Lorelai Moșneguțu, câștigătoarea „Românii au Talent” 2017, s-a mutat la București și s-a înscris la SNSPA, profil Publicitate. Are 19 ani. Mama adoptivă Vio o însoțește zilnic la cursuri și o așteaptă pe holul facultății.
Mutarea din Târgoviște în Capitală nu a venit ușor. Cele două au investit o parte din cei 120.000 de euro câștigați la concurs într-un apartament în București — un calcul asumat, nu un capriciu. Facultatea dorită de Lorelai nu exista în altă formă accesibilă ei, iar asta a decis totul.
Câștigătoarea Românii au Talent 2017, de la scenă la amfiteatru
Lorelai Moșneguțu nu a câștigat „Românii au Talent” din simpatie. A urcat pe scenă în 2017 și a cântat la pian — fără mâini, fără picioare, cu o tehnică pe care mulți instrumentiști cu toate membrele nu o ating. Născută fără mâini și abandonată la naștere de mama biologică, a crescut alături de mama adoptivă Vio, femeia care i-a văzut potențialul înainte ca oricine altcineva să o ia în serios. Premiul câștigat a schimbat, literalmente, traiectoria vieții ei.
„Sunt tare mândră de ea”, a declarat mama Vio pentru Click!. „Ne-am mutat în București special pentru facultatea lui Lorelai. Am renunțat la traiul nostru de la Târgoviște pentru evoluția sa. Ea este acum pe profil de publicitate. Poate pe viitor o să ajungă într-o redacție de presă.” Lorelai s-a înscris la SNSPA, a intrat și acum este studentă. La 19 ani.
Mama Vio, însoțitoarea permanentă de pe holul SNSPA
Studentele de 19 ani merg de obicei singure la cursuri. Lorelai nu poate. Are nevoie de ajutor pentru lucruri pe care ceilalți le fac automat — inclusiv să fie schimbată pe parcursul zilei. Mama Vio și-a reorganizat complet viața în jurul orarului fiicei sale. „Eu stau cu Lorelai la cursuri, o aștept pe holul facultății. Nu intru la ore cu ei. În timpul ăsta, liber pentru mine, mă mai plimb pe acolo prin zonă. Îmi face bine, la vârsta mea, activitatea aceasta. Lorelai uneori mai trebuie schimbată și are nevoie de mine permanent”, a explicat femeia.
E o imagine pe care merită s-o ții minte: o femeie în vârstă plimbându-se pe străzile din jurul SNSPA, așteptând să se întoarcă la fiica ei. „Eu i-am zis din prima clipă de când am întâlnit-o că ea este sufletul meu pereche. Orice realizare a dânsei o simt ca pe o realizare a mea. Sunt o mamă foarte fericită”, a adăugat Vio.
Ce spune acest parcurs despre ce lipsește din sistem
Cazul Lorelai nu e doar o poveste de succes individual. Că mama Vio trebuie să fie fizic prezentă la facultate zi de zi spune ceva concret: sistemul nu oferă un însoțitor instituțional pentru studenții cu dizabilități locomotorii severe. Grija cade pe familie. Acolo unde nu există familie dispusă și capabilă, șansele se reduc dramatic. Banii din premiu au rezolvat problema geografică — au permis mutarea acolo unde existau opțiunile dorite. Provocările zilnice sunt, în mare parte, aceleași ca înainte.
1
2
3
4Lorelai visează la o redacție de presă. La 19 ani, asta e mai mult decât un vis — e un plan cu primul pas deja făcut. Mama Vio e, deocamdată, răspunsul improvizat la o problemă pe care sistemul universitar românesc n-a rezolvat-o structural. Funcționează. Dar nu ar trebui să depindă doar de ea.