Într-o toamnă târzie, când frunzele colorate împodobeau ulițele satului și aerul mirosea a foc de lemne, bunica se pregătea să facă murături asortate în frunze de hrean. Era o rețetă specială, una pe care o făcea doar pentru ocaziile în care voia să impresioneze musafirii sau să adauge un strop de iute și acrișor pe masa de sărbătoare. Murăturile acestea, cu gustul lor picant și aroma puternică de hrean, erau un deliciu care însoțea perfect orice friptură, grătar sau mâncare tradițională.
Dimineața, bunica se îndreptă către grădina sa, încă plină de roadele verii. Alegea cu grijă gogonelele mici, castraveții crocanți de tip cornison, o rădăcină mică de țelină, morcovi portocalii și hrean proaspăt, rădăcină pe care o știa că va adăuga exact cantitatea necesară de iuțeală murăturilor. Adună și câteva crenguțe de vișin și tulpini de mărar uscat, ca să dea un parfum unic amestecului.
Odată ajunsă în bucătărie, bunica începu să pregătească legumele. Gogonelele le înveli cu grijă în frunze de hrean, o tehnică specială care le dădea un gust deosebit. Ceapa o tăie în rondele groase, morcovii și țelina în bucăți potrivite, iar hreanul îl tăie pe lungime, pregătindu-l să fie așezat printre celelalte legume în borcane.
Cu pricepere, aranjă legumele în borcane de 800 ml, lăsând destul spațiu până la gura borcanului. Fiecare strat era calculat cu grijă, ca toate aromele să se îmbine perfect. Apoi adăugă câte un cățel de usturoi, câteva boabe de muștar și piper, dând murăturilor o aromă inconfundabilă.
„Acum vine partea importantă,” spuse bunica, în timp ce lua un borcan și îl umplea pe rând cu câte o lingură de zahăr, sare grunjoasă și o tabletă de aspirină pisată. „Aspirina ajută murăturile să se păstreze mai bine,” îmi explica ea, cu acel zâmbet de înțelepciune pe care îl aveau doar bătrânii care învățaseră secretele gospodăriei de-a lungul anilor.
După ce toate ingredientele erau la locul lor, bunica adăugă 100 ml de oțet de 9 grade în fiecare borcan și completă cu apă, lăsând un spațiu de câțiva centimetri până la gura borcanului. Deasupra, aranjă cu grijă crenguțele de vișin și tulpinile de mărar, sigilând astfel borcanele cu parfumul proaspăt al naturii.
Borcanele erau apoi închise ermetic și așezate într-o oală mare, unde erau fierte la bain-marie timp de 20 de minute. După ce timpul trecu, bunica scoase borcanele fierbinți, le înveli în pături groase și le lăsă să se răcească lent, până a doua zi. „Așa le păstrăm aroma și le lăsăm să se mureze cum trebuie,” spunea ea, arătându-mi borcanele strălucitoare care își găsiseră locul pe rafturile din cămară.
Când murăturile erau gata, ele nu erau doar un simplu acompaniament la mâncare, ci un mic festin în sine. Crocante, picante și acrișoare, ele aduceau un strop de magie pe masa de iarnă, o reamintire a verii care trecuse și a grijii cu care bunica pregătise fiecare borcan.
Așa, în fiecare an, bunica ne lăsa moștenire nu doar rețeta murăturilor, ci și amintirea zilelor petrecute împreună, învățând cum să conservăm aromele și bucuriile toamnei pentru zilele reci ce urmau.
Ingrediente
1 kg gogosari mici
0,5 kg castraveti cornisoni
1 radacina telina mica
0,5 kg ceapa
1 capatana usturoi
2 morcovi
2 radacini hrean
40 frunze hrean
piper si mustar boabe
tulpini marar uscat
crengute visin
otet de 9 C
tablete aspirina
zahar
sare grunjoasa
Mod de preparare
Gogosari se invelesc in frunze de hrean;
Ceapa se taie in rondele groase;
Morcovii si telina in bucati;
Hreanul pe lungime;
Se aranjeaza legumele in borcane de 800 ml, se adauga usturoiul, boabele de mustar si piper;
Se lasa un spatiu de 4-5 cm pana la gura borcanului, apoi se adauga cate o lingura rasa zahar, una de sare grunjoasa, 1 tableta aspirina pisata si 100 ml otet;
Deasupra se aseaza crengutele de visin si tulpinile de marar;
Se toarna apa peste legume cu 2 cm mai jos de gura borcanului;
Se inchid ermetic borcanele si se fierb la bain-marine timp de 20 de minute;
Se invelesc in paturi si se lasa sa se raceasca pana a doua zi.
Veti obtine 8 borcane de muraturi de 800 ml.