Ciuperci murate la fermentat, ca varza. Fără oțet, fără gust tăios.

Toamna aduce coșuri cu ciuperci și întrebarea simplă. Cum le păstrezi pentru iarnă. Majoritatea se gândește la borcane cu oțet. În multe sate din est și la noi, altădată, ciupercile se puneau la murat în saramură. Aproape ca varza. Fără esență, fără gust acru agresiv.

Așa obții un borcan cu gust de pădure, aromă curată și o textură plăcută. În plus, fermentarea cu bacterii lactice face ciupercile mai ușor de digerat, pentru că acidul lactic slăbește pereții celulari.

Cum funcționează, de fapt, conservarea

Orice metodă de pus pe iarnă se învârte în jurul câtorva idei simple.

  1. Păstrare la rece, fără prelucrare
    Aici intră pivnița clasică. Cartofi, sfeclă, morcovi, dovleac. Nu le fierbi. Le ții reci, uscate și aerisite. Planta rămâne vie și rezistă, iar microbii avansează greu.
  2. Păstrare prin frig
    Aici vorbim de congelator sau camere reci. Temperatura joasă frânează bacteriile care strică mâncarea.
  3. Păstrare prin oprirea microbilor
    Fierbere, sterilizare, sare multă, zahăr mult, oțet, lipsă de aer. Omori flora care strică alimentele, apoi păstrezi produsul închis cât mai bine.
  4. Păstrare prin fermentare
    Aici lași intenționat să lucreze o microfloră „bună”. Bacteriile lactice transformă zahărul în acid lactic. Scad pH ul, opresc microbii de putrefacție și protejează produsul. Aici intră varza murată, castraveții în saramură, sfecla la borcan și ciupercile fermentate în saramură.

De ce să pui ciupercile la fermentat, nu doar în oțet

Oțetul natural din vin sau din mere este un produs bun, folosit de secole. Problema apare când ajungi la esențe ieftine, sintetice. Sunt tari, acoperă gustul, iar în murături mai vechi simți doar oțet, nu leguma.

Acidul acetic în exces irită stomacul. Pentru cine are gastrită, ulcer sau intestin sensibil, borcanele cu oțet sunt o problemă.

La fermentare lucrează bacteriile lactice. Ele formează acid lactic. Acesta conservă produsul, dar este mai blând cu flora intestinală. Din aceleași grupe de bacterii se fac și probioticele de la farmacie.

Ciupercile au pereți celulari bogați în chitină. Organismul o digeră greu. De aici senzația de „mâncare grea”. Acidul lactic slăbește aceste structuri. Ciupercile fermentate nu devin dietetice, dar sunt mai ușor de suportat decât cele prăjite simplu.

Ce ciuperci poți folosi

Poți folosi aproape orice ciupercă de pădure comestibilă pe care o cunoști foarte bine.

De exemplu:
capace negre și alte „colpaci”
hribi
ciuperci cu pălărie cărnoasă, ferme
gălbiori, lăptuci, ghebe, ciuperci de brad, în funcție de zonă

Important este să fie sănătoase. Fără viermi, fără pete dubioase, fără miros suspect. Dacă nu ești sigur de o ciupercă, nu o folosești deloc.

Fierbere sau varianta crudă

Există două metode.

Varianta la rece. Ciupercile se pun crude, doar curățate, direct cu sare, condimente și saramură. Este metoda folosită pentru anumite specii considerate foarte bune la sărare.

Varianta cu fierbere. Ciupercile se opăresc înainte. Mulți o preferă pentru că:
se curăță mai ușor nisipul și resturile de pădure
ciupercile devin mai elastice și nu se rup la fel de ușor
scade încărcătura microbiană inițială

Rețeta de bază de aici merge pe varianta cu fierbere. Este mai sigură și ușor de urmărit.

Proporții pentru sare și zahăr

Ciupercile conțin foarte puțin zahăr. Bacteriile lactice au nevoie de o sursă de zahăr ca să pornească fermentarea. De aceea se pune și sare, și zahăr.

Orientativ:
la 1 kilogram de ciuperci fierte pui 70–80 grame de sare
la același kilogram adaugi 20–30 grame de zahăr

Poți amesteca dinainte sarea cu zahărul. Cam o parte zahăr la trei virgula jumătate părți sare. La varianta cu ciuperci opărite, nu ai nevoie neapărat de saramură separată. Ciupercile au apă în ele. Sarea scoate lichid în plus, iar această zeamă devine mediul de fermentare.

