Achiziția de butași de viță-de-vie pare simplă la prima vedere, dar în realitate ascunde numeroase capcane. Mulți grădinari s-au confruntat cu dezamăgiri atunci când au cumpărat din locuri necunoscute: de la soiuri încurcate, până la plante bolnave sau neviabile. Experiența directă a celor care au trecut prin aceste încercări este de mare ajutor.
Primele încercări de cumpărare de viță-de-vie se fac adesea pe piețele locale, unde promisiunile vânzătorilor sunt tentante, iar fotografiile afișate arată struguri uriași și frumoși. În practică, însă, rezultatul poate fi departe de așteptări. Plantele par viguroase, cu rădăcini sănătoase și viță bine dezvoltată, dar după câțiva ani se dovedește că sunt soiuri necunoscute, cu boabe mici, cu pieliță groasă și sâmburi mari, departe de soiul dorit. Astfel de experiențe se termină, de obicei, cu eliminarea butucilor din vie.
Comenzile online par mai sigure, însă și aici riscurile sunt mari. Există pepiniere cu reputație îndoielnică, unde rata de „pestriț” (soiuri amestecate) depășește 50%. Chiar și atunci când se fac reclamații, înlocuirea trimisă se dovedește de multe ori a fi alt soi decât cel comandat. În plus, butașii pot ajunge în stare precară, necesitând reparații de urgență: tăierea rădăcinilor putrezite, tratare cu fungicide și stimulente de înrădăcinare. Totuși, se întâmplă ca printre greșelile de sortare să apară surprize plăcute – de exemplu, un soi apiren, productiv și rezistent, chiar dacă nu are numele așteptat.
Sunt și exemple pozitive. Butașii comandați de la pepiniere mici, de familie, ajung în stare excelentă, se prind repede și fructifică încă din primul an. Acestea sunt semnele unei producții serioase, unde calitatea și respectarea soiurilor sunt puse pe primul loc. La fel de bine pot fi cumpărați butași și de la pepiniere mari, dacă acestea au o reputație solidă și lucrează transparent. Totuși, este important ca înainte de comandă să se verifice descrierea soiului, nu doar fotografiile, pentru că unele soiuri au mai multe variații și pot exista diferențe de culoare sau aspect.
O altă variantă este lucrul cu butași (corzi) trimiși pentru înrădăcinare sau altoire. Aceștia se vând pe categorii: subțiri (0,4–0,7 cm) pentru altoit, medii (0,7–1,2 cm) pentru înrădăcinat și groși (1,5–2,5 cm) pentru altoit cu foarfeca specială sau pentru înrădăcinare rapidă. Pregătirea lor constă în reîmprospătarea tăieturilor și zgârierea longitudinală a scoarței pe 1,5–2 cm pentru a stimula formarea calusului.
Înrădăcinarea poate fi făcută simplu, chiar într-un borcan cu apă de ploaie, dacă partea inferioară a corzii stă 1–2 cm în apă. Calusul apare la 5–6 cm de la bază, iar rădăcinile se dezvoltă spre apă. În câteva săptămâni, butașii pot fi trecuți în ghivece de 1 litru, unde își dezvoltă o rețea de rădăcini și frunze. Până la plantarea în grădină, pot fi ținuți la lumină difuză pe pervaz, cu udare atentă.
Totuși, nu toate soiurile răspund la fel de bine. Vițele cu sânge de Vitis amurensis sau Vitis americană au un procent mult mai mic de prindere. La acestea, mugurii pornesc în vegetație înainte să se formeze rădăcinile, iar corzile se epuizează și pier. Soluția o reprezintă kiltivatoarele – dispozitive speciale care mențin partea inferioară a corzii la cald (20–25°C) și partea superioară la rece (10–12°C). Aceste condiții forțează apariția calusului și cresc rata de reușită.
Pentru reușita înrădăcinării, butașii se verifică la achiziție: secțiunea trebuie să fie verde sub scoarță, nu maronie sau uscată. Tăierea inferioară se face la 1 cm sub un nod, iar cea superioară la cel puțin 2 cm deasupra unui mugure. Corzile se țin 24–48 de ore în apă sau în soluție slabă de permanganat de potasiu pentru hidratare și dezinfectare. După aceea se pot pudra cu stimulatori de înrădăcinare.
În faza de creștere, este important ca substratul să fie cald și umed, iar partea aeriană să fie ferită de uscăciune. Pungile de plastic puse pe deasupra păstrează umiditatea, dar trebuie aerisite săptămânal. Odată apărute primele rădăcini de 1 cm, butașii se pot muta în ghivece, iar când solul din grădină ajunge la temperatura cartofului de plantat (10–12°C), pot fi scoși afară. În primul an, nu trebuie lăsați să fructifice, pentru că epuizează planta.
Experiențele arată că succesul vine atunci când butașii se cumpără din surse verificate, cu garanție de soi și condiție fitosanitară bună. Pepinierele mici și serioase, care respectă clientul și trimit plante sănătoase, sunt cea mai sigură alegere. Pe de altă parte, achizițiile la întâmplare, doar pe baza fotografiilor frumoase sau a promisiunilor de pe piață, se termină de cele mai multe ori cu pierderi de timp și bani.
Iată o listă bazată pe experiența viticultorilor și pe particularitățile biologice ale soiurilor:
Soiuri de viță-de-vie care se înrădăcinează ușor din butași
Acestea au țesuturi mai „plastice”, formează rapid calus și rădăcini:
- Codreanca (Codrianka, Black Magic) – foarte popular, prindere rapidă, creștere viguroasă.
- Victoria – soi de masă, se prinde repede și are vigoare bună.
- Moldova – unul dintre cele mai răspândite, prinde excelent din butași.
- Kishmish Radiant – soi apiren cu rată bună de înrădăcinare.
- Lidia (Isabella roz) – rustic, foarte rezistent, se prinde aproape întotdeauna.
- Muscat de Hamburg – prindere ridicată dacă se respectă tehnologia.
- Original – are variații de culoare, dar prinde bine din butași.
Soiuri care dau bătăi de cap la înrădăcinare
La acestea, mugurii pornesc prea repede înainte să se formeze rădăcinile. Au nevoie de kiltivator sau condiții mai sofisticate:
- Vostorg (Delight) – foarte apreciat pentru fructe, dar greu de prins.
- Zaria Severa (Aurora Nordului) – derivat din vița amurensis, rata mică de înrădăcinare.
- Ruski Rannii (Rusul timpuriu) – sensibil la înrădăcinare clasică.
- Amurski (Vitis amurensis și hibrizi) – rezistență mare la frig, dar greu de înrădăcinat.
- Concord și alte soiuri americane (Vitis labrusca, aestivalis, rotundifolia) – prindere foarte slabă fără tratamente speciale.
Recomandare practică
Dacă vrei să pornești rapid o mică vie de familie, alege soiuri din prima categorie. Dacă te atrag soiurile mai dificile, folosește kiltivator, substrat încălzit la 22–25°C și temperatură mai scăzută la partea aeriană, ca să forțezi apariția rădăcinilor înainte ca mugurii să consume rezervele.
Pentru a nu regreta alegerea, este recomandat să verifici caracteristicile soiului înainte de cumpărare, să cumperi de la furnizori cu reputație bună, să controlezi atent calitatea materialului la primire și să aplici corect tehnicile de înrădăcinare și plantare. În felul acesta, butașii se vor prinde ușor, se vor adapta la condițiile locale și, după câțiva ani, vor răsplăti efortul cu recolte bogate și struguri de calitate.