Altoirea pomilor fructiferi este o tehnică esențială pentru obținerea unor soiuri valoroase, sănătoase și productive. Aceasta permite combinarea celor mai bune caracteristici ale unui portaltoi rezistent cu un altoi de calitate superioară. În acest articol vom explora ce este altoirea, tipurile de portaltoi potrivite pentru diverse specii, alegerea altoiului și portaltoiului, precum și cea mai simplă și sigură metodă de altoire.
1. Ce este altoirea și de ce este importantă?
Altoirea este o tehnică horticolă prin care o porțiune de lăstar (altoiul) este fixată pe un alt pom (portaltoiul), astfel încât cele două să fuzioneze și să crească împreună. Aceasta este utilizată pentru:
- Propagarea unor soiuri valoroase care nu se pot înmulți prin semințe.
- Îmbunătățirea rezistenței la boli și condiții de sol dificile.
- Creșterea randamentului și calității fructelor.
- Obținerea unor pomi adaptați unor condiții specifice de climă și sol.
2. Portaltoi și compatibilitatea cu altoiul
Alegerea portaltoiului este esențială pentru succesul altoirii. Fiecare specie și soi de pom fructifer are portaltoi compatibili care influențează creșterea, producția și rezistența la boli.
Compatibilitatea între portaltoi și altoi
- Măr: se poate altoi pe portaltoi de măr sălbatic, gutui (pentru soiuri pitice) sau pe portaltoi vegetativi (ex: M9, M26 pentru livezi intensive).
- Păr: se altoiește pe gutui pentru obținerea de pomi de talie mică și pe păr sălbatic pentru creștere viguroasă.
- Prun: poate fi altoit pe corcoduș, prun sălbatic sau mirabolan.
- Cais și piersic: se altoiesc pe corcoduș, prun sau migdal.
- Cireș și vișin: sunt altoiți pe mahaleb, cireș sălbatic sau vișin.
- Nuc: necesită un portaltoi de nuc sălbatic sau nuc negru pentru o mai bună rezistență la soluri grele.
3. Alegerea altoiului și a portaltoiului potrivit
Un altoi bun trebuie să fie:
- Dintr-un soi sănătos și productiv.
- Recoltat în perioada de repaus vegetativ (noiembrie-februarie).
- Depozitat corespunzător în nisip umed sau într-un mediu răcoros pentru a preveni deshidratarea.
Portaltoiul trebuie să fie:
- Adaptat la condițiile de sol și climă.
- Viguros și sănătos.
- De dimensiunea potrivită pentru a facilita prinderea altoiului.
4. Cea mai ușoară și sigură metodă de altoire
Printre metodele cele mai utilizate de altoire se numără:
- Altoirea în despicătură.
- Altoirea prin copulație.
- Altoirea sub scoarță.
- Altoirea în T (oculația).
Altoirea în despicătură – cea mai simplă metodă
Aceasta este una dintre cele mai sigure metode pentru începători, având o rată mare de succes.
Materiale necesare:
- Cuțit bine ascuțit și dezinfectat.
- Fâșii de bandă de altoire sau folie de parafină.
- Mastic pentru protecția rănilor.
Pași pentru altoirea în despicătură:
- Alegerea portaltoiului: Se taie portaltoiul la 10-15 cm deasupra solului.
- Realizarea despicăturii: Cu ajutorul unui cuțit sau toporaș se face o despicătură de aproximativ 3-5 cm adâncime.
- Pregătirea altoiului: Se taie altoiul astfel încât să aibă 2-3 muguri și se ascut marginile bazei în formă de pană.
- Introducerea altoiului: Se introduce altoiul în despicătură, asigurând contactul perfect între scoarțele celor două părți.
- Fixarea altoiului: Se leagă bine cu bandă de altoire sau folie specială pentru a menține stabilitatea.
- Sigilarea altoirii: Se aplică mastic pentru a proteja împotriva deshidratării și a infecțiilor.
După aproximativ 3-4 săptămâni, altoiul începe să prindă viață, semn că altoirea a reușit.
5. Îngrijirea pomilor altoiți
Pentru ca altoirea să fie un succes, este important să acorzi atenție îngrijirii post-altoire:
- Protejează zona altoirii de uscare și dăunători.
- Elimină lăstarii care cresc sub punctul de altoire.
- Verifică prinderea altoiului și slăbește legăturile dacă sunt prea strânse.
- Aplică un tratament fitosanitar pentru prevenirea bolilor.
Pentru altoirea speciilor lemnoase se utilizează de regulă portaltoaie tinere obţinute din sămânţă. Vârsta acestora şi dimensiunile diferă în funcţie de condiţiile în care se face altoirea (în câmp sau spaţii adăpostite) şi procedeul de altoire aplicat.
La foioase, altoirile se execută în câmp în condiţii naturale de mediu, portaltoiul la locul de grefare a altoiului având o grosime de 8-12 mm.
La răşinoase altoirile se efectuează de regulă în condiţii controlate de mediu (sere) pe portaltoi crescuţi în vase de vegetaţie.
În Romănia, Quercus machrantera sau Quercus alba sunt specii care s-au altoit cu succes pe Quercus robur. Rezultate bune s-au obţinut şi prin altoiri de Pinus cembra pe Pinus strobus (Enescu ş.a., 1994).
Temperatura, umiditatea şi oxigenul din timpul şi imediat după altoire sunt factori care influenţează semnificativ concreşterea partenerilor.
Tehnica de altoire şi îndemânarea celui care face altoirea sunt elemente principale de care depinde reuşita sudării altoiului cu portaltoiul.