Dacă vrei să folosești ciuperci crude, atunci faci saramura separat. Dizolvi sarea și zahărul în apă fiartă și răcită și torni peste ciuperci.

Ce condimente merg bine

Nu e obligatoriu să folosești condimente. Ciupercile fermentează și doar cu sare și zahăr. Dar gustul iese mai bogat dacă adaugi plantele clasice de murături.

Se potrivesc foarte bine:
mărar uscat cu umbrele
frunze de coacăz negru
frunze și tulpini de țelină
căței de usturoi
piper negru boabe
semințe de coriandru

La bază pui frunzele și condimentele. Deasupra așezi un strat de ciuperci amestecate cu sare și zahăr. Apoi iar condimente, iar ciuperci. Se lucrează în straturi.

Vasul de fermentare și greutatea de deasupra

Ai nevoie de un vas cu gură largă. O oală emailată sau un borcan mare emailat. Se spală bine și, ideal, se opărește.

La bază pui frunze de coacăz sau alte frunze aromatice. Apoi primul strat de ciuperci cu sare și zahăr. Apoi condimente. Continui până umpli vasul.

La final pui un strat mai gros de frunze. Apoi o farfurie întoarsă sau un capac care intră în vas. Deasupra pui o greutate. De exemplu un bol plin cu apă sau o piatră bine spălată și opărită.

Scopul este clar. Ciupercile trebuie să stea tot timpul sub lichid. Sarea scoate destul de repede zeamă. După ce amesteci, vei vedea deja suc la suprafață.

Dacă după câteva ore lichidul nu acoperă complet masa de deasupra, completezi cu puțină apă fiartă și răcită, ușor sărată. Niciun colț de ciupercă nu trebuie să rămână la aer.

Temperatura și durata fermentării

Primele zile sunt cele mai importante. Vasul trebuie ținut la o temperatură potrivită. Ideal este în jur de 18 grade. Nu cobori sub 15 grade și nu treci de 20.

În primele trei patru zile poți adăuga ciuperci noi, culese ulterior și deja opărite. Le amesteci cu sare și zahăr și le pui în vas sub stratul existent. Procesul continuă pentru toate.

După o săptămână vei simți mirosul clasic de murătură. De aici încolo poți pregăti borcanele definitive.

Mutarea în borcane și păstrarea la rece

Ciupercile fermentate au un gust puternic și un miros specific. După ce vasul mare se tot deschide, aroma se mai pierde. De aceea este mai practic să împarți produsul în borcane mici.

Speli și sterilizezi borcanele și capacele. Scoți ciupercile cu o lingură curată. Le așezi strâns în borcane. Torni deasupra saramură din vas, până sunt complet acoperite. Închizi borcanele cu capace de plastic sau metalice.

De acum încolo borcanele stau într un loc mai rece. Pivniță, cămară rece sau raftul de jos al frigiderului. Ciupercile continuă să se matureze încă 30–40 de zile.

După această perioadă, gustul se stabilizează. Ciupercile sunt ușor acre, destul de sărate, cu aromă de pădure și notă de condimente.

Cum le mănânci

Cel mai simplu este să le folosești ca murătură. Desfaci un borcan mic, scoți ciupercile, le stropești cu puțin ulei de floarea soarelui presat la rece, adaugi ceapă roșie tăiată subțire și puțin piper. Le pui lângă cartofi fierți, piure sau mămăligă.

Dacă vrei să le folosești în mâncăruri gătite, le clătești scurt în apă rece. Așa scoți o parte din acidul lactic și din sare. Apoi le poți sota cu ceapă și smântână sau le poți pune în tocănițe și umpluturi. Pereții celulari deja slăbiți de fermentare se comportă altfel la gătit, iar ciupercile se simt mai ușoare la stomac.

Ce să reții

Fermentarea ciupercilor este o tehnică veche, simplă, bazată pe bacterii lactice. Îți dă un produs cu gust complex și cu alt impact asupra digestiei decât ciupercile prăjite sau cele în oțet.

Ai nevoie de ciuperci curate și sigure, sare, puțin zahăr, câteva condimente și un vas cu greutate. Respecți temperaturile, ai răbdare aproximativ o lună și pui în cămară un fel de conservă pe care nu o găsești la raft în orice magazin.

Dacă îți plac murăturile fermentate natural și vrei să mai reduci oțetul din meniu, merită măcar un borcan de probă. Dacă îți place gustul, la următorul sezon de pădure vei privi coșul cu ciuperci cu alte planuri.