Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta, care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor, va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor.
orta – imunitate crescuta. Plante sanatoase inseamna recolta bogata. Simplu ca buna ziua.
Numai ca, pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem, pentru ca graba strica treaba. Musuroind inainte de vreme, riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere, daca nu s-o pierdem definitiv. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand,respectiv tulpina lungindu-se, plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina, adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. Nu uitati ca rosia este , totusi, o planta taratoare, nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare.
Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini, care vor hrani mai abitir planta. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp, cat tulpina, la baza, are culoarea verde, stam in banca noastra; in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee, acela este timpul propice de a fi musuroita. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele.
Bine-bine, pe buna dreptate ma veti apostofa, da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu.
Fie vom lua masuri din primele momente, adica exact de la plantarea la locul definitiv, fie in preajma primului musuroit. Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj, lemn, plastic de jur-imprejurul plantei sau, mult mai simplu, confectionam cilindri din pet-uri. Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete, imbracand astfel planta; totodata pot sa si mulcesc, fiind destul spatiu. In felul acesta, pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi, se va mentine la locul lui, acolo unde-i sade asa de bine. Cu cat mai inalt cu atat mai bine!
De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini, radacinile hranesc tulpina, prin care hrana ajunge la frunze. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc, adica se operesc oleaca din crestere. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte, perioada in care radacinile iar raman pe loc. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident, sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini, ca se pricepe de minune la asa ceva, punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci.
Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare, care vioaie vor hrani, practic, continuu planta, iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi.
Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea, vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci, buruieni fara seminte, iarba, carton, rumegus, talas, etc peste care vom presara un pic de pamant. Astfel, pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. Pe langa acest beneficiu, in procesul de dezintegrare se degaja CO2, atat de necesar plantei si coacerii fructelor. Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?!
Cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente:
- Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani.
- Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv, punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile
- Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile, în funcţie de soi.
- Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid, dar, fireşte, preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Rezultatele sunt pe măsură.
- Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Sub 16º, dar şi peste 30º încetează creşterea, nu leagă, va pierde rodul, iar sub 3º moare.
- Tomata iubeşte nespus lumina, de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. În lipsa luminii, dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult, planta „avortează” florile sau fructele. Fructele se coc greu, işi schimbă gustul şi aroma, devin sensibile la boli şi dăunători, apar petele brune.
- Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Tomata se udă rar , dar din belşug cu apă stată la soare. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice, mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire.
- Tomata ţine la silueta ei. Nu este o mare mancăcioasă, dar are pretenţii la bucate alese: azot, fosfor, potasiu, magneziu – în primul rând – urmate de bor, cupru mangan, fier. Azot – în cantitate moderată, altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Fosfor – în cantitate mai mică, dar obligatoriu. De el au nevoie rădăcinile, fructele şi seminţele. Atenţie, însă, sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă, mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor, îi conferă rezistenţă la frig, creşte calitatea fructelor. Magneziul – în cantitate mare, mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. Borul şi manganul – în calitate de hrană, administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină); ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii, grăbeşte coacerea fructelor.
- Nu scăpaţi momentul copilirii, cârnirii şi îndepărtării frunzelor, alminteri riscăm să avem o recoltă modestă.
- Tomata trebuie susţinută, deoarece singură nu o poate face.
- Muşuroiţi planta, vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă!
- Mulciţi plantele, şi vă veţi uşura munca, iar tomatele vor fi nespus de fericite.
- După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur
Şi ca munca să vă fie încununată de succes, aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică:
– detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”, sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură
– nu-i place bălegarul proaspăt, şi nici îngrăşămintele minerale în exces
– nu-i place azotul în exces. Îl vom administra cu precădere la început, sub formă de macerat de găinaţ, dar şi mai bine, macerat de urzică.
– nu-i place, chiar urăşte, ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º)
– nu-i place udatul în exces, care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar, iar hrana nu mai ajunge la destinatar.
– detestă umiditatea, care aduce după ea bolile micotice