Metodele de altoire folosite pentru înmulţirea speciilor forestiere sunt adaptări ale metodelor aplicate în pomicultură, în lume fiind aplicate în prezent peste 200 de metode de altoire (Enescu ş.a., 1994).
Cele mai utilizate metode de altoire la speciile forestiere pot fi grupate în trei categorii: altoirea prin apropiere (alipire), altoirea cu lujeri detaşaţi şi altoirea cu mugur detaşat.
Altoirea prin apropiere (alipire)
Presupune alipirea a două ramuri sau tulpini de puieţi după ce la ambii parteneri s-a înlăturat scoarţa şi un strat de lemn pe porţiunea de sudură . Altoiul trebuie să aibă un mugur axilar pe partea opusă tăieturii. După prindere, altoiul se detaşează de planta mamă sub locul de sudură. Această metodă de altoire poate fi aplicată primăvara, înainte sau după pornirea vegetaţiei.
Fig. 2 – Altoirea prin apropiere simplă si perfecționată
Altoirea cu ramură detaşată
Are numeroase procedee şi variante de aplicare (în copulaţie, în despicătură, în triangulaţie, etc.)
Altoirea în copulaţie – presupune secţionarea portaltoiului la nivelul unui mugur, în partea opusă acestuia, printr-o tăietură oblică. Secţionarea bazei altoiului se face în mod asemănător după care cele două secţiuni se suprapun pentru sudură. Se aplică la portaltoi tineri, cu diametrul de cel mult 8-15 mm, similar altoiului.
Varianta perfecţionată a altoirii în copulaţie se caracterizează prin aceea că pe suprafaţa secţiunii oblice se execută în plus o limbă (la altoi) şi un lăcaş (la portaltoi), care permite atât o suprapunere cât şi o stabilitate mai bună a altoiului.
Fig. 3. – Altoirea în copulaţie: a) simplă, b) perfecţionată
1) altoi, 2) portaltoi, 3) mod de îmbinare
Altoirea în despicătură este un procedeu simplu însă cu rezultate mai slabe. Se recomandă atunci când grosimea portaltoiului nu depăşeşte 7-8 cm.
Altoirea în despicătură se execută cu puţin înainte de pornirea vegetaţiei.
Fig. 4 – Altoirea în despicătură
1) altoi, 2) portaltoi, 3) mod de îmbinare
Altoirea sub coajă se aplică în cazul unor portaltoi mai vârstnici şi cu grosimea mult mai mare decât a altoiului. Portaltoiul se secţionează perpendicular pe ax la înălţimea dorită. Se face o incizie longitudinală, iar coaja portaltoiului de sub secţiune se desprinde cu o pană de lemn, formând un lăcaş în care să poată fi introdus altoiul Acest procedeu de altoire se execută primăvara, când seva circulă şi permite îndepărtarea cojii.
Fig. 5 – Altoirea sub coajă
Altoirea în triangulaţie este, de asemenea, un procedeu potrivit pentru portaltoii mai groşi. Secţionarea portaltoiului se realizează transversal iar de la secţiune în jos se face longitudinal o tăietură triedrică de 2-5 cm lungime. Baza altoiului se taie asfel încât să se încadreze perfect în scobitura portaltoiului. După îmbinare, se leagă strâns cu rafie şi se unge cu mastic atât la locul altoirii cât şi secţiunile altoiului şi portaltoiului. Altoirea în triangulaţie se execută primăvara înainte de pornirea vegetaţiei.
Fig. 6 – Altoirea în triangulație
Alte metode de altoire cu ramură detașată, folosite în special la rășinoase sunt:
Altoirea laterală în placaj – se execută pe lujerul terminal al portaltoiului sau la circa 10 cm deasupra coletului acestuia.
Fig. 7 – Altoirea laterală în placaj
Altoirea în fantă laterală – aplicată frecvent la răşinoasele cultivate în câmp.
Fig. 8 – Altoirea în fantă laterală
Altoirea cu mugur detaşat – (în ochi sau în oculaţie) presupune folosirea unui mugur (ochi) ca altoi. După introducerea mugurului (ochiului), locul de altoire se leagă şi se unge cu ceară de altoit.
Fig. 9 – Altoirea în oculaţie
Prin altoire se pot realiza copii vegetative ale exemplarelor valoroase. Altoirea, ca și butășirea este frecvent utilizată pentru transmiterea la descendenţi a culorii argintii a acelor de Picea punges var. glauca,dar şi pentru conservarea formelor piramidale, globuloase sau pletoase utilizate în spaţiile verzi.
Bibliografie:
1. ABRUDAN, I.V. (2006): Impaduriri. Editura Universitatii Transilvania din Brasov, ISBN 973-635-688-4, 200p;
2. LUPESCU F. (1983): Altoirea pomilor. Editura Ceres, Bucuresti;
3. Budeanu, Marius & Achim, Gheorghe & Apostol, Ecaterina & Șofletea, Neculae & Dinu, Cristiana. (2016). Multiplicarea vegetativă a stejarului brumăriu în scopul instalării unei livezi semincere (Grafting the grayish oak (Quercus pedunculiflora) in order to establish the first seed orchard in Romania). Revista de Silvicultura si Cinegetica. 39. 22-28.
Altoirea pomilor fructiferi este o tehnică valoroasă care permite obținerea unor soiuri adaptate și productive. Alegerea corectă a portaltoiului și altoiului, precum și utilizarea unei metode sigure, cum este altoirea în despicătură, pot asigura rezultate excelente chiar și pentru grădinarii începători. Cu răbdare și atenție, vei putea obține pomi fructiferi viguroși și roditori!
