Odată ce vara s-a încheiat și recolta de căpșuni a fost adunată, mulți grădinari cred că plantele nu mai necesită atenție până la primăvară. Aceasta este însă o greșeală care poate costa recolta anului viitor. Toamna reprezintă etapa cea mai importantă în pregătirea plantației de căpșuni, deoarece acum se pun bazele pentru sănătatea și productivitatea tufelor. Tăierea corectă, reînnoirea plantației, fertilizarea, controlul bolilor și pregătirea pentru iarnă sunt lucrări obligatorii dacă vrei să ai fructe mari, dulci și sănătoase.
După recoltare, nu este recomandată tunderea totală a frunzelor, deoarece acestea continuă să asigure fotosinteza și să acumuleze substanțe nutritive. Totodată, frunzele uscate și cele sănătoase vor proteja rădăcinile în timpul iernii, având rol de mulci natural. Se taie doar frunzele bolnave sau deteriorate, iar la soiurile remontante se îndepărtează și tijele florale care au rodit. De asemenea, este obligatorie eliminarea mustăților (stoloneților) care trag resurse din planta-mamă și reduc rezistența la iernare. Dacă aceste stoloni sunt păstrați pentru înmulțire, atunci noile plante trebuie transplantate imediat după ce au format rădăcini. În cazul unei plantații afectate de boli, frunzele pot fi tăiate complet, la 5-7 cm de sol, cu atenție să nu fie atins mugurele central (inima plantei). După o astfel de tăiere severă, este necesar un strat de mulci gros, de cel puțin 10 cm, din turbă sau compost, pentru a proteja plantele.
Căpșunii pot fi cultivați pe același teren timp de 3-4 ani, după care randamentul scade vizibil. Reînnoirea plantației se face toamna, pe un teren fertil, însorit, cu sol afânat și bogat în humus. Locul trebuie să fie ușor înclinat spre sud-vest și protejat de vânturi. La pregătirea solului se administrează aproximativ jumătate de găleată de gunoi de grajd bine descompus sau compost și un pahar de cenușă de lemn pe metru pătrat. Alternativ, se poate folosi un îngrășământ mineral complex de toamnă. Înființarea noii plantații se face până la jumătatea lunii septembrie în zona de câmpie și până la început de octombrie în regiunile mai calde. Pentru material săditor se aleg rozetele cele mai apropiate de planta-mamă, iar la împărțirea tufei se folosesc plante de 2-3 ani, fiecare cu rădăcină viguroasă și mugur central sănătos.
Schema de plantare recomandată este de 20 cm între plante și 35 cm între rânduri. Rozetele se plantează la nivelul solului, fără a acoperi mugurele central. După plantare, plantele se udă zilnic timp de 4-5 zile, cu apă călduță, preferabil prin stropire cu o stropitoare. În zilele însorite, plantele tinere se pot umbri timp de 2-3 zile pentru a reduce stresul de prindere.
Fertilizarea de toamnă joacă un rol cheie în formarea mugurilor de rod pentru anul viitor. Pe metru pătrat se administrează jumătate de găleată de compost, 50 g superfosfat dublu și 20 g sulfat de potasiu. În lipsa îngrășămintelor minerale, un pahar de cenușă de lemn poate înlocui potasiul și fosforul. În general, în septembrie se aplică îngrășămintele cu fosfor și potasiu, iar în octombrie se pot adăuga și cele organice.
Odată ce recolta este strânsă, este momentul potrivit pentru tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor. Plantele pot fi stropite cu soluție de zeamă bordeleză 1% pentru prevenirea bolilor fungice, iar împotriva insectelor, cum ar fi căpușele și afidele, se pot folosi insecticide precum „Fufanon-Nova”. Este esențial ca tratamentele să se aplice nu doar pe plante, ci și pe solul dintre rânduri. Pentru cei care preferă metodele ecologice, o pudrare cu cenușă sau o soluție slabă de permanganat de potasiu poate ajuta, însă eficiența este mai redusă.
