PSD blochează inițiativa AUR de suspendare a președintelui Nicușor Dan, invocând prioritatea stabilității în perioada de criză guvernamentală pe care o traversează România.
Decizia PSD nu este o sorpresă, dar claritatea ei și tonul folosit relevă un calcul mai profund. Într-o perioadă în care guvernul se confruntă cu instabilitate și când crizele succedate au erodată încrederea publicului în instituții, o nouă procedură de suspendare a unui președinte ar putea fi percepută ca o escaladare inutilă, o ripostă politică mai curând decât o necesitate constituțională. Și totuși, nu toți membrii PSD gândesc la fel.
România se află în plină turbulență politică. După alegerile din toamna anului trecut și reacțiile care au urmat anulării scrutinului prezidențial, statul s-a găsit într-o situație de fragmentation instituțională rară. Guvernele s-au succedat, coaliția de putere s-a remodulat repetat, iar încrederea în instituțiile cheie a fost grav zdruncînată. În această atmosferă, orice mișcare spectaculoasă riscă să fie interpretată nu ca o apărare a statului de drept, ci ca o simplă manevră tactică între rivali politici.
AUR și-a anunțat intenția de a strânge semnături pentru o procedură de suspendare a lui Nicușor Dan. George Simion a deschis chiar o platformă online pe care să publice lista parlamentarilor care susțin această acțiune. Din punct de vedere procedural, este un gest la care orice partid are dreptul constituțional. Din punct de vedere politic, este o mișcare care testează cine are voință pentru confrontație și cine prioritizează stabilitatea.
PSD a optat pentru al doilea curs. Mihai Ghigiu a fost explicit: România traversează deja o criză guvernamentală, și deschiderea unei crize instituționale ar fi, în opinia formațiunii, contraprodactivă. Nu există, în viziunea social-democraților, o justificare constitutională sau juridică pentru suspendare. Prin urmare, PSD nu susține inițiativa. Mesajul e clar, fără echivoc și, sigur, calculat pe termen lung. Dacă procedura ar ajunge la vot, PSD ar vota contra.
Doar că nu toți parlamentarii PSD sunt de acord. Dorin Popa, deputat ales inițial pe listele POT și apoi afiliat grupului parlamentar PSD, și-a exprimat public susținerea pentru suspendarea lui Dan. Este singurul parlamentar din grupul PSD care a făcut acest pas, una dintre rarele crăpături în solidaritatea de grup pe un subiect politic major. Ghigiu a precizat că poziția lui Popa este personală și nu schimbă angajamentul partidului. Este o declarație care, deși neutră la suprafață, semnalează o tensiune internă: până unde se extinde disciplina de grup? Și cât timp vor tolera social-democrații un dezbatere internă pe o temă atât de sensibilă?
Ceea ce se întâmplă acum nu este o simplă dispută între partide. Este, de fapt, o divergență mai fundamentală despre ce înseamnă stabilitate și responsabilitate în timpul unei crize. AUR argumentează, probabil, că suspendarea unui președinte pe care o consideră neputernic sau neadecvat ar deschide calea unei guvernări mai eficiente. PSD contraargumentează că în mijlocul haosului, mai mult haos nu e soluția. Cine are dreptate depinde de ce gauge aplici și de ce întrebări pui.
Pentru cetățean, scena este destul de descurajantă. Un președinte cu autoritate discutabilă, un guvern care se zbate, un Parlament fragmentat și partide care mizează pe manevre instituționale pentru a câștiga puncte politice. Nici o prioritate clară privind economia, educația, infrastructura sau reformele de fond. Doar, din nou, crizele instituționale și calculele de putere.
Procedura de suspendare necesită un număr minim de semnături de parlamentari, apoi votul majorității în Parlament. Cu PSD blocat împotriva, AUR are șanse mici de reușită, decât dacă poate convinge suficienți deputați de pe alte bănci. Pentru moment, se pare o mișcare mai mult simbolică: o testare a forțelor, o marcaj al teritoriului politic, o declarație de intenție pentru electoratul care vede în AUR pe apărătorul unor poziții neguvernabile în coaliția actuală.
Ce se va întâmpla mai departe depinde de doi factori. Primul: cât de multi parlamentari sunt dispuși să voteze împotriva disciplinei de grup. Al doilea: cât de solid rămâne angajamentul PSD (și al altor formațiuni) de a refuza procedura. Dacă ambele se țin, suspendarea nu va avea loc. Dacă se crează spărturile, totul e în aer.
Deocamdată, stabilitatea instituțională se ține pe voinți politice, nu pe norme. Și asta ar trebui să ingrijoreze pe oricine crede că instituțiile contează mai mult decât jocul de putere.