Dacă ar fi să ne imaginăm o grădină perfectă, plină de roșii cărnoase, ardei crocanți și vinete lucioase, am vedea în spatele ei nu doar pământul lucrat cu drag, ci și un adevărat dans al naturii, în care bondarii joacă un rol de primă mână.
Am urmărit recent un reportaj la National Geographic despre utilizarea bondarilor în serele olandezilor, unde aceste insecte extraordinare polenizează cu o eficiență uimitoare. Dar ce ne facem noi, cei care cultivăm legume în aer liber și nu avem la dispoziție armate de bondari dresați? Ei bine, în grădină trebuie să facem noi pe bondarul, asigurându-ne că polenul ajunge acolo unde trebuie și nu se pierde în bătaia vântului sau în capriciile vremii.
Polenizarea deficitară este o problemă frecventă în grădinărit, iar principalele cauze care duc la căderea florilor și fructelor sunt diverse:
- Temperaturi prea scăzute – Sub 10 grade Celsius, polenizarea devine un proces greoi, iar florile pot avorta înainte de a lega fructele.
- Oscilații de temperatură – Dacă ziua se înregistrează peste 30 de grade, iar noaptea temperatura scade sub 15 grade, florile suferă un șoc termic și cad.
- Canicula extremă – La peste 35 de grade, planta nu mai poate produce carbohidrații necesari pentru hrănirea florilor și a fructelor recent legate, ceea ce duce la avortarea acestora.
- Hrană insuficientă – Lipsa de calciu și magneziu face plantele firave, iar fructele și florile cad înainte de vreme. Acest deficit se poate corecta prin stropiri cu macerat de urzică sau lapte diluat.
- Udare necorespunzătoare – Pe timp de caniculă, apa este direcționată către frunze, iar florile rămân fără hrană. Lipsa apei duce la închiderea florilor, iar apoi la pierderea lor.
- Atacurile insectelor – Afidele, tripsul, păianjenii, musculița albă slăbesc planta, provocând, indirect, căderea florilor.
- Tratamente fito-sanitare aplicate incorect – Chiar și produsele naturale, dacă sunt folosite în exces, pot provoca fitotoxicitate, afectând viabilitatea florilor.
Acum că știm de unde apar problemele, este momentul să vorbim despre soluții. Cum putem suplini lipsa bondarilor în grădinile noastre? Ei bine, trebuie să devenim noi bondarii plantelor!
Există două metode clasice de polenizare manuală. Prima, cea pe care o aplică majoritatea grădinarilor, presupune scuturarea plantei. Se apucă ușor crenguța cu flori și se scutură bine, ajutând astfel polenul să ajungă unde trebuie. Pentru cei mai migăloși, se poate merge chiar și mai departe, aplicând un bobârnac delicat fiecărei flori.
Însă anul acesta am descoperit o metodă și mai eficientă, pe care am numit-o „secretul bondarului”. Este simplă și dă rezultate uimitoare! Tot ce ai nevoie este un evantai. Dacă nu ai unul la îndemână, îți poți confecționa rapid unul dintr-o revistă mai groasă. Apoi, înarmat cu acest „aripă de bondar”, te aventurezi printre plante și le aerisești sistematic.
Tehnica este simplă: apuci cu grijă un ciorchine de flori, îl ții bine și fluturi evantaiul în sus, în jos, la stânga, la dreapta și în formă de X. Astfel, granulele de polen sunt eliberate și fixate acolo unde trebuie. Mai apoi, prinzi tulpina de la mijloc și o scuturi de câteva ori cu fermitate. Și gata! Procesul trebuie repetat ori de câte ori apar flori noi.
În grădina mea, am testat ambele metode pe același soi de roșii. Rezultatele au fost evidente: plantele „ventilate” au avut mai multe fructe și flori decât cele scuturate manual. Așa că, dacă vreți să vă asigurați o producție bogată, adoptați și voi această metodă și deveniți bondarii propriei grădini!
Nu uitați că această tehnică se aplică și altor legume. Aerisiți bine florile, scuturați plantele și nu lăsați nicio floare nepolenizată. Aștept cu nerăbdare să aflu cum a funcționat această metodă și în grădinile voastre. Spor la grădinărit și la polenizare!