Între lucrările de întreținere obligatorii intră și udările regulate dacă toamna este secetoasă. În lipsa ploilor, căpșunii se udă o dată la 7-10 zile cu 8-10 litri de apă la metrul pătrat. Tot acum se face și afânarea solului: o primă lucrare mai adâncă, de 6-8 cm la început de septembrie, urmată de afânări superficiale, de 4-5 cm, de încă două-trei ori până la venirea frigului. Săpatul și plivitul buruienilor sunt esențiale pentru a elimina competiția pentru apă și substanțe nutritive. În octombrie, înaintea primelor înghețuri, solul se mulcește cu un strat de turbă sau compost. Dacă rădăcina unei plante a ieșit prea sus deasupra solului, aceasta se acoperă cu pământ fertil pentru a preveni degerarea.
Pregătirea pentru iarnă este pasul decisiv. În zonele unde stratul de zăpadă este suficient, căpșunii rezistă bine, însă în iernile cu puțină zăpadă există riscul de îngheț. De aceea, când temperaturile scad constant până la -5 °C, plantele se acoperă cu ramuri de molid sau cu alte crengi sănătoase. Dacă materialul provine din pădure, este indicat să fie tratat înainte cu o soluție slabă de permanganat de potasiu, pentru a evita introducerea bolilor. Pentru soiurile remontante și cele mai sensibile la frig, se recomandă mulcirea cu un strat de 7-10 cm de gunoi de grajd bine descompus sau turbă. Înainte de venirea înghețului se face și un „udat de încărcare” cu aproximativ 1,5 litri de apă la fiecare tufă, pentru a hidrata solul și a preveni uscarea plantelor peste iarnă. În plus, tufele trebuie lăsate să treacă prin 2-3 nopți de ger moderat, cu -3 până la -5 °C, pentru a se întări natural înainte de acoperire.
Informații suplimentare despre îngrijirea căpșunilor toamna
- Importanța rotației culturilor
Căpșunii nu trebuie replantați pe același teren unde au crescut în ultimii 4-5 ani, dar nici după culturi precum roșii, cartofi sau vinete, care pot transmite boli fungice (verticilioză, fusarioză). Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele, ceapa, usturoiul și salatele. - Corecția pH-ului solului
Căpșunii preferă soluri cu pH între 5,5 și 6,5. Dacă solul este prea acid, se poate adăuga făină de dolomit sau var agricol (200-300 g/mp) cu câteva săptămâni înainte de plantare. Dacă solul este alcalin, se recomandă aplicarea de turbă acidă. - Fertilizarea foliară de toamnă
Înainte de intrarea în repaus vegetativ, o stropire foliară cu soluție de microelemente (bor, zinc, mangan) îmbunătățește formarea mugurilor florali și sporește rezistența la ger. - Protecția contra rozătoarelor
Sub stratul de mulci gros, șoarecii și alte rozătoare pot găsi adăpost și pot roade rădăcinile. Pentru protecție, se pot așeza ramuri de soc sau pelin printre plante sau se pot folosi granule repelente bio. - Importanța igienei culturii
Frunzele bolnave și resturile vegetale nu trebuie lăsate pe sol, ci adunate și arse. Ele pot adăposti agenți patogeni și larve care vor ierna și vor afecta plantele la primăvară. - Irigarea prin picurare
Dacă toamna este secetoasă, irigarea prin picurare este ideală pentru a asigura umezeală constantă fără a crea băltiri. Apa rece direct din fântână sau puț poate șoca plantele, de aceea e bine să fie lăsată câteva ore în bazine pentru a se încălzi. - Semnalul de oprire a lucrărilor
Orice lucrare de tăiere, fertilizare sau transplantare trebuie finalizată cu cel puțin 2-3 săptămâni înainte de primul îngheț stabil. Altfel, plantele intră nepregătite în iarnă și riscul de pierderi crește.
Toamna, grija acordată căpșunilor nu este o opțiune, ci o garanție a unei recolte sănătoase și bogate în anul următor. Plantele care beneficiază de curățare, fertilizare, protecție împotriva bolilor și pregătire corespunzătoare pentru iarnă vor răsplăti efortul prin fructe mari, dulci și numeroase. Neglijarea acestor lucrări, în schimb, duce la tufe slăbite, cu rod slab și sensibilitate crescută la frig.