Trandafirul este considerat pe bună dreptate regina grădinii, iar dorința de a-l multiplica este firească pentru orice iubitor de flori. Una dintre cele mai simple și eficiente metode este înmulțirea prin butași, iar toamna este perioada ideală pentru această lucrare. Temperaturile moderate, umiditatea ridicată și ritmul încetinit de vegetație creează condiții optime pentru formarea rădăcinilor.
În mulți ani, trandafirii sunt cumpărați din pepiniere sau magazine, dar nu toți grădinarii știu că pot fi înmulțiți cu succes chiar în propria grădină. Toamna, mai ales la începutul ei, este perioada cea mai potrivită pentru înmulțire, pentru că plantele intră într-o fază de pregătire pentru repaus, iar țesuturile semi-lemnificate ale lăstarilor se prind mult mai bine. Temperaturile moderate, umiditatea mai ridicată și lipsa arșiței asigură condițiile optime pentru prinderea butașilor și pentru formarea noilor rădăcini.
Trandafirii pot fi înmulțiți prin butași, marcotaj și desfacerea tufei, iar fiecare metodă are particularitățile sale. Înmulțirea prin butași este cea mai frecvent utilizată, mai ales toamna. Lăstarii semi-lemnificați, care au crescut în timpul verii și s-au întărit parțial, sunt cei mai potriviți. Se aleg porțiuni de 15–20 cm, cu grosimea unui creion, pe care se fac tăieturi oblice sub nodul inferior și drepte deasupra nodului superior. Frunzele de la bază se îndepărtează, iar cele de la vârf se scurtează la jumătate pentru a reduce pierderea de apă. Butașii se pot înmuia la bază în soluții stimulatoare de înrădăcinare pe bază de auxine, care cresc procentul de prindere. Plantarea se face în straturi de răsaduri sau direct în ghivece, într-un amestec ușor și afânat de nisip cu turbă sau perlit, bine umezit. O treime din butaș trebuie să rămână la suprafață, iar solul se presează ușor.
Pentru o rată mai mare de succes, butașii au nevoie de microclimat constant. Aceasta se obține prin acoperirea lor cu sticle de plastic tăiate, borcane de sticlă sau mini-tuneluri cu folie, care mențin umiditatea ridicată și protejează de vânt. În această perioadă, udarea se face moderat, fără băltiri, iar substratul trebuie menținut mereu reavăn. La 4–6 săptămâni de la plantare, în funcție de temperatură și umiditate, apar primii muguri de rădăcini. Până la venirea iernii, butașii înrădăcinați se acoperă cu un strat de frunze uscate, paie sau turbă, pentru a trece cu bine peste frig.
O altă metodă eficientă de toamnă este marcotajul, adică aplecarea și îngroparea unei ramuri sănătoase, fixată cu o agrafă metalică sau o bucată de lemn. Porțiunea îngropată trebuie să fie rănită ușor cu un cuțit ascuțit, pentru a stimula formarea calusului. Pământul se menține umed, iar în primăvară ramura va dezvolta propriile rădăcini și va putea fi separată de planta-mamă.
Trandafirii care cresc în tufe viguroase se pot înmulți și prin desfacere. În toamnă, după ce vegetația încetinește, tufele mature pot fi dezgropate și împărțite în mai multe părți, fiecare cu porțiuni de rădăcini sănătoase și câțiva lăstari. Această metodă este mai potrivită pentru soiurile de tip parc sau pentru trandafirii crescuți pe rădăcini proprii, fără altoire.
Pentru toate metodele, pregătirea solului are o importanță majoră. Substratul trebuie să fie afânat, bogat în humus și bine drenat. Solurile grele, argiloase, se îmbunătățesc prin adăugarea de nisip și compost, iar cele prea nisipoase prin adaos de turbă și pământ de grădină.
Un alt detaliu adesea neglijat este marcarea butașilor sau a marcotelor. Fiecare soi trebuie etichetat încă de la început, pentru a evita încurcarea și pentru a ști exact ce trandafiri vor rezulta.
Înmulțirea de toamnă are avantajul că, până la primăvară, plantele prind rădăcini și se trezesc odată cu vegetația, mai puternice și mai bine adaptate. În plus, procentul de prindere este mai mare decât la butașii plantați primăvara, care sunt expuși secetei și căldurilor timpurii.
Un avantaj important al butașilor este că plantele obținute nu emit lăstari sălbatici de la portaltoi, ceea ce ușurează mult îngrijirea. În plus, trandafirii înrădăcinați din butași rezistă mai bine la iernile aspre, iar dacă partea aeriană îngheață, aceștia se regenerează rapid din mugurii de la bază. Materialul de plantare este ușor de obținut: poate proveni din grădină sau chiar dintr-un buchet primit cadou.
