Mulți români tratează cartoful ca pe o cultură „care merge oricum”. Îl plantează rapid, fără pregătirea solului și fără fertilizare, apoi se miră că scot cartofi mici, puțini sau afectați de boli și dăunători.
În realitate, cartoful consumă foarte multe substanțe nutritive din pământ. Dacă solul este sărac, producția scade imediat. Tocmai de aceea, grădinarii cu experiență spun că diferența dintre o cultură slabă și una foarte bună începe încă din momentul plantării.
Specialiștii recomandă ca terenul pentru cartofi să fie pregătit din timp, ideal încă din toamnă, prin adăugarea de compost, gunoi bine fermentat sau îngrășăminte minerale. Dacă acest lucru nu s-a făcut, fertilizarea poate fi realizată direct în groapa de plantare.
Unde greșesc cei mai mulți oameni
Mulți pun cartofii în orice colț de teren liber, fără să țină cont de condițiile minime. Cartoful are nevoie de lumină multă, sol afânat și drenaj bun. Dacă apa băltește sau pământul este prea greu și compact, tuberculii se dezvoltă slab și apar rapid problemele.
Contează și ce a fost cultivat înainte pe acel teren. Cele mai bune plante premergătoare sunt sfecla, varza, castraveții, dovleacul, verdețurile sau leguminoasele. În schimb, roșiile, ardeii și vinetele nu sunt recomandate deoarece fac parte din aceeași familie și pot transmite boli similare.
Cenușa de lemn rămâne unul dintre cele mai bune îngrășăminte
Printre cele mai apreciate variante folosite de grădinari se află cenușa de lemn. Este bogată în potasiu, calciu, magneziu și fosfor, elemente foarte importante pentru formarea tuberculilor. În plus, ajută la reducerea acidității solului și ține la distanță viermele sârmă, unul dintre cei mai enervanți dăunători ai cartofului.
De regulă, se pun două sau trei linguri de cenușă în fiecare groapă. Mulți grădinari o amestecă direct cu pământ și puțină apă înainte de plantare.
Totuși, există și o greșeală frecventă: amestecarea cenușii cu anumite îngrășăminte minerale pe bază de azot. În această combinație, o parte din azot se pierde și plantele nu mai beneficiază complet de nutrienți.
Compostul și gunoiul bine fermentat ajută enorm
Humusul și compostul sunt considerate variante excelente pentru terenurile sărace sau obosite. Acestea hrănesc planta lent și îmbunătățesc structura solului. Pentru fiecare cuib se recomandă aproximativ 100 până la 300 de grame, în funcție de dimensiunea tuberculului și de calitatea pământului.
Important este ca gunoiul să fie bine fermentat. Gunoiul proaspăt poate arde rădăcinile și favorizează apariția bolilor.
Coaja de ouă și trucurile vechi din gospodării
Mulți folosesc și coji de ouă mărunțite. Sunt bogate în calciu și ajută inclusiv în lupta cu dăunători precum viermele sârmă sau coropișnița.
Nu toți specialiștii sunt convinși că efectul asupra producției este spectaculos, dar în gospodăriile tradiționale metoda este folosită de zeci de ani.
Ce îngrășăminte minerale pot fi folosite
Atunci când solul este foarte sărac, mulți folosesc și fertilizare minerală. Azotul ajută la dezvoltarea plantei și poate fi administrat sub formă de uree sau azotat de amoniu. Cantitatea trebuie să fie mică, aproximativ o linguriță în fiecare groapă.
Fosforul este important pentru dezvoltarea rădăcinilor și poate fi adăugat prin superfosfat. Potasiul contribuie la formarea tuberculilor și la rezistența plantei, fiind recomandat sulfatul de potasiu.
Specialiștii avertizează însă asupra clorurii de potasiu. Cartoful suportă greu clorul, iar acest tip de fertilizant nu este recomandat direct la plantare.
Făina de dolomit și problema solului acid
În multe zone din România, terenurile au aciditate crescută. Aici intervine făina de dolomit, care aduce calciu și magneziu și ajută la corectarea pH-ului. În același timp, reduce apariția unor dăunători precum viermele sârmă sau coropișnița.
Se folosesc aproximativ 50 de grame în fiecare groapă și poate fi combinată cu compost sau humus.
Excesul de îngrășământ poate face mai mult rău
Una dintre cele mai mari greșeli este ideea că „mai mult îngrășământ înseamnă producție mai mare”. La cartofi, excesul de azot poate duce la plante foarte mari și verzi, dar cu puțini tuberculi.
La fel de importantă este și calitatea materialului de plantare. Dacă tuberculii sunt bolnavi sau slabi, nici cel mai bun îngrășământ nu poate salva cultura.
În final, cartoful nu este chiar atât de „simplu” cum cred mulți. Diferența dintre o recoltă modestă și una serioasă stă de multe ori în câteva detalii făcute corect încă din prima zi.
