Când venea primăvara, bunica știa că e vremea să ne întărim trupul cu verdețuri proaspete. Nu trecea o zi fără să ne cheme în grădină, acolo unde, în spatele casei, sub gardul de lemn, creșteau urzicile cele mai fragede. „Astea-s bune, astea-s dulci,” spunea ea, în timp ce își trăgea năframa mai bine pe cap și le rupea cu mâinile ei muncite, fără să se teamă de pișcăturile lor. „Las’ că le potolește apa fierbinte!”
Ingrediente:
- 1 kg urzici – culese cu grijă, doar frunzele cele mai tinere
- 100 g mălai – ca să le dea consistență și să le facă mai sățioase
- 2 cepe – tocate mărunt, ca să se topească în gust
- 1 căpățână de usturoi – pentru aroma aia care îți amintește de bunica
- 3-4 linguri ulei – de floarea-soarelui, cum avea ea în cămară
- Sare și piper – după ochi, după gust, cum făcea bunica
Mod de preparare, pas cu pas, așa cum o făcea bunica:
- Culesul și spălatul urzicilor
Întâi, urzicile se aleg bine, se rup cozile mai groase și se spală în mai multe ape reci. „Să nu rămână pământ pe ele, că altfel strică tot gustul!” spunea bunica în timp ce trecea mâinile prin ligheanul plin cu frunze verzi. Apa se schimbă până când rămâne limpede. - Oparirea urzicilor
Se pune o oală mare cu apă la fiert și, când clocotește bine, se aruncă urzicile în ea. Se lasă să fiarbă cam 10-15 minute, până când frunzele devin moi și apa se îngălbenește. Bunica păstra mereu o cană din zeama asta, „că-i bună pentru sânge,” zicea ea. După ce sunt fierte, urzicile se scurg și se toacă mărunt, fie cu un cuțit, fie zdrobite cu lingura de lemn. - Călirea cepei și pregătirea bazei
Într-o tigaie mare, bunica punea uleiul la încins și arunca peste el ceapa tocată mărunt. O lăsa să se înmoaie, să prindă culoarea aceea aurie, și apoi adăuga usturoiul pisat, amestecând ușor cu lingura de lemn. „Asta-i baza, de aici vine tot gustul,” spunea ea. - Adăugarea urzicilor și a mălaiului
După ce ceapa era bine călită, venea momentul să pună urzicile tocate în tigaie. Amesteca bine și începea să presare mălaiul puțin câte puțin, ca să nu facă cocoloașe. Turna apoi puțin din zeama păstrată și amesteca întruna, ca să iasă o pastă fină. Lăsa să fiarbă la foc mic, amestecând mereu, ca să nu se prindă de fundul cratiței. - Condimentarea și lăsarea la odihnit
Spre final, presăra sare și piper, după gust. Mai lăsa pe foc doar 5 minute, timp în care mâncarea căpăta o textură cremoasă și un miros care umplea toată casa. „Să stea un pic, să-și tragă toate gusturile!” spunea bunica, acoperind oala cu un capac.
Servirea – bucuria de la masă
Mâncarea de urzici se mânca cu mămăligă caldă, ruptă cu mâna, nu tăiată cu fir. Bunica ne spunea mereu: „Cu lingura nu-i același lucru, mămăliga trebuie simțită!” O farfurie de urzici, o bucată de mămăligă și, uneori, un ou ochi pus alături – așa era masa simplă, dar bogată, care ne făcea sufletul fericit.
Acum, când fac urzici după rețeta asta, închid ochii și parcă o aud pe bunica:
„Mâncarea bună nu se face în grabă, se face cu drag.”
Mâncare de spanac cu mămăligă
Ingrediente:
- 1 kg spanac
- 100 g mălai
- 2 cepe, tocate mărunt
- 1 căpățână de usturoi, pisată
- 3-4 linguri ulei
- 200 ml lapte
- Sare și piper, după gust
Mod de preparare:
- Blanșarea spanacului – Se spală spanacul și se opărește 2-3 minute în apă clocotită. Se scurge bine și se toacă mărunt.
- Călirea cepei – Într-o tigaie, se călește ceapa în ulei până devine aurie, apoi se adaugă usturoiul.
- Prepararea bazei – Se adaugă spanacul tocat, se amestecă bine, apoi se presară mălaiul treptat și se toarnă laptele, pentru o textură cremoasă.
- Fierberea – Se lasă să fiarbă la foc mic 5-10 minute, amestecând continuu. Se condimentează după gust.
- Servirea – Se servește caldă, cu mămăligă și, dacă se dorește, un ou poșat sau brânză sfărâmată deasupra.
Ambele rețete sunt hrănitoare, simple și aduc gustul autentic al copilăriei. Poftă bună!
