilor negative
Usturoi – varză, fasole.
Sfeclă roşie – spanac.
Morcov – mentă.
Varză – alte varietăţi de varză, usturoi, ceapă.
Conopidă – fenicul.
Castravete – ridiche, hrean.
Spanac – sfeclă roşie.
Fenicul – gulie, tomate, fasole.
Fasolea căţărătoare – usturoi, fasole pitică, ceapă, praz, mazăre.
Fasolea pitică – fenicul, fasole căţărătoare, ceapă.
Salată – ţelină, creson, pătrunjel.
Ceapă – varză, fasole, praz, mazăre.
Praz – fasole, mazăre.
Mazăre – fasole, ceapă, praz, tomate.
Ridiche şi hrean – castraveţi.
Tomate – sfeclă, varză roşie, fenicul, mazăre.
Cum să porneşti o grădină cu culturi asociate
Planificarea cu grijă este cheia. Cărările pot fi semănate cu trifoi.
După ce s-au cules ultimele legume, se recomanda folosirea unui îngrăşământ verde: muştarul. Acesta dispare aproape de la sine în timpul iernii, fără nici un efort din partea grădinarului.
Important este ca terenul să fie tot timpul acoperit, fie cu legume, fie cu îngrăşăminte verzi.
Este bine de făcut un plan pe hârtie al grădinii de zarzavat, cu fiecare strat în parte. De răspuns la întrebările următoare:
A) Care va fi talia legumelor?
B) Câte plante vor fi necesare?
C) În funcţie de dimensiunile legumelor, trebuie prevăzut un singur rând sau mai multe?
D) Ce se va semăna în stratul din stânga şi în cel din dreapta?
E) Noile culturi le vor suporta pe cele precedente?
F) Vor fi ele într-o vecinătate bună?
Grădina culturilor asociate se sprijină pe principiile de bază următoare:
A) grădina este întotdeauna verde;
B) lucrul solului nu presupune niciodată săparea lui în profunzime, ci doar o greblare;
C) îngrăşăminte verzi şi compost.
Câteva trucuri pentru a avea o grădină reuşită
Semănarea directă, adesea dispreţuită de grădinari, prezintă câteva avantaje importante:
A) avem o mai mare alegere de varietăţi şi seminţele costă mai puţin decât plantele;
B) seminţele pot fi reînnoite după plac;
C) plantele se dezvoltă fără să fie perturbate de transplantare;
D) plantele semănate direct sunt mai puţin sensibile la boli şi sunt mai rar atacate de limacşi şi alţi dăunători;
E) adesea legumele semănate direct sunt mai avansate decât cele repicate.
Principiul care stă la baza preparatelor din plante este acelaşi cu cel care e la baza mulciului: dăm solului ceea ce el ne-a dat. Purinul din aromate (de exemplu: purinul de urzici) fortifică plantele şi îndepărtează dăunătorii. Numai că trebuie să ştim exact cum să lucrăm cu ele, purinul de urzici fiind foarte concentrat, deci prea puternic atunci când este în contact direct cu plantele.
Un purin se prepară întotdeauna foarte uşor:
A) se umple un recipient din lemn, lut sau plastic, pe jumătate cu plante, apoi se completează cu apă rece (de preferinţă apă de ploaie);
B) este recomandabil să adăugăm câţiva pumni de argilă pentru a atenua mirosul care se degajă în cursul fermentării;
C) procesul de fermentare începe, în funcţie de temperatură, după câteva zile sau o săptămână; se amestecă la fiecare câteva zile;
D) după trei sau patru săptămâni, fermentarea este terminată şi purinul poate fi utilizat.
Se face purin din următoarele plante:
A) brânca ursului (Heracleum sphondylium);
B) frunzele de varză;
C) frunzele, florile şi fructele de şoc;
D) tătăneasă;
E) urzică;
F) păpădie;
G) pătlagină.
Insecticide bio
Toţi pasionaţii de grădinărit sau pomicultură s-au lovit de problema dăunătorilor. Cum temerile faţă de pesticide devin tot mai pregnante, iată câteva reţete pentru insecticide bio, cu care să stropişi plantele atacate:
Extractul de urzică se obţine din 1 kg de tulpini cu frunze de urzică în 10 l apă. Se lasă 12 ore, după care se foloseşte la combaterea păduchilor de frunze.
Infuzia de Condurii doamnei conţine sulf şi antibiotice şi poate limita densitatea coloniilor de păduchi lânoşi.
Infuzia de Tanacetum vulgare. Plantă cu flori galbene dispuse în calatidii spre vârful plantelor; este înrudită cu piretrul de pe coasta Dalmaţiei şi combate păduchii de frunze, furnicile, albiliţa, musca morcovului, a cepei, viermelui mărului şi prunului ş.a.
Extract de frunze de tomate şi cartofi se recomandă pentru varză, conopidă şi alte crucifere, în combaterea albiliţei, fiind eficace datorită solaninei.
Plămădeala de pelin se foloseşte în combaterea păduchilor şi omizilor.
Zeamă de tutun. O ţigară (sau tutunul corespunzător) „dizolvată” în 5 litri de apă timp de 24 ore este un bun remediu contra larvelor, omizilor, gândacului de Colorado şi a păduchilor ţestoşi.