Momentul optim pentru recoltarea butașilor este sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie, adică perioada în care se face și tăierea de toamnă. Cele mai bune rezultate se obțin la soiurile de trandafiri pitici, polianta, semitârâtori, la grupul Rambler, precum și la soiuri populare precum Excelsa, Flammentanz, Iceberg și Rosalinda. Trandafirii teahibrizi se înrădăcinează relativ ușor, dar dezvoltă o rădăcină slabă, motiv pentru care în practică se recomandă altoirea. Cele mai dificile sunt soiurile remontante și parcul.
Pentru obținerea butașilor se aleg lăstari sănătoși, maturi, cu grosimea de aproximativ 4–5 mm. Aceștia se taie în segmente de 15–20 cm, fiecare cu 3–5 muguri vizibili. Tăietura de sus se face dreaptă, la 2–3 cm deasupra unui mugure, iar cea de jos oblic, imediat sub un mugure, pentru a indica sensul de plantare. Frunzele de la bază se îndepărtează, iar cele rămase se scurtează pentru a reduce evaporarea. Butașii se plantează imediat după recoltare, pentru a nu-și pierde viabilitatea.
Înainte de plantare, partea inferioară se poate pudra cu hormoni de înrădăcinare (de tip Heteroauxin sau Kornevîn) pentru a accelera formarea calusului și a rădăcinilor. Locul de plantare trebuie să fie pregătit prin săparea unor gropi de 30 cm, umplute la bază cu resturi vegetale și acoperite cu compost. Butașii se introduc oblic, la 45°, astfel încât 1–2 muguri să rămână deasupra solului, iar restul să fie acoperiți. Solul se presează ușor și se udă abundent.
Pentru a supraviețui iernii, butașii au nevoie de protecție. Aceasta se realizează prin acoperirea cu borcane de sticlă, sticle de plastic perforate sau mini-tuneluri cu folie, peste care se adaugă frunze uscate, paie sau material textil nețesut. Marcarea locului de plantare este obligatorie, pentru a identifica ușor butașii în primăvară.
O variantă simplă, potrivită și pentru cei care nu au grădină, este înrădăcinarea butașilor în ghivece sau găleți. La începutul lui noiembrie, după primele brume, se taie segmente de 20 cm cu 2–3 muguri. Vârfurile se parafinează rapid, prin trecerea prin ceară topită și imediată răcire în apă, pentru a preveni pornirea mugurilor. Recipientele se umplu cu un strat de 5–6 cm de drenaj (pietriș sau argilă expandată) și cu un amestec de pământ pentru trandafiri, turbă și perlit. Butașii se introduc în substrat după ce baza a fost trecută prin stimulator de înrădăcinare. Într-un vas de 30–40 cm se pot planta până la 30 de butași. Întregul vas se acoperă cu folie sau borcane, se izolează cu pătură și se păstrează pe un balcon protejat sau într-o terasă închisă. În nopțile foarte reci recipientele se aduc în interior.
Pentru păstrarea butașilor până în primăvară există și metoda stratificării în șanțuri de grădină. Se sapă o groapă de 15 cm, se așterne material textil natural pe fund, se pun butașii fără frunze, se acoperă cu material și apoi cu pământ. Locul se marchează cu țăruși. În primăvară, la dezgheț, butașii se scot, iar cei care au calus se plantează imediat în școala de butași sau direct în loc definitiv. Dacă plantarea se amână, se recomandă păstrarea temporară în apă, în care se pot adăuga câteva picături de stimulator biologic (Epin, suc de aloe).
Pentru cei care doresc să obțină plante din trandafiri de buchet, procedeul este asemănător. Tulpinile se taie în butași și se înrădăcinează în ghivece cu substrat afânat sau chiar în pungi cu mușchi ori turbă umedă. Pentru stimularea rădăcinilor, substratul poate fi umezit cu apă în care s-a adăugat suc de aloe (1:9). Punga se umflă ușor cu aer și se leagă, creând un efect de seră. După câteva săptămâni apar rădăcini și frunzulițe noi.
Există și metode mai puțin convenționale, precum înrădăcinarea butașilor în cartofi. Baza butașului se tratează cu permanganat și se lasă câteva ore în apă cu suc de aloe. Apoi se introduce într-un cartof curățat de ochi, iar întreg ansamblul se plantează în ghiveci cu pământ. Se udă periodic cu apă decantată și, ocazional, cu apă îndulcită (2 lingurițe de zahăr la 200 ml apă). Butașul se acoperă cu borcan pentru a menține umiditatea. Rezultatele acestei metode sunt variabile: uneori rata de prindere este foarte mică, iar riscul de putrezire este ridicat.
Indiferent de metodă, regulile esențiale pentru succes sunt alegerea unor lăstari maturi și sănătoși, folosirea unui substrat afânat, menținerea unei umidități constante fără exces și protecția împotriva frigului. Butașii înrădăcinați în toamnă au un avantaj important: până în primăvară își formează calusul și rădăcinile primare, iar odată cu încălzirea solului pornesc rapid în vegetație, adaptându-se mai bine decât cei obținuți primăvara.
Astfel, toamna devine momentul cel mai favorabil pentru înmulțirea trandafirilor prin butași, oferind șanse mari de succes, plante viguroase și bucuria de a transforma chiar și un buchet trecător într-o nouă tufă de trandafiri în grădină.
Sfaturi practice și greșeli frecvente
- Instrumentele de tăiere (foarfeca, cuțitul) trebuie să fie foarte bine ascuțite și obligatoriu dezinfectate înainte de utilizare, cu alcool sau prin opărire cu apă clocotită. Acest pas previne transmiterea bolilor și putrezirea butașilor.
- Într-o găleată sau recipient de 30–40 cm pot fi introduși până la 30 de butași, plantați compact, dar suficient de aerisit pentru a nu se sufoca unii pe alții.
- Punga sau folia care acoperă recipientele trebuie bine fixată: partea de jos se leagă cu sfoară, iar partea de sus se prinde cu cleme sau cârlige pentru a menține umiditatea constantă.
- Dacă recipientele sunt puse pe un balcon cu pardoseală de beton, este necesar ca acestea să fie așezate pe scânduri sau pe polistiren, pentru a evita pierderea de căldură prin podea.
- La păstrarea butașilor în șanțuri, este important ca aceștia să fie puși la distanță egală unii de alții, pentru a nu se lipi și pentru a fi mai ușor de identificat primăvara.
- În cazul butașilor proveniți din buchete, metoda cu pungi are un detaliu important: punga se umflă ușor cu aer, se leagă strâns și se agață de un cadru de fereastră. Acest lucru creează un efect de mini-seră suspendată, care stimulează apariția rădăcinilor.
Sfaturi practice utile
- Butașii se aleg din partea mijlocie a lăstarului, nu din vârfurile foarte verzi sau din porțiunile complet lignificate. Cele semi-lemnificate au cea mai bună rată de prindere.
- Dacă butașii sunt plantați direct în grădină, merită să se facă o mică rigolă cu nisip în partea de jos a gropii, pentru a evita stagnarea apei și apariția putregaiului.
- Pentru stimularea mai bună a înrădăcinării, baza butașului se poate zgâria ușor pe 1–2 cm de scoarță, până la cambiu. Aceasta ajută la formarea calusului.
- Este bine să se noteze soiurile pe etichete rezistente, altfel primăvara multe plante se confundă, mai ales când se lucrează cu mai multe tipuri de trandafiri.
- Udarea după plantare trebuie să fie moderată, nu excesivă. Băltirea este una dintre principalele cauze ale pierderii butașilor.
Greșeli frecvente la înmulțirea trandafirilor prin butași
- Folosirea foarfecelor nedezinfectate, care transmit agenți patogeni și duc la putrezirea rapidă a butașilor.
- Plantarea butașilor prea adânc – dacă sunt complet îngropați, există risc mare să mucegăiască. Corect este să rămână 1–2 muguri la suprafața solului.
- Alegerea lăstarilor nepotriviți (prea tineri, verzi sau prea bătrâni, lemnificați). Ambele extreme duc la eșec.
- Udatul excesiv sau menținerea substratului permanent ud. Este nevoie de umiditate constantă, dar nu de băltire.
- Lipsa protecției de iarnă. Chiar dacă se înrădăcinează, butașii nepregătiți pot îngheța la primele geruri fără un strat protector de frunze, paie sau pământ.
- Deschiderea prea frecventă a borcanelor sau sticlelor care acoperă butașii. Aerisirea este necesară, dar făcută rar și scurt, altfel microclimatul se strică și butașii se deshidratează.
Astfel, începutul toamnei rămâne perioada ideală pentru a multiplica trandafirii din grădină. Metodele sunt accesibile oricărui grădinar, costurile sunt minime, iar satisfacția de a obține noi plante din exemplarele preferate este maximă.