O femeie și copilul ei au fost victime ale unui atac de urs pe 15 octombrie, în jurul orei 07:50, în satul Zălan, comuna Bodoc, județul Covasna, în timp ce se îndreptau spre școală. Femeia a suferit răniri grave la coapsa, șold și brațe și a fost transportată de urgență la spital.
Cei doi se îndreaptau spre școală când au observat animalul apropiindu-se. Copilul a reușit să se refugieze rapid în curtea unui vecin, dar mama sa a fugit în direcție opusă pentru a-l depărta de fiu. Ursul a dobândito din spate, rănind-o cu ghearele în mai multe locuri ale corpului. Vecinii au auzit strigătele de ajutor și au apelat imediat serviciul de urgență 112.
Primii la fața locului au ajuns medicii de urgență, care au preluat femeia și au transportat-o la spital. La scurt timp s-au prezentat și autoritățile locale, inclusiv primarul, reprezentanți ai asociației de vânătoare, medicul veterinar și jandarmii. Animalul s-a retras în livada unui sătean din zonă și nu a mai fost localizat imediat după incident. Autoritățile au montat o capcană cu hrană în zona retragerii și au dislocat paznici pentru a preveni noi atacuri.
Reacția primarului comunei Bodoc a fost directă și ferma. Acesta a declarat că va ordona împușcarea oricărui urs care intră în localitate, refuzând recurgerea la tranquilizare și relocare. „Dacă ursul este pe stradă, în localitate, va fi împușcat direct. Nu putem sta la nesfârșit să ascultăm de ONG-uri și să lăsăm urșii să ne omoare. Nu se poate așa ceva”, a spus primarul. El a criticat inactivitatea autorităților centrale de mediu și a menționat că urșii dominanți controlează teritorii ample în păduri, forțând speciile mai slabe să se deplaseze către localități, livezi și terenuri agricole.
Printre măsurile imediate luate de autorități s-a numărat modificarea rutei de transport școlară. Microbuzul școlii va prelua acum toți elevii din Zălan, inclusiv pe cei de pe străzile mai izolate, pentru a evita ca copiii să se deplaseze pe jos pe drumurile publice. Decizia reflectă preocuparea autorităților privind siguranța copiilor în contextul acestui incident.
Atacurile de urs în zonele populate ale României sunt fenomene care se iau în considerare atent în materie de politică de management al faunei sălbatice. Interacțiunea dintre populație și urși bruni s-a intensificat în ultimul deceniu, pe fondul creșterii populației de urși și a constrângerii habitat-ului lor natural. Procedurile standard prevăd evaluarea situației și luarea unor măsuri proporționate, care pot include relocare, tranquilizare sau, în cazuri extreme de pericol iminent, intervenție letală. Fiecare județ coordonează cu Agența pentru Protecția Mediului și Garda de Mediu pentru a implementa protocol-ul care se potrivește cel mai bine circumstanțelor.
Femeia care a fost atacată a suferit răniri care au necesitat spitalizare în stare gravă. Medicii au tratat leziunile produse de gheare în regiuni sensibile ale corpului. Starea ei medicală și recuperarea pe termen lung nu au fost precizate de autoritățile locale la momentul relatării incidentului. Copilul a fost testat și monitorizat pentru traumă psihologică după experiența traumatizantă, dar nu a suferit răniri fizice, fiind reușit să se refugieze la timp.
Ancheta asupra incidentului urmează procedura standard: reconstructie a faptelor, identificarea animalului dacă e posibil, și consultări între primărie, veterinari și specialiști în fauna sălbatică pentru a determina viitoarele măsuri de prevenție. Decizia privind soarta urșului implicat va depinde de confir mările cu autoritatea responsabilă de nivel județean și, eventual, de aprobări de la ministerul de resort.
Această situație subliniază tensiunea permanentă în comunități care se află la interfața dintre habitat-ul urșilor și zonele populate. Autoritățile locale pledează pentru abordări mai agresive în managementul populației de urși, argumentând că metodele passive nu protejează suficient pe rezidenți. În același timp, organizațiile de protecție a mediului susțin că relocarea și tranquilizarea sunt mai durabile ca soluții de lungă durată. Incident-ul din Zălan va constitui probabil un caz de studiu în discuțiile privind echilibrul dintre conservare și siguranța publică în regiunile montane ale României.