Cristina Mărie din Oradea s-a stins din viață la 37 de ani pe 7 octombrie, după o luptă împotriva unei tumori în sistemul nervos central. Soția unui prieten al artistului Culiță Sterp, ea a fost susținută de comunitate în ultimele luni ale vieții sale.
Diagnosticul devastator al Cristinei a fost anunțat cu ceva timp înainte, iar natura bolii sale a necesitat evaluare și tratament la centre medicale internaționale de excelență. Poziția tumorii a eliminat opțiunile convenționale de intervenție chirurgicală din cauza riscurilor extreme pe care le comporta o operație directă.
Apelul public și mobilizarea comunității
Culiță Sterp, cunoscut artist, a făcut publice nevoile Cristinei prin rețelele sociale cu câteva luni înainte de plecarea acesteia. Apelul său a fost hotărât și sincer: artistul a rugat comunitatea online să se unească și să susțină tratamentul internațional, afirmând că „de la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult”. Mesajul a circulat pe platformele de socializare, iar mulți oameni au răspuns cu donații și distribuiri ale apelului.
Timp de trei luni, Cristina și familia sa au persistat în încercarea de a accesa tratamentele disponibile și de a-și păstra speranța. Cu toate demersurile și suportul comunității care s-a raliat rapid la nevoile familiei, boala a continuat să progreseze. Starea generală a Cristinei s-a deteriorat progresiv, până în punctul în care viața s-a stins pe 7 octombrie.
Dispariția și ultimele omagii
Soțul Cristinei a anunțat trecerea acesteia pe pagina sa de Facebook, folosind cuvinte pline de emoție și de iubire. L-a numit „soarele meu”, expresie care subliniază impactul profund al prezenței ei asupra celor din jur și asupra familiei sale în particular. Mesajul familiei a invitat pe toți cei care au cunoscut-o să se alăture ceremoniei de reculegere.
Slujba de priveghi a fost organizată pentru 8 octombrie la ora 18.30, iar ceremonia de înmormântare a urmat a doua zi, 9 octombrie, la ora 11.00, la Capela Orășenească din Oradea. Prezența la ceremonial a reprezentat un moment de conexiune între familie și comunitate, în care durerea și respectul față de memoria Cristinei s-au exprimat prin faptul de a se aduna împreună în ceasul nevoii.